Anulare act. Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1399/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1216
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant G, împotriva sentinței civile nr.563 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, SC NORD SA, G, și.
are ca obiect - anulare act - nulitate contract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant G, în baza împuternicirii avocațiale nr.222.216/1.07.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 11 dosar, avocat, în calitate de reprezentant intimatei-pârâtei, în baza împuternicirii avocațiale nr.423.324/03.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, mandatar, pentru intimatul-pârât G, în baza procurii speciale autentificată sub nr.577/16.03.2009, emisă de Biroul Notarului Public "- ", pe care o depune la dosar și mandatar, pentru intimatul-pârât, în baza procurii judiciare autentificată sub nr.1334/31.10.2000, eliberată de Biroul Notarului Public, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, SC NORD SA, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentului-reclamant procedează la semnarea motivelor de recurs existente fază la dosar. Depune un exemplar de pe motivele de recurs pe care se află aplicată și ștampila Baroului B - Cabinete Asociate Avocați " & ", semnate pentru conformitate.
Mandatar se legitimează cu seria - nr.-, eliberat de Secția 2 Poliție, la data de 9.10.1981.
Avocatul recurentului-reclamant arată că, în ceea ce îl privește pe numitul, după ce a prezentat situația de Carte Funciară, a solicitat judecarea în contradictoriu pe ambele capete de cerere. Mai arată că numitul este încă proprietar în temeiul actului de adjudecare la care a făcut referire motiv pentru care a solicitat judecarea și în contradictoriu cu acesta. Referitor la adresa acestuia, arată că are cunoștință de faptul că a indicat-o în dosarul Tribunalului București, întrucât a fost citat, urmând să depună o cerere prin registratură în acest sens.
Totodată, arată că numitul nu are calitate de parte întrucât nu s-a ajuns să se discute cererea de introducere în cauză a acestuia.
Curtea constată că în hotărârea de declinare numitul nu apare menționat.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului-reclamant, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în temeiul art.304 pct.9, art.3041din Codul d e procedură civilă. Solicită a se avea în vedere și notele de ședință pe care le-a depus la dosar pentru termenul din 3.09.2009.
Criticile privesc nelegalitatea în raport cu modalitatea de stabilire a competenței atât prin raportare la Decizia ICCJ 32/2008, cât și la normele de determinare a competenței din Codul d e procedură civilă, respectiv art.18, art.181, art.1 pct. 1, art.2 pct.1 lit.b din Codul d e procedură civilă.
Arată că, chiar dacă nu ar fi existat Decizia 32/2008 dată în recursul în interesul legii, art.18 Cod procedură civilă privește și asemenea acțiuni patrimoniale, acțiuni în realizare a dreptului. Dispozițiile modificatoarea ale Legii nr.146/1997 califică de aceiași manieră cererile pentru constatarea nulității unor acte juridice, instanța fiind investită nu fragmentat, așa cum greșit s-a apreciat la stabilirea competenței, cu trei cereri distincte, ci cu o cerere care privește nulitatea tuturor celor trei contracte, referitoare la un imobil cu o mare valoare din zona centrală a capitalei, respectiv parter, etaj, mansardă, subsol.
Consideră că s-a procedat la stabilirea competenței fără a se pronunța asupra probatoriului, solicitând în cazul contestării și efectuarea unei expertize, nefiind făcută de niciuna dintre părți, deși era necesar.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, instanța competentă să soluționeze cauza de față.
Mandatarii intimaților-pârâți G și, având pe rând cuvântul, solicită, de asemenea, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Tribunalului București spre competentă soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2000, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr.1615/2000, reclamanta a chemat în judecată pârâții Municipiul B și SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilelor situate în B,-, sector 1.
La data de 19.03.2009, reclamanta și-a precizat cererea solicitând obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilelor situate în B,-, sector 1 din care un imobil în suprafață de 243 mp teren și construcție și al doilea, un teren în suprafață de 59,1 mp, ambele situate la aceeași adresă, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate între pârâta Primăria Municipiului B, în calitate de vânzătoare și pârâții (contract de vânzare cumpărare nr. 57/19545/30.09.1996), (contract de vânzare cumpărare nr. 676/17.10.1996) și (contract de vânzare cumpărare nr. 3607/10.03.1997), în calitate de cumpărători ai apartamentelor ce formează imobilul situat în B, str. - - nr. 13, sector 1.
La data de 19.03.2009, în baza art. 165 Cod procedură civilă, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revendicarea de capătul de cerere ce are ca obiect nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare, pentru judecarea acestuia din urmă dispunându-se formarea unui dosar separat.
În urma disjungerii, pentru soluționarea capătului de cerere privind nulitatea celor trei contracte de vânzare cumpărare, s-a format dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr.563/16.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1
Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. La data formulării cererii de chemare în judecată (7.03.2000), valoarea prevăzută de art.2 lit.b Cod de procedură civilă era de peste 1 miliard lei (ROL).
Valoarea celor trei contracte de vânzare-cumpărare ce constituie obiectul cererii deduse judecății nu depășește niciuna din sumele arătate mai sus, motiv pentru care tribunalul a constatat că judecătoriei îi revine competența materială să soluționeze această cerere. Instanța de fond a apreciat că, atât timp cât valoarea acestor contracte de vânzare-cumpărare este cuprinsă în conținutul acestora, verificarea competenței materiale trebuie să fie făcută în raport de această valoare, după cum legalitatea acestor acte juridice este verificată la momentul încheierii lor. Tocmai aceste considerente s-au avut în vedere și când s-a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze imobilele în litigiu.
