Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 126

Ședința publică de la 25 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Olariu

JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu

JUDECĂTOR 3: Cristiana

GREFIER:

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 630 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și,având ca obiect evacuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,în stare de arest,intimata asistată de avocat,lipsă fiind intimatul .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.

La interpelarea instanței recurentul și avocat pentru intimata arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Recurentul având cuvântul,arată că a învestit Judecătoria Hârlău cu o acțiune prin care a solicitat evacuarea intimaților și din locuința proprietatea sa,având în vedere că acea locuință este proprietatea sa,iar intimații nu au acte prin care să facă dovada proprietății asupra imobilului.

Recurentul susține că intimații au indus instanțele în eroare prin susțineri care nu sunt adevărate,solicitând ca instanța de recurs să aibă în vedere înscrisurile din care rezultă că este proprietarul imobilului din care a solicitat evacuarea intimaților și să dispună admiterea recursului,desființarea deciziei Tribunalului Iași și a sentinței Judecătoriei Iași și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurentul arată că intimații locuiesc în imobilul proprietatea sa fără acte,abuziv. Precizează că a achiziționat imobilul în 1972 și în anul 1978 i-a permis surorii sale,intimata, să locuiască în imobil,sa aibă grijă de imobil,fără a-i achita chirie,însă în prezent are nevoie de acel imobil pentru copiii săi,astfel încât se impune evacuarea intimatei din imobil.

De asemenea,recurentul solicită demolarea construcțiilor realizate de intimați pe terenul proprietatea sa fără autorizație de construcție,arătând că deși a făcut sesizări cu privire la edificarea acelor construcții în mod nelegal,nu s-au luat măsurile legale ce se impuneau. Susține că a deținut 800 mp teren de care s-au folosit intimații și solicită de asemenea obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul susține că i-a permis surorii sale o perioada îndelungată de timp să domicilieze în imobil,a ajutat-o pe aceasta să aibă un cămin și în prezent se judecă pentru a se dispune evacuarea acesteia din imobil. Precizează că deține act de vânzare-cumpărare legal,autentic și nu act sub semnătură privată.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Avocat pentru intimata având cuvântul,solicită respingerea recursului,apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut că recurentul nu are calitate procesuală activă pentru a solicita evacuarea intimatei din imobil,deoarece între recurent și soția sa a intervenit divorțul,iar prin sentința civilă nr. 1065 din 15 august 1980 pronunțată de Judecătoria Pașcani s-a dispus partajarea bunurilor comune prin atribuirea către a imobilului,cu obligarea acesteia la sultă către. Fosta soție a recurentului, a vândut intimatei imobilul din care solicită evacuarea,deși recurentul nu are calitate procesuală activă pentru a solicita evacuarea.

Chiar și în condițiile în care nu are act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului,acel act sub semnătură privată îi dă dreptul acesteia să locuiască în imobil,având în vedere că la data întocmirii înscrisului sub semnătură privată dintre intimată și fosta soție a recurentului,intimata a achitat lui suma de 12.000 lei.

La dosar s-au depus acte de către din care ar rezulta că acesta ar avea o casă de locuit,însă recurentul s-a căsătorit cu și deține o altă casă de locuit,edificată pe un teren moștenit de la părinți și de aici a apărut confuzia în ceea ce privește casa de locuit.

Solicită respingerea recursului,menținerea ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Iași,cu cheltuieli de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași la data de 20.02.2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții și pentru a se dispune evacuarea din imobilul proprietatea sa din satul.

Susține reclamantul că pârâtul a construit în aceeași curte o altă clădire, deși l-a atenționat că nu are acordul său, persoană cu care a avut și un incident violent.

Judecătoria Hârlău prin sentința civilă nr.168 din 11.02.2008 respinge acțiunea, constatând că imobilul din care se solicită evacuarea este proprietatea exclusivă a fostei soții a reclamantului, urmare partajului judiciar.

Reține judecătoria în considerentele hotărârii că pârâții au posesia imobilului de la proprietar prin act sub semnătură privată, care le-a predat construcția, iar (sora reclamantului) deține bunul din anul 1978 și l-a stăpânit cu bună credință.

În apelul declarat reclamantul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, aprecierea greșită a probatoriului, respingerea acțiunii fiind nejustificată.

