Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/2009-
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINE: - - - judecător
R - judecător
- judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul din comuna, sat, nr.13, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.338/LM din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator personal și reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.32 din 29.05.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual de avocat, lipsă fiind intimata Casa Județeană de Pensii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta recurentului contestator depune la dosar adeverința nr.10/2009 eliberată de ST CFR ALEȘD din care rezultă că partea pe care o reprezintă a avut funcții ce concura la siguranța circulației. Mai depune un comunicat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție privind decizia nr.40 dată în recurs, în interesul legii, cu referire la dreptul la pensie.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentului contestator arată că nu mai are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului contestator solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, stabilit conform art. 14 din Legea 3/1977, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.338/LM din 09.04.2008 s-a respins contestația formulată de contestatorul, domiciliat in comuna, sat, nr.13, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul in O,- județul B,fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/21.03.2006 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) intr-o anumită funcție, o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexele la Legea 226/2006, în speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in cadrul unității CFR O, însă nu intr-un loc de muncă care să fie prevăzut in anexa 1 la Legea nr.226/2006, aceste doua condiții trebuind sa fie îndeplinite cumulativ, a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Instanța a constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul care a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței și admiterea contestației sale cum a fost formulată, în sensul de a i se reține un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 cum greșit s-a reținut.
În motivarea recursului s-a susținut că petentul a desfășurat o activitate de peste 28 ani în grupa I de muncă în calitate de impiegat de mișcare la CFR. C, activitate din care trebuia să beneficieze de reducerea vârstei de pensionare, dar și de dispozițiile Legii 19/2000, art. 20 care reglementează un stagiu de cotizare diferit pentru persoanele care au desfășurat activități în condiții deosebite.
Intimata Casa Județeană de Pensii s-a opus admiterii recursului, invocând că acestuia nu i se aplică dispozițiile Legii 226/2006 întrucât ar însemna că această lege ar retroactiva, iar în plus petentul a avut funcția de impiegat de mișcare și nu una din funcțiile reglementate de pct.7 anexa I din Legea 226/2007.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din actul normativ.
Recurentul a desfășurat o perioadă de peste 28 de ani de ani în grupa a I-a de muncă, fiind impiegat de mișcare în cadrul CFR. și după apariția Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 226/2006, se impunea recalcularea pensiei acestuia, cu respectarea dispozițiilor noilor legi.
Legea nr. 226/2006 a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 7, este încadrat ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată în cadrul CFR. și care are legătură cu siguranța circulației.
Art. 3 din Legea nr. 226/2006, a stabilit că asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condițiile speciale prevăzute de anexa 1, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Recurentul petent îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, iar Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006, art. 14, fac trimitere la persoanele pensionate între 1 aprilie 2001 și 17 aprilie 2006. Chiar dacă normele se referă doar la persoanele pensionate după 1 aprilie 2001, Curtea apreciază că aceste dispoziții se aplică tuturor participanților la sistemul național de pensii, indiferent de anul pensionării, această interpretare impunându-se prin prisma principiilor instituite de articole introductive ale Legii nr. 19/2000, indiferent de anul ieșirii la pensie, veniturile trebuie să fie egale pentru participanții care au statut similar și au contribuit egal la sistemul de pensii.
Această interpretare a dispozițiilor legale succesive în materia pensiilor, nu înseamnă că legea civilă retroactivează, cât timp stagiul complet de cotizare de 25 de ani se va aplica petentului doar pentru viitor și se impune tocmai pentru a nu fi discriminați o parte din participanții la sistemul național de pensii.
În acest sens este și Decizia dată în interesul legii, nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și se va schimba în tot sentința de fond în sensul mai sus arătat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii B în favoarea recurentului contestator la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de contestatorul din comuna, sat, nr.13, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.338 din 09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică astfel:
ADMITE contestația petentului în contra Casei Județene de Pensii B și în consecință:
Dispune modificarea Deciziei de pensionare nr.-/2006, în parte în sensul că se va reține pentru petent stagiu complet de cotizare de 25 ani în loc de 30 ani.
Menține restul dispozițiilor deciziei de pensionare.
Obligă pe pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R
Red.dec.R /22.01.2009
Jud.fond. -
Dact./22.01.2009
Ex.2
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
