Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/2009-
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINE: - - - judecător
R - judecător
- judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, nr.6. Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 676/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata contestatoare personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 18.12.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatei contestatoare, după care:
La întrebarea instanței, intimata contestatoare arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.676/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulata de contestatoarea domiciliată în localitatea, nr.6. județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință, sa dispus anularea deciziei nr. -/20.12.2006, emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 22 ani, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare. Au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/28.02.2007 a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art.44 din Legea nr.19/2000 prevede că "asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) și d) care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 și 5", iar art.77 alin.3 din același act normativ stipulează că "în situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din dosarul de pensie de urmaș al contestatoarei rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă de 18 ani și o luna activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a, art.44 și art. 77 alin.3 din Legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis în parte contestația și a dispus anularea deciziei nr.-/28.02.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 22 de ani și nu de 21 ani, așa cum a solicitat aceasta.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului se arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii 19/2000, acestea reglementând condițiile în care pot beneficia angajații de pensie de limită de vârstă începând din anul 2001 și nicidecum nu modifică condițiile în care soțul reclamantei s-a putut pensiona în anul 1993 în temeiul Legii 3/1977.
Mai arată că dispozițiile art. 14 alin. 3 și 4 din Legea 3/1977 nu sunt incidente la acest moment în cazul intimatei, fiind aplicate doar la data deschiderii drepturilor la pensie respectiv 01.10.1993 pentru a opera reducerea vârstei standard de pensionare.
În drept invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea 19/2000, HG. 1550/2004, OUG 4/2001.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Soțul reclamantei a fost înscris la pensie de invaliditate gradul III conform Legii 3/1977, în baza deciziei nr.-/01 noiembrie 2003, reținându-se o vechime în muncă de 18 ani, 1 lună și 1 zi în grupa I de muncă, 1 an 2 luni și 3 zile în grupa a II-a de muncă și 2 ani și 3 luni în grupa a III-a de muncă.
Prin decizia nr.-/22.06.1999 a fost acordată reclamantei pensie de urmaș, drepturile de pensie ale acesteia fiind recalculate ulterior în 30 ianuarie 2005, respectiv 28 februarie 2007, reținându-se un stagiu de cotizare de 30 de ani conform Legii 19/2000.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie - Legea nr. 19/2000 - prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației soțului intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Pentru aceste motive, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, nr.6. Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 676/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R
Red.dec.- /22.01.2009
Jud.fond. -
Dact./26.01.2009
Ex.2
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
