Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1226
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T și de intervenienții, și împotriva deciziei civile nr. 582 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta Primăria Municipiului T și pârâta Fundația T, având ca obiect evacuare.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 582 din 15.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respis excepția autorității de lucru judecat, invocata de intimata FUNDAȚIA -
A respins apelurile formulate de apelanții, si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1/05.01.2009 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, in contradictoriu cu parata intimată FUNDAȚIA -.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 1/05.01.2009 pronunțată de Judedătoria T s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Municipiul T, Primăria municipiului T și Consiliul Local al municipiului T și cererea de intervenție accsesorie formulată de intervenienții, și.
Prima instanță a reținut că spațiul cu alta destinație decât aceea de locuința (parter) din imobilul situat in T, str. -.- nr.12, format dintr-o încăpere in suprafața de 24,98 mp, face obiectul contractului de închiriere nr.1481/2006 încheiat intre Primăria T, in calitate de locator si parata Fundația, in calitate de locatar pe o perioada de 5 ani, cu începere de la data de 1.01.2006, cu destinația de "sediu fundație".
Potrivit art.8 lit.e din contract, chiriașul s-a obligat sa întrețină, sa amenajeze si sa modernizeze spațiul, fațada și trotuarul, in conformitate cu autorizația de construire eliberata de Primăria T, iar potrivit art.11 pct.3 lit.d, contractul se reziliază de drept fără punerea in întârziere a chiriașului pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute la art.8 lit.
La data de 8.09.2008, ulterior introducerii prezentei acțiuni, Tribunalul Timișa pronunțat decizia civila nr.1105/RCA/2008 (irevocabila) prin care a dispus anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției nr.143/311/19.10.2006 ca fiind netemeinic.
Astfel, s-a reținut ca lucrările au fost executate de către SC SRL, societate angajata de către Primăria T pentru a remedia defecțiunile la acest imobil si nu de către Fundația.
Reținând că reclamanții au dovedit doar faptul generator al dreptului lor, respectiv ca intre ei si parata exista un raport civil obligațional (contractul de închiriere), insa nu au făcut si dovada ca in cadrul acestui raport obligational, parata nu a respectat clauzele contractuale la care s-a făcut referire, raportat la prevederile art.1169 civ. instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca fiind nedovedita, și pe cale de consecință a respins și cererea de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și intervenienții.
În apelul lor, intervenienții au solicitat schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii principale și a cererii de intervenție.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță nu a judecat pricina sub toate aspectele, nu a avut în vedere faptul că intervenienții nu au fost reprezentați de un avocat sau de o altă persoană de specialitate iar cadrul procesual a fost greșit stabilit.
Deși a admis în principiu cererea de intervenție, prima instanță nu a ținut seama de solicitările și motivele invocate de intervenienți, nu s-a pronunțat asupra probei testimoniale solicitate de aceștia, astfel că se reiterează cererea de administrare a probei testimoniale în apel.
Reclamanții prin apelul declarat au solicitat schimbarea hotărârii atacate, cu motivarea ca prima instanță a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză atunci când a reținut că lucrările menționate în procesul-verbal de contravenție ar fi fost executate de către SC. SRL, în realitate, această firmă a remediat doar ul imobilului, restul lucrărilor fiind executate de pârâtă fără autorizație de construire ceea ce atrage rezilierea contractului de închiriere potrivit art.11 pct.3 din contract.
Prin completarea motivelor de apel, reclamanții au arătat că la solicitarea pârâtei privind iminența prăbușirii unui lateral al clădirii, Primăria Tar ealizat lucrări de consolidare a zidului lateral dreapta, adiacent spațiului închiriat pârâtei.
Au învederat că în hotărârea judecătorească prin care a fost anulat procesul contravențional întocmit pe numele pârâtei se face vorbire că lucrările respective au fost efectuate de către SC. SRL însă, potrivit adresei nr.2492/03.03.2009, a Serviciului Tehnic, această firmă nu a participat la licitație și nu a executat nici o lucrare în spațiul închiriat.
