Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1341/
Ședința publică din 07 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul -, domiciliat în comuna, Sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.183/A din data de 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B,-, -4,.B,.62, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât -, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.97 din data de 7.10.2009, emisă de Baroul Vâlcea -cabinet individual, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin depunerea la dosar, la acest termen de judecată, a chitanței nr.- din data de 30.09.2009, emisă de Primăria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât, avocat, depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării timbrajului. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât, avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii în evacuare ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. Arată că o acțiune posesorie nu poate fi precizată printr-o acțiune petitorie, întrucât ar reprezenta o modificare a obiectului cererii, care, potrivit art.132 Cod procedură civilă, nu mai era posibilă. Mai arată că nu s-a formulat apel împotriva sentinței de fond, pe motiv că că nu a fost soluționată cererea în revendicare. Solicită a fi avută în vedere, ca practică judiciară, decizia civilă nr.2102 din data de 17.03.2005, depusă de intimată la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.12.2008 sub nr- pe rolul Judecătoriei Drăgășani, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul - pentru a se dispune evacuarea acestuia din imobilul situat în comuna, județul V, compus din casă și teren, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului descris în acțiune, fiind dobândit de la autorii săi și, în calitate de unică moștenitoare a acestora.
Totodată, a arătat că în anul 2000 făcut o înțelegere cu părinții pârâtului în sensul ca fiul lor, să îngrijească de gospodăria părintească a reclamantei, să lucreze terenul, dat fiind faptul că părinții acesteia au decedat iar ea locuia în B, neputând să se ocupe de administrarea imobilelor, fructele rezultate erau achiziționate de pârât drept echivalent.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că imobilul din care solicită evacuarea reclamantei a fost vândut de aceasta către părinții săi, și și au pe rolul Judecătoriei Drăgășani acțiune pentru confecționare act de vânzare-cumpărare, cauză ce are nr-.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de precizare a acțiunii, prin care a arătat că solicită evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna, în temeiul art. 480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 358 din 17 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna, sat, județul V, proprietatea reclamantei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5080 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit imobilul situat în comuna, județul V -teren și casă - de la autorii săi și (11 și 12 dosar), situație necontestată de pârât.
În anul 2000, după decesul autorilor, între reclamantă și părinții pârâtului s-a încheiat o convenție prin care fiul acestora, pârâtul în cauză, urma să folosească terenul și să îngrijească de casa părintească, dat fiind faptul că reclamanta locuiește la B și nu se poate ocupa de administrarea imobilelor, urmând ca fructele rezultate să fie achiziționate de pârât drept echivalent.
De altfel, însuși pârâtul a recunoscut această situație în întâmpinare ( 9 dosar), precizând că părinții săi ar fi cumpărat de la reclamantă imobilul, situație susținută, dar fără niciun fel de probă. Pârâtul nu a dovedit faptul că ar fi cumpărat părinții săi imobilele întrucât nu au depus niciun fel de înscris în acest sens. Noțiunea de "tolerat" nu apare în legislația în materie locativă, cu toate acestea practica judiciară și literatura juridică folosesc frecvent termenul, înțelegându-se prin aceasta persoana căreia i se îngăduie de către proprietar sau de către titularii unor contracte de închiriere, datorită unor relații de rudenie, prietenie, afecțiune etc. să locuiască în spațiul lor locativ. În practica judiciară s-a decis că această îngăduință, toleranță, nu generează niciun drept propriu de folosință a locuinței în lipsa unui ordin de repartiție contract de închiriere.
neavând un drept locativ propriu, s-a decis că evacuarea lui nu este condiționată de punerea la dispoziția sa a unei alte locuințe corespunzătoare.