S-a mai reținut că instanța își verifică competența materială la momentul sesizării, în speța dedusă judecății reclamantul sesizând instanța la data de 7.03.2000, de la această dată și până în prezent judecarea cauzei fiind suspendată la cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul
S-a susținut prin motivele de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă că Tribunalul nu a făcut o corectă aplicare a legii întrucât instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât în ședința publică din 16.04.2009, reprezentantul recurentului reclamant a declarat că valoarea celor trei imobile ce compun depășește pragul de 5 miliarde lei vechi, care atrage competența în primă instanță a tribunalului și a solicitat, în cazul unor contestări, să se dispună efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea imobilului, cerere asupra căreia tribunalul a refuzat să se pronunțe.
S-a mai susținut că Tribunalul nu a ținut seama nici de dispozițiile art.2 alin.11din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciar de timbru, articol introdus prin art. 1 pct. 1 al OUG nr. 212/4.12.2008, citate în continuare: "Dispozițiile alin.1 se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial".
Recurentul a mai arătat că cele trei contracte de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a solicitat a se constata, sunt acte juridice patrimoniale, deci trebuia avută în vedere valoarea apartamentelor care compun imobilul în litigiu.
De asemenea, recurentul a arătat că Tribunalul a încălcat normele art.329 alin.3 Cod de procedură civilă, întrucât nu a respectat dezlegarea dată problemelor de drept prin decizia nr.32/9.06.2008 a Înaltei C de Casație și Justiție care dispun în sensul că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restituirea situației anterioare.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare, cei prezenți la termenul de soluționare a recursului, prin avocat, respectiv mandatar, punând concluzii de admitere a recursului, de casare a hotărârii atacate și trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, instanța competentă să soluționeze cauza de față.
Curtea analizând recursul, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2000, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr.1615/2000 și precizată la data de 19.03.2009, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a unor imobile, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate între pârâta Primăria Municipiului B, în calitate de vânzătoare și pârâții persoane fizice.
În urma disjungerii, pentru soluționarea capătului de cerere privind nulitatea celor trei contracte de vânzare cumpărare s-a format dosarul nr. nr- ce a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului. Art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă are în vedere și obiectul material al dreptului pretins, referindu-se atât la valoarea acestuia, cât și la modul de identificare în cazul imobilelor.
Valoarea obiectului material al cererii disjunse se determină prin însumarea valorii celor trei imobile ce fac obiect al contractelor de vânzare-cumpărărare a căror nulitate se solicită.
Potrivit dispozițiilor art. 18/1 Cod procedură civilă, competența instanței de judecată se stabilește la momentul învestirii instanței.
Curtea constată că, prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 07.03.2000 s-a precizat de către reclamantul valoarea obiectului material al acțiunii în sensul că acesta depășea suma de 150.000.000 lei Rol, ceea ce atrăgea competența în primă instanță a tribunalului, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură civilă în forma nemodificată determinată de Legea nr. 219/2005.
Cum acțiunea în constatare vizează cele trei contracte de vânzare-cumpărare care au ca obiect trei imobile care împreună alcătuiesc imobilul de la adresa: B,-, sector 1, ce a fost evaluat de reclamant după cum s-a arătat mai sus, potrivit dispozițiilor de drept sus indicate, competența de soluționare a cererii disjunse revine tribunalului și nu judecătoriei, așa cum a stabilit Tribunalul București prin sentința atacată.
În mod greșit a apreciat tribunalul că verificarea competenței materiale trebuie stabilită în raport de valoarea trecută în contractele de vânzare-cumpărare, întrucât, potrivit art. 112 alin. 1 pct. 3 valoarea obiectului cererii se determină după prețuirea reclamantului, atunci când aceasta este cu putință. În cazul contestării valorii, instanța avea posibilitatea să dispună efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea acestuia, cerere ce a fost de altfel formulată de către recurenta reclamantă, dovadă cele cuprinse în încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din data de 16.04.2009.
De asemenea, faptul că cererea reclamantei a fost suspendată o perioadă mare de timp nu are relevanță în ceea ce privște competența, în raport de dispozițiile art. art. 18/1 Cod procedură civilă.
În cuprinsul motivelor de recurs au mai fost invocate și alte argumente întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă prin raportare la dcizia nr. 32/008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința acestora, Curtea apreciază că nu vin în susținerea recursului având în vedere că Legea nr. 146/1997 nu cuprinde dispoziții de reglementare a competenței instanțelor, iar decizia dată în interesul legii menționată mai sus, care dezleagă problemele de drept în ce privește interpretarea dispozițiilor art. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 282/1 din Codul d e procedură civilă, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, nu schimbă cu nimic datele problemei, dat fiind că instanța care a dispus declinarea cauzei a considerat evaluabilă în bani cererea de față având ca obiect constatarea nulității celor trei contracte de vânzare-cumpărare.
Pentru considerentele de drept și de fapt expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 2 cu referire la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza Tribunalului București spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.563/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, NORD, G, și.
Casează sentința recurată și trimite cauza Tribunalului București spre competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnodact.I/
2 ex./29.10.2009
-----------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Bianca Elena Țăndărescu