Instanța de apel a invocat din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.630 din 8 octombrie 2008 admite apelul declarat de reclamantul, schimbă în tot sentința pronunțată de judecătorie și respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Pentru a pronunța hotărârea tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt:

Imobilul situat în sat, oraș Hîrlău, compus din casă de locuit și teren, din care se cere evacuarea, a fost dobândit în proprietate de soții și potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1726/30.11.1974 la notariatul de Stat Local P (fila 22 dosar fond).

Prin încheierea de admitere în principiu din 7.01.1980 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr.4119/1979 s-a admis în principiu acțiunea formulată de în contradictoriu cu, s-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, imobilul casă de locuit situat în sat, județul I și suprafața de 250. aferentă construcției, iar prin sentința civilă nr.1065/28 aprilie 1980 s-a dispus partajul bunurilor comune prin atribuirea către a imobilului cu obligarea acesteia la sultă către. Prin decizia civilă nr.779/15.08.1980 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.1067/1980 a fost respins recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.1065/28.04.1980 a Judecătoriei Pașcani.

Reține tribunalul că în urma partajului de bunuri comune, a devenit proprietara exclusivă a imobilului în litigiu, astfel că reclamantul nu mai justifică niciun drept cu privire la acesta. Verificarea calității procesual-active este conform art.137 Cod procedură civilă o chestiune prioritară soluționării fondului, iar prin neanalizarea acestui aspect prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.

În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal, reclamantul a invocat aplicarea greșită a legii, fiind dovedit dreptul său de proprietate, că instanțele nu au dispus audierea martorului căruia soția i-a vândut casa fără acordul său. Precizează recurentul că pentru recuperarea locuinței a împrumutat bani de la părinți și sora, pe care i-a restituit lui; că a permis surorii sale să dețină casa pe care o folosește și în prezent, fără niciun drept.

Curtea reține că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a investit instanța de prim grad cu acțiune în evacuare, motivată pe dreptul său de proprietate și lipsa titlului locativ pentru pârâți. Situația de fapt stabilită de judecătorie, menținută și completată în apel are corespondent în probele dosarului. Faptul că reclamantul a fost coproprietar al imobilului, bun dobândit în timpul căsătoriei cu nu-i conferă și calitate de proprietar la data promovării acțiunii în evacuare, 20.02.2007.

Urmare partajului judiciar, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.1065/28.04.1980 a Judecătoriei Pașcani (decizia nr.779/15 august 1980 Tribunalului Iași ), bunul imobil a revenit în proprietatea exclusivă a lui, fosta soție.

Ca efect al hotărârii judecătorești, la data de 15 august 1980, când a devenit definitivă sentința civilă nr.1065/1980 a Judecătoriei Pașcani, dreptul de proprietate al reclamantului a încetat.

În cauză este făcută dovada certă că pârâții-intimați au posesia legitimă a imobilului de la unica proprietară.

Aspectele invocate de reclamant cu privire la deținerea imobilului de altă persoană, oricare ar fi modalitatea, permisiunea lui de a-l folosi din anul 1978, nu au readus imobilul în litigiu în patrimoniul recurentului, nu constituie titlu de proprietate.

Întrucât dreptul de proprietate al reclamantului a încetat prin hotărâre judecătorească, iar acesta nu a făcut dovada că l-a redobândit ulterior partajului judiciar, soluționarea cauzei de tribunal pe excepție este corectă.

Curtea are în vedere că partea în procesul civil, pentru a avea exercițiul dreptului la acțiune, persoana fizică în speță, trebuie să aibă calitate procesuală activă. Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, are sarcina probei de a dovedi identitatea între persoana sa și aceea de titular al dreptului afirmat. În cauză s-a susținut de reclamant că este proprietar al imobilului din care se cere evacuarea, ceea ce nu a dovedit.

Acțiunea în evacuare pentru proprietar este mijlocul procedural prin care solicită predarea locuinței de la cel ce o deține fără titlu locativ.

Cum reclamantul-recurent nu este proprietar, motivul de nelegalitate a deciziei atacate nu este întemeiat. Recursul este o cale de atac în care se pot invoca numai motive de nelegalitate a hotărârii (art.304 Cod procedură civilă).

Concluziile orale ale recurentului cât și celelalte apărări ce privesc situația de fapt nu se impun a fi analizate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, instanța respinge recursul.

Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimat este întemeiată conform art.274 Cod procedură civilă și se admite în limita pretențiilor dovedite.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.630 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

Obligă recurentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs - 350 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

- -

-

23.IV.2009.-

2 ex.-

Președinte:Viorica Olariu
Judecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Iasi