Au arătat reclamanții că au decontat pârâtei lucrările executate constând din săpături pentru fundații, executarea fundației pentru, refacere zidărie pentru, tencuieli și zugrăveli la, reparații învelitoare în jurul ului și executarea a 3 metri liniari de burlane din tablă zincată, ceea ce înseamnă că lucrările constatate la 15.12.2006 și anume: desființarea vitrinei și înlocuirea ușii cu ușă termopan, practicarea unei ferestre în fațada laterală către proprietatea alăturată, practicarea unui gol în tavan și executarea unei scări de lemn până în podul clădirii, nu au fost executate legal, în baza unei autorizații de construire, fapt ce atrage rezilierea contractului de închiriere potrivit clauzelor contractuale. Tribunalul a respins ambele apeluri, precum și excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a constatat că prin decizia civilă nr. 1105/CA/08.09.2008 a Tribunalului Timiș ( în raport de care se invocă excepția ), aflată la fila 18-19 dosar recurs, a fost respins recursul declarat de Primăria T împotriva sentinței civile nr.2453/2008 a Judecătoriei Timișoara prin care a fost admisă plângerea contravențională formulată de pârâta din dosarul de față împotriva procesului-verbal de contravenție nr.143/311/19.10.2006 în baza căruia pârâta a fost amendată pentru executarea unor lucrări aduse imobilului în litigiu.
Astfel, acel dosar a avut ca obiect judecarea unei plângeri contravenționale pe când dosarul de față are ca obiect rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu. Dat fiind obiectul diferit al celor două dosare, în speță nu operează autoritatea lucrului judecat invocată de pârâtă întrucât nu este îndeplinită condiția identității de obiect cerută de art.1201 civ..
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept dedusă judecății, și-a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 pr.civ. și a soluționat cauza cu respectarea drepturilor fundamentale ale părților litigante.
Împrejurarea că în dosarul de fond, intervenienții nu au fost reprezentați de avocat nu poate fi imputată instanței de fond în condițiile în care intervenienții nu au invocat lipsa de apărare calificată motivată de o eventuală precaritate financiară în condițiile OUG 51/2008, alegând să-și construiască singuri apărarea.
Prin cererea de intervenție denumită în interes propriu, intervenienții, în calitate de coproprietari forțați, au solicitat evacuarea pârâtei din imobil. S-a reținut că, deși aveau obligația prevăzută de art.112 al.1 pct.5 pr.civ. anume aceea de a arăta dovezile pe care se sprijină cererea lor, intervenienții s-au limitat a arăta că înțeleg să se folosească de interogatoriul pârâtei, înscrisuri, probe testimoniale precum și alte probe care vor mai fi necesare, fără însă a indica precis proba și împrejurările ce se impun a fi dovedite.
Ulterior, pentru termenul de judecată din 10.01.2008, intervenienții și-au precizat cererea inițială, solicitând, alături de reclamanți, să se dispună evacuarea pârâtei pe motiv că aceasta ar fi schimbat destinația spațiului închiriat, fără a mai solicita administrarea de probe.În aceste condiții și cu respectarea voinței intervenienților, instanța de fond a calificat poziția procesuală a intervenienților într-o cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamanților și a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii accesorii, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 08.12.2008.
S-a apreciat că întrucât cererea de intervenție accesorie constituie o apărare în interesul părții în favoarea căreia se intervine, așa cum dispune art.49 al.3 pr.civ. instanța de fond a analizat cuprinsul actului investitor de instanță, concluzionând că, acțiunea este nedovedită.
S-a susținut că motivarea acestei soluții nu este lacunară, ci, vizează fondul cauzei, observându-se și hotărârea judecătorească prin care a fost anulat procesul-verbal de sancționare contravențională a pârâtei, or, împrejurarea că intervenienții și reclamanții nu au fost parte în acel proces nu semnifică nelegalitatea acelei hotărâri ci inopozabilitatea hotărârii față de terți.
Cu privire la hotărârea respectivă, s-a reținut că intervenienții sunt în eroare asupra cadrului procesual activ, întrucât din conținutul hotărârii rezultă că nu reprezentanții fundației au avut calitatea de reclamanți, ci fundația însăși, ca persoană juridică, situația fiind identică și în dosarul de față.
Întrucât procesul-verbal de contravenție nr. 143/311/19.10.2006 a fost anulat, tribunalul a constatat că rămân fără relevanță criticile cu privire la lucrările aduse imobilului în litigiu, fără ca pârâta să aibă autorizație de construire.
În termen împotriva deciziei civile nr. 582 din 15.06.2009 pronunțată de
Tribunalul Timiș au declarat recurs reclamanții Municipiul T și Consiliul Local al Municipiului T și intervenienții, și.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor civile pronunțate de prima instanță și de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie, iar în subsidiar au solicitat modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii în tot a apelului, schimbarea sentinței civile pronunțate de prima instanță, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare au arătat că în susținerea apelului au învederat instanței faptul că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, atunci când a reținut faptul că lucrările menționate în procesul verbal de contravenție ar fi fost executate, de către SC "" SRL, când de fapt această firmă nu a executat nici o lucrare în clădire, lucrările la ul imobilului fiind executate de către SC "--IN-" SRL în calitate de executant în baza contractului nr. 18/16.05.2006 încheiat cu Primăria municipiului T; restul lucrărilor au fost executate de pârâtă fără autorizație de construire ceea ce atrage rezilierea contractului de închiriere conform art. 11 pct. 3 din contract.
