Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2009
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta - S-PRIN ADM. EURO -PRIN împotriva deciziei civile nr.307 din 7 noiembrie 2008 Tribunalului Sibiu -Secția civilă, pronunțată în dosar civil nr- având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu pârâta intimată.
Având în vedere că din completul de judecată C3 recursuri civile de vineri, d-na judecător se află în concediu de odihnă și dl. judecător și-a încetat activitatea, completul a fost alcătuit cu participarea d-lor judecători - - și - - din lista de permanență, fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta intimată asistată de avocat, lipsind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, scutit de taxă, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea pârâtei intimate.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanțele de onorariu avocațial și un set de înscrisuri în probațiune cuprinzând: certificate de la Tribunalul Sibiu și copii minute decizii pronunțate de Curtea de Apel în alte dosare de evacuare ale reclamantei - - S cu alți chiriași - ca practică judiciară, și adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr.5265/2318/III-7/2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată în apel d e Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală.
Învederează, în esență, că au existat mai multe acțiuni în evacuare pe rolul Judecătoriei Sibiu și, deși legea se aplică unitar, completele de judecată au avut viziuni diferite -unele dintre acțiuni fiind respinse, altele admise. Învederează că în speța de față s-a admis acțiunea în evacuare de instanța de fond dar instanța de apel a admis apelul pârâtei și a respins acțiunea în evacuare.
Solicită cheltuieli de judecată onorariul avocațial.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu în data de 03.12.2007, reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta a solicitat ca prin hotărâre să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul aflat în proprietatea reclamantei, situat în S,-, cam. 105, înscris în CF 18724 S, nr. top. 3121/2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este proprietara imobilului menționat, și în această calitate a încheiat cu pârâta la data de 01.01.2000, un contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, privind o locuință situată în acest imobil. Întrucât termenul contractului de închiriere a expirat iar reclamanta nu înțelege să prelungească valabilitatea acestui act juridic, se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, pârâta ocupând spațiul locativ fără nici un titlu.
În drept s-a invocat art. 480 cod civil.
Pârâta a invocat pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă 224/07.04.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, și nulitatea parțială a contractului de închiriere încheiat inițial cu reclamanta la data de 26.01.2000, în ce privește clauza de la art. 1 alin. 3 din contract, care stabilește că la expirarea termenului de 5 ani, contractul poate fi reînnoit cu acordul părților, atâta timp cât prin lege se recunoaște dreptul chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat obligarea reclamantei să încheie contract de închiriere pentru locuința camera 105, situată în S,-, cămin Cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-au invocat aceleași motive, respectiv obligația reclamantei proprietare ca la expirarea termenului primului contract de închiriere să încheie un nou contract de închiriere cu pârâta.
În drept s-au invocat prevederile art. 119, 274 cod procedură civilă, OUG 40/1999.
Prin întâmpinare reclamanta reconvențională, a invocat pe cale de excepție, autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3790/2005, pronunțată de Judecătoria Sibiu, prin care aceiași cerere a pârâtei - reclamante reconvenționale a fost respinsă irevocabil.
Prin sentința civilă nr. 2498/10.04.2008, Judecătoria Sibiua respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta, și a admis acțiunea formulată de reclamanta - -, și s-a dispus evacuarea pârâtei din locuința situată în S,-, Cămin I, camera 105. fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de pârâta. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a respins excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 3790/2005 pronunțată de Judecătoria Sibiu, prin încheierea de ședință din 13.03.2008.
Părțile au încheiat un contract privind locuința sus - menționată în condițiile OUG 40/1999, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2000, însă după împlinirea acestui termen reclamanta nu a mai fost de acord cu reînnoirea contractului de închiriere cu pârâții.
A fost respinsă excepția nulității parțiale a clauzei privind reînnoirea acestui contract doar cu acordul părților, față de intervenția legiuitorului de a se stabili în favoarea chiriașului, un drept de reînnoire a contractului, indiferent de voința proprietarului.
Prin decizia civilă nr. 224/07.04.2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu, rămasă irevocabilă, a fost apelul împotriva sentinței civile nr. 5966/22.08.2005 pronunțată de Judecătoria Sibiu, și a fost schimbată sentința în sensul respingerii acțiunii în evacuare a pârâților chiriași ai I, situat în S,-, jud. S, printre care și pârâta. S-a motivat că reclamanta - - trebuia să respecte dispozițiile art. 14 din OUG 40/1999, chiriașii având dreptul la reînnoirea contractului de închiriere pe aceiași perioadă, dacă părțile nu modifică expres durata închirierii.
Judecătoria Sibiua respins excepția autorității de lucru judecat față de decizia sus - menționată, apreciind că litigiul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 224/07.04.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, deși s-a purtat între aceleași părți și a avut același obiect, în prezent are o cauză diferită, prin prisma jurisprudenței recente a O, în interpretarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 cod civil.