Împotriva sentinței și în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a ignorat faptul că cererea de precizare a acțiunii de către reclamantă a fost formulată peste termenul legal prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă, și nu s-a procedat la evaluarea imobilului în vederea timbrării căii de atac;
- instanța de fond nu a dispus individualizarea imobilului din care se solicită evacuarea sau a cărui revendicare se cere;
- din motivarea instanței se reține că pârâtul ocupă fără niciun drept spațiul locativ, iar acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă, raportat la Decizia nr. 2102 din 17.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.183/A din 30 iunie 2009, admis apelul declarat de pârât, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Drăgășani, județul
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.12.2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, pentru a se dispune evacuarea acestuia din imobilul situat în comuna, județul V, compus din casă și teren.
Ulterior, la data de 20.01.2009, reclamanta a formulat cerere de precizare a acțiunii principale, prin care a arătat că solicită evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna, în temeiul art.480 Cod civil, motivând acțiunea în revendicare după natura dreptului și scopul urmărit.
În acest context procesual, potrivit art.129 și 130 Cod procedură civilă, instanța de judecată avea obligația să se pronunțe cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost investită, respectiv cu acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, cu respectarea principiului disponibilității părților și în cadrul procesual fixat de reclamantă, prin voința acesteia. Se impunea astfel administrarea de probe în materia revendicării (compararea titlurilor de proprietate, identificarea și individualizarea bunului, evaluare și timbraj, etc.).
În speță, tribunalul a constatat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii privind revendicarea imobilului din care solicită evacuarea pârâtului, deși avea obligația să se pronunțe asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii supuse judecății, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Reținând aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a decis trimiterea cauzei la judecătorie, pentru pronunțarea asupra acțiunii în revendicare, astfel cum s-a solicitat prin cererea de la fila 19 dosar, cadru procesual în care apelantul-pârât - poate să-și formuleze apărările specifice acestei acțiuni, instanța urmând a răspunde la toate criticile aduse sentinței prin motivele de apel și a se pronunța în raport cu toate probele dosarului.
Împotriva deciziei civile nr.183/A/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă, invocând faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, că a schimbat actul juridic dedus judecății, cât și aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, pârâtul susține că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, întrucât cererea de precizare a acțiunii, care este de fapt cerere de modificare a acțiunii, a fost depusă peste termenul legal prevăzut de art.132 Cod procedură civilă.
Se precizează de asemenea că instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât chiar dacă se invocă de reclamantă un drept de proprietate asupra imobilelor deținute de pârât, aceasta nu a făcut probe conform dispozițiilor art.480 Cod civil, ci conform dispozițiilor ce reglementează locațiunea.
Instanța trebuia să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată, raportat și la temeiul de drept invocat.
Soluția instanței de apel este nelegală întrucât este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece reclamanta nu a solicitat revendicarea imobilelor, cerând doar evacuarea pârâtului.
Se solicită de pârât admiterea recursului, și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește susținerile făcute de pârât în sensul că ar fi incidente dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, acest motiv de modificare nu poate fi invocat decât în măsura în care tribunalul, găsind întemeiat apelul, ar fi schimbat soluția primei instanțe și, pronunțându-se asupra fondului pretențiilor, ar fi acordat mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecății.
În speță, apelul a fost admis și s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
Nu este întemeiată pentru aceleași considerente nici critica în ce privește faptul că instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce privește temeiul juridic ce se pretinde a fi indicat greșit de parte, acțiunea nu este nulă, dacă cererea de chemare în judecată este suficient motivată în fapt și îngăduie astfel instanței o calificare legală corectă. Spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
De asemenea, din prevederile art.130 alin. ultim Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, rezultă că instanța nu poate depăși limitele investirii sale, dar, totodată, că ea nu poate să lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecare a fost sesizată. O atare omisiune constituie o încălcare esențială a legii și duce la casarea hotărârii. În acest context a fost pronunțată și hotărârea tribunalului întrucât instanța de fond nu se pronunțase asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
De aceea în considerarea celor de mai sus, se apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârât, iar hotărârea pronunțată de tribunal este legală.
Pe cale de consecință, conform art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul -, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei civile nr.183/A din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în B,-, -.74,.B,.62, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./16.10.2009
Jud. apel:
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