Totodată, prin motivele de apel formulate au arătat că, la solicitarea Fundației, privind iminența prăbușirii unui lateral al clădirii, Primăria municipiului Tar ealizat lucrări de consolidare a zidului lateral dreapta, adiacent spațiului închiriat pârâtei, iar la verificarea spațiului închiriat pârâtei, s-a constatat că aceasta a executat în anul 2006 lucrări de construcții în spațiul închiriat fără acordul reclamantei și fără a deține autorizație de construire, motiv pentru care pârâta a fost sancționată contravențional dispunându-se intrarea în legalitate.
Au susținut că instanța de apel a reținut în mod eronat că, în completarea motivelor de apel formulate de către instituția reclamantă, au făcut vorbire de alte lucrări pretins a fi executate de către pârâtă decât cele menționate în fața instanței de fond. Consideră eronată această concluzie a instanței de apel, deoarece în actul investitor de instanță se face trimitere la lucrările reținute prin proces-verbal, iar în urma verificării la fața locului, respectiv în urma verificării lucrărilor executate la podul imobilului (modificare acoperiș înlocuind șarpanta cu învelitoare interioară din țiglă cu șarpantă cu învelitoare din tablă zincată, acoperiș din două ape într-o apă, practicând goluri pentru ferestre pe ul din dreapta imobilului) s-a constatat închiderea în mod ilegal a accesului la pod pentru intervenienții din prezenta cauză.
Arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, învederând faptul că lucrările cuprinse în procesul verbal de contravenție nr. 143/311/19.10.2006, sunt altele decât cele din cuprinsul completării motivelor de apel. Și într-un caz și în celălalt, este vorba de lucrări executate ilegal care îndreptățesc instituția reclamantă să solicite rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei neavând nici o însemnătate anularea prin hotărârea judecătorească irevocabilă a procesului verbal încheiat pârâtei în anul 2006.
Prin recursul declarat, intervenienții, și au solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare au arătat că prima instanță și ulterior instanța de apel, deși au admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, au respins-o ca fiind promovată împotriva persoanelor fizice și nu juridice; consideră că ambele instanțe nu au stabilit cadrul procesual în mod corect.
Susțin că nici una din instanțe nu au calificat cererea de intervenție formulată de intervenienți ca fiind în interesul reclamanților și nu una în nume propriu. Apreciază că prima instanță era obligată să supună discuției părților introducerea în cauză a pârâților, persoane fizice sau să nu admită cererea de intervenție, în principiu, ca fiind inadmisibilă.
Arată că prima instanță nu a pus în discuția părților, cererile în probațiune solicitate de intervenienți, atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de apel. Odată cu depunerea completării cererii de intervenție în interes propriu, în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 01.09.2008, intervenienții au solicitat și audierea a doi martori pentru a dovedi faptul că pârâții intimați locuiesc efectiv în podul comun al imobilului, or, instanța nu a dispus cu privire la această probă; pentru acest motiv au solicitat administrarea probei testimoniale în fața instanței de apel, care nu a pus în discuția părților solicitările intervenienților.
Au învederat că deși au arătat prin motivele de apel că intervenienții au solicitat evacuarea persoanelor fizice, a soților din podul imobilului, persoanele fiind reprezentanții Fundației, iar reclamanții au solicitat evacuarea persoanei juridice din imobil, instanța de apel a nesocotit criticile acestora, considerând că soluția primei instanțe a fost una legală.
Prin întâmpinare pârâta Fundația " " a solicitat respingerea recursurilor, cu motivarea că afirmația Primăriei în sensul că pârâta obturează accesul intervenienților la podul comun, este eronată întrucât intrarea în podul comun este plasată în curtea imobilului unde fundația nu are acces.
Arată că afirmația intervenienților conform cărora podul a fost transformat în spațiu de locuit sunt tendențioase și urmăresc inducerea în eroare a instanței.
Examinând decizia civilă atacată, în raport de motivele invocate, raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Astfel, intervenienții, și, în calitate de proprietari ai apartamentelor nr. 1 și 2 din imobilul situat în T, str. -. - nr. 12 din litigiu, au formulat la Judecătoria Timișoara la termenul de judecată din 16.06.2008 cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat evacuarea pârâților și din podul imobilului situat în T, str. -. - nr. 12, coproprietatea forțată de reclamanților și intervenienților.