În speță, instanța de fond a apreciat obligația stabilită de art. 1 alin. 1 din OUG 40/1999, privind încheierea unui nou contract de închiriere pe o perioadă de până la 5 ani, cu o chirie stabilită în condiții de protecție socială, creează pentru proprietarii imobilelor o sarcină specială și exorbitantă de natură să întrerupă echilibrul just care trebuie păstrat între cele două categorii de interese. S-a invocat cauza Radovici și Stănescu c/a României. Instanța a reținut ca temei de drept art. 11 din Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a admite acțiunea formulată de reclamantă.
Apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2498/2008 a Judecătoriei Sibiu, a fost admis prin decizia civilă nr. 307/7.11.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, a fost schimbată în parte sentința, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat formulată de pârâtă și respingerii acțiunii civile de evacuare formulată de reclamanta - - S împotriva pârâtei. A fost menținută dispoziția privind respingerea cererii reconvenționale și a fost obligată intimata să plătească apelantei 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că starea de fapt a fost redată corect de prima instanță, însă în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 224/2006 a Tribunalului Sibiu, hotărâre prin care s-a reținut că pârâta are un contract de închiriere valabil fondat pe art. 14 din OUG 40/1999, referitor la reînnoirea contractului de închiriere.
În condițiile unei stări de fapt neschimbată și aceleiași legislații, instanța de fond a contrazis hotărârea anterioară pronunțată între aceleași părți, în care s-a reținut că pârâta a beneficiat de dreptul la reînnoirea contractului. În acest context, în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 224/2006 a Tribunalului Sibiu, fiind întrunite toate elementele cerute de prezența acestei excepții. Instanța nu poate reține fără a fi invocat de una dintre părți, un element nou față de acțiunea soluționată anterior, pentru ca apoi să rețină că nu există identitate de cauză între cele două acțiuni.
Chiar dacă nu ar fi autoritate de lucru judecat, acțiunea nu putea fi admisă pentru că apelanta beneficiază de reînnoirea contractului de închiriere, deci are titlu locativ. Practica O invocată de prima instanță nu este de natură să ducă la o altă concluzie, deoarece art. 14 alin. 1 din OUG 40/1999 nu este în contradicție cu art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru a se pune problema unei eventuale încălcări a acesteia. Dispoziția legală menționată are ca scop protecția chiriașilor prin asigurarea stabilității în viitor a drepturilor lor locative. Tribunalul a apreciat că echilibrul între respectarea dreptului de proprietate și interesul general al asigurării de locuințe pentru cei aflați în nevoie, este păstrat în condițiile în care chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului doar o singură dată. Acest echilibru ar fi rupt în condițiile în care s-ar da eficiență alin. 4 al art. 14 din OUG 40/1999 unde se prevede că chiriașul are dreptul la mai multe reînnoiri succesive, pentru că în aceste condiții, s-ar ajunge ca practic proprietarul să fie lipsit în mod perpetuu de exercitarea atributelor dreptului său de proprietate.
Nu se poate reține nici faptul că chiriașul ar fi renunțat la dreptul de reînnoire a contractului, prin clauza de contract prin care se arată că la reînnoirea noi locațiuni, contractul poate fi reînnoit cu acordul ambelor părți. Această clauză subliniază faptul că părțile pot să încheie un nou contract ori să-l modifice pe cel existent, însă nu are semnificația că apelanta a renunțat la dreptul la reînnoirea contractului.
Susținerea apelantei că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității acestei clauze este nefondată, pentru că prin considerentele hotărârii a fost analizat și acest aspect.
În raport de faptul că se consideră reînnoit contractul de închiriere al apelantei pârâte, cererea reconvențională privind obligarea reclamantei la încheierea unui contract de închiriere a fost considerată inadmisibilă, întrucât există deja un asemenea contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - - prin administrator judiciar Euro S, solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii de evacuare formulate și respingerii excepției autorității de lucru judecat formulate de către intimatul pârât.
În motivarea recursului, reclamanta arată că apreciază decizia atacată ca nelegală, pentru că s-au considerat aplicabile dispozițiile OUG 40/1999, OUG 8/2004, și eronat a înlăturat jurisprudența O în materia proprietății și implicit dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Recurenta consideră că nu erau aplicabile prevederile OUG 40/1999 contractului de închiriere, întrucât acesta s-a încheiat ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, iar art. 1 din Ordonanță prevede că acesta se aplică numai contractelor aflate în curs de executare în momentul intrării în vigoare a acesteia. Așadar, obligațiile reținute de instanță cu privire la notificarea chiriașului, conform art. 14 din actul normativ invocat, nu le incumbă iar intimata nu beneficiază de dreptul de prelungire pe o perioadă de 5 ani. De aceea, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie de locațiune, respectiv codul civil și că a încetat contractul de închiriere prin împlinirea termenului, în condițiile art. 1436 cod civil, și nu mai operează tacita relocațiune. În același context, în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, cu privire la existența unui contract valabil de închiriere, în temeiul art. 14 din OUG 40/1999, în condițiile în care reclamanta solicită evacuarea chiriașului.