Ulterior, înainte de pronunțarea în principiu asupra cererii, printr-o precizare de acțiune formulată (fila 115 dosar fond), aceiași intervenienți solicită instanței completarea motivelor și solicită alături de Primărie, evacuarea pârâtei Fundația, din imobilul cu altă destinație decât cea de locuit, respectiv faptul că, pârâții au schimbat destinația din spațiu cu altă destinație, în spațiu de locuit.
Conform încheierii de ședință din 16.06.2008 (fila 136 dosar fond), intervenienta a depus odată cu precizarea de acțiune, și o cerere prin care a solicitat audierea martorilor și.
Prima instanță admite cererea de intervenție în principiu, pe care o apreciază ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamanților Municipiul T și Consiliul Local al Municipiului T, motivând admiterea în principiu a intervenției prin aceea că intervenienții au făcut dovada unui interes personal, actual și legitim derivând din existența drepturilor de proprietate asupra părților comune din imobilul din litigiu.
De menținut că deși intervenienții au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat evacuarea pârâților persoane fizice și din podul imobilului din litigiu, iar prin precizarea de acțiune, au înțeles să completeze motivele cererii formulate, prima instanță cu nesocotirea rolului activ al judecătorului și a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, nu a stabilit corect cadrul procesual și limitele investirii.
Trebuie precizat că, cererea de chemare în judecată determină cadrul procesului civil, cu privire la părți și cu privire la obiectul litigiului și în aceste limite trebuie să se pronunțe și instanța de judecată.
Mai mult, deși intervenienții au solicitat audierea a doi martori, respectiv și, cu care să-și dovedească susținerile din cererea de intervenție, instanța nu se pronunță asupra probei solicitate, iar în motivarea hotărârii apreciind-o ca intervenție accesorie, a respins-o ca o consecință a respingerii acțiunii formulată de reclamanți. Cererea de probațiune este reiterată de intervenienți și în fața instanței de apel.
Astfel, prin motivele de apel aceștia au învederat că odată cu completarea cererii de intervenție în interes propriu, au solicitat instanței de fond și audierea a doi martori pentru a dovedi că pârâții intimați locuiesc efectiv în podul comun al imobilului, și cum instanța nu a dispus cu privire la această probă, reiterează cererea cu privire la proba testimonială în fața instanței de apel.
Se constată că deși cererea în probațiune a fost invocată prin motivele de apel, nici instanța de apel nu se pronunță asupra acesteia, mai mult, în considerentele deciziei atacate, se menționează că, după depunerea precizării de acțiune la prima instanță, intervenienții nu au mai solicitat admiterea de probe.
S-a apreciat greșit față de conținutul cererii de intervenție, că aceasta constituie o apărare în interesul reclamanților.
Cele două instanțe au respins în mod greșit cererea principală, și pe cale de consecință, respectiv, fără a motiva respingerea cererii de intervenție care în realitate este cerere de intervenție în interes propriu, fără a observa că motivele invocate de părți în cele două cereri sunt diferite, neobservându-se că prin cererea de intervenție se solicită să se constate că pârâții persoane fizice, au fost cele care au efectuat lucrările de modificare la imobil, iar prin cererea formulată de reclamanți, se solicită evacuarea persoanei juridice Fundația " " din imobil.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 (5) pr. civ. va admite recursurile, va casa decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 1 din 5.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și va trimite cauza spre rejudecare, Judecătoriei Timișoara.
În rejudecare, instanța de fond urmează a stabili corect cadrul juridic și limitele investirii prin raportare la cele două acțiuni, respectiv acțiunea reclamanților, având ca obiect evacuarea pârâtei din imobilul din litigiu și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți împotriva pârâților persoane fizice.
De asemenea, în vederea judecării cauzei cu respectarea principiului disponibilității al rolului activ al judecătorului și al contradictorialității, va încuviința probele solicitate și apreciate de instanță ca fiind utile și pertinente, respectiv va completa probatoriul cu probe testimoniale în vederea soluționării ambelor cereri, respectiv acțiunea reclamanților și cererea de intervenție, pentru identificarea lucrărilor pretins a fi fost efectuate imobilului din litigiu, fără autorizație și fără acceptul celorlalți proprietari ai imobilului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și de intervenienții, și împotriva deciziei civile nr. 582 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 1 din 5.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare, Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 04.12.2009
Tehnored. 2 ex./22.12.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