Intimatul de altfel recunoaște că nu are titlu valabil în folosirea imobilului, ca urmare a formulării cererii reconvenționale care are acest obiect.
Jurisprudența O întemeiată pe art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului condamnă privarea perpetuă a proprietarului de uzul proprietății, iar această jurisprudență este obligatorie după aderarea României la Uniunea Europeană. Practica acestei instanțe este unitară, în sensul admisibilității acțiunii în evacuare.
Recurenta mai susține că în mod greșit a fost respinsă de către instanță excepția autorității de lucru judecat pe care a invocat-o, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 1201 cod civil. Greșit instanța de apel a considerat că nu există identitate de cauză, întrucât prima acțiune este întemeiată pe dispozițiile OUG 8/2004 iar actuala pe dispozițiile OUG 40/1999, însă raportat la OUG 8/2004, care nu este incident.
Prin întâmpinarea depusă, intimata, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată. Intimata a susținut în esență că decizia atacată este legală, că respectă jurisprudența O, și că OUG 40/1999 este actul normativ care guvernează contractul de închiriere încheiat între părți. A mai arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, întrucât nu se poate ca un act juridic de natură locativă să-i fie aplicabilă pentru stabilirea chiriei dispozițiile OUG 40/1999, iar restul contractului să fie sub incidența dreptului comun. A invocat autoritatea de lucru judecat față de dispozițiile deciziei civile nr. 224/07.04.2006 a Tribunalului Sibiu.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Art. 5 din OUG 40/1999, prevede că pentru imobilele terenuri și construcții precum și pentru suprafețele locative cu destinația locuință privatizate după 1990, odată cu societățile comerciale care le dețineau în proprietate ca locuințe, locuințe de serviciu, locuințe pentru salariați proprietarul va închiria la cererea chiriașului sau a fostului chiriaș, care ocupă efectiv locuința un contract de închiriere pe o durată de 5 ani.
Primele articole din această Ordonanță de Urgență reglementează diferite situații în care statul a înțeles să intervină pentru protecția unei categorii de persoane, respectiv a chiriașilor. Așadar, această reglementare a categoriilor și situațiilor pentru care se aplică ordonanța nu se rezumă la art. 1 din ordonanță, în această speță fiind aplicabil art. 5 din ordonanță.
Și în această situație, are loc o prelungire a contractului de închiriere încheiat între părți în temeiul art. 14 alin. 1 din ordonanța menționată, în temeiul legii. Aliniatul 2 din articol, stabilește expres situațiile în care proprietarul poate refuza înnoirea acelui contract iar reclamanta recurentă nu se regăsește în nici una din situațiile limitativ prevăzute de lege. Așadar contractul de închiriere, așa cum legal au stabilit instanțele, s-a reînnoit în temeiul legii iar prevederile Codului civil nu sunt aplicabile, întrucât OUG 40/1999 este o lege specială care se aplică cu prioritate față de cadrul general.
Așa cum corect a motivat și Tribunalul în decizia atacată, trebuie să existe un just echilibru între dreptul de proprietate și drepturile chiriașilor iar statul are posibilitatea de a-și stabili politica locativă fără a aduce atingere interesului general. Aceste principii sunt recunoscute și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului iar prelungirea o singură dată a contractului de închiriere în condițiile art. 14 din OUG 40/1999 nu este de natură a greva în mod excesiv exercitarea dreptului de proprietate.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, față de sentința civilă nr. 3790/05.05.2005 pronunțată de Judecătoria Sibiu, aceasta a fost în mod corect respinsă, întrucât temeiul juridic al acelei acțiuni era OUG 8/2004, care reglementa prorogarea legală a unor contracte de închiriere, iar acțiunea de față se întemeiază pe prevederile art. 14 din OUG 40/1999 privind dreptul la reînnoire a contractului de închiriere, chiar dacă au fost aceleași părți în ambele dosare și același obiect, diferă cauza juridică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 cod civil. De altfel, recurenta nu a atacat sentința pronunțată de judecătorie sub acest aspect la tribunal, și nici nu a invocat prin întâmpinare greșita respingere a excepției.
Sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat prevăzute de art. 1201 cod civil, față de decizia 224/2006 Tribunalului Sibiu care are aceleași părți, același obiect și aceiași cauză, respectiv un contract de închiriere valabil, în condițiile art. 14 din OUG 40/1999.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea apreciază că este nefondat recursul declarat de reclamantă, și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează să-l respingă.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 500 lei în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - S prin administrator judiciar Euro S, împotriva deciziei civile nr.307/7.11.2008 a Tribunalului Sibiu -Secția civilă, pronunțată în dosar civil nr-.
Obligă pe recurentă, prin administrator judiciar să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.
2ex/08.04.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Anca Neamțiu, Ioan Truță
