Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1541/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1450
Ședința publică din 2.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 649 din 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru evacuare.
La apelul nominal se prezintă recurenta pârâtă, asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și avocatul în calitate de reprezentant al intimatei reclamante -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, eliberată de Baroul București - aflată la fila 5 din dosarul nr- al Judecătoriei sectorului 4
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentei depune la dosar chitanța în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la lipsa calității procesuale pasive a intimatei - în legătură cu cererea reconvențională. Solicită, însă, a se observa faptul că recurenta a locuit timp de 31 de ani în imobilul aflat în litigiu, mai întâi ca și chiriașă la stat, iar din anul 2001 plătind chirie proprietarului. În această perioadă, a efectuat lucrări de îmbunătățire a locuinței, iar, în prezent, încheindu-se locațiunea, este firesc să solicite contravaloarea acestora.
Precizează că lucrările de îmbunătățire au fost efectuate atât în perioada cât a plătit chirie la stat, cât și după aceea, la proprietar. Instanța avea posibilitatea să se pronunțe cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor solicitate de la proprietarul - persoană fizică, conform expertizei.
Solicită, așadar, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța asupra cererii reconvenționale.
Menționează că pârâta locuiește în continuare în spațiul în discuție, pe care urmează a-l părăsi, însă partea adversă ar trebui să-i plătească valoarea îmbunătățirilor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei reclamante arată că atât apelul cât și recursul vizează neacordarea despăgubirilor în raport de excepția lipsei calității procesuale pasive în cererea reconvențională.
Solicită a se observa că acțiunea datează din anul 2002 și nu persoana reclamantei trebuia obligată la plata acestor despăgubiri, mai ales că sunt invocate prevederile Legii nr. 10/2001, care nu retroactivează.
Apreciază că partea adversă nu și-a dovedit cererea privind acordarea de despăgubiri, expertul stabilind contravaloarea îmbunătățirilor numai pe baza declarației părții.
Cum recursul nu este bazat pe motive temeinice, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că urmează a formula o cerere separată pentru a le obține.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 6.03.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din apartamentul situat în B-, parter, sectorul 4, proprietatea sa, pe care pârâta îl ocupă fără drept.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului său tată, proprietarul imobilului în litigiu.
Între defunctul și pârâtă a intervenit un contract de închiriere a cărui valabilitate a expirat la data de 31.12.2006, pârâta neeliberând imobilul de bună voie.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii, și obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului astfel cum au fost indicate la fila 18 și 23 dosarului de fond.
Reclamanta - pârâtă a invocat față de cererea reconvențională excepția lipsei calității procesuale pasive.
Judecătoria sectorului 4 B prin sentința civilă nr.3615/8.06.2007 a admis acțiunea principală și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, a respins ca tardiv formulat capătul de cerere din cererea reconvențională prin care s-a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate al autorului reclamantei.
În considerentele sentinței s-a reținut pârâta nu deține nici un titlu locativ, iar în ceea ce privește reconvenționala s-a reținut pe de o parte că reclamanta - pârâtă nu are calitate procesuală, ci statul, iar pe de altă parte că nu s-a dovedit efectuarea vreunor îmbunătățiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.1447/12.11.2007 a respins ca nefondat apelul reținând în ceea ce privește cererea principală că la 31.12.2006 contractul de închiriere încheiat cu autorul reclamantei a expirat, că solicitarea privind constarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al reclamantei nu este o excepție ci o cererea ce trebuia formulată în termen.
Referitor la cererea reconvențională s-au avut în vedere dispozițiile art.48 din Legea nr.10/2001 și dispozițiile Hotărârii nr.250/2007, îmbunătățirile nefiind dovedite cu înscrisuri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - reclamantă.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.1027/11.06.2008 a admis recursul, a casat decizia, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 4 B.
În considerente s-a reținut că instanța de fond a admis acțiunea principală fără a se dispune asupra cererilor formulate prin care se solicita evacuarea pentru lipsa titlului locativ și nici în ceea ce privește admiterea ori respingerea cererii reconvenționale, fiind încălcate astfel dispozițiile art.261 Cod procedură civilă.
Rejudecând cauza Judecătoria sectorului 4 Bap ronunțat sentința civilă nr.557/29.01.2009 prin care a admis cererea principală, a dispus evacuarea pârâtei - reclamante din imobil, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei în cererea reconvențională, a respins cererea reconvențională pentru acest motiv.
În considerente s-a reținut că imobilul situat în B,-, parter, sector 4 trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 de Ia fostul proprietar, astfel cum reiese din adresa nr. 2302/02.07.1996 emisă de "" SA. Mai mult decât atât, imobilul menționat a fost preluat în mod abuziv de către stat, proprietarul fiind Ia acea dată pensionar, anterior funcționar public (astfel cum reiese din corobora rea Certificatului emis de Direcțiunea Finanțelor Publice și Contabilității Generale a Statului cu adresa nr. 199/27.11.1959, Procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Muncă și Prevederi Sociale al Județului I Ia 13.03.1949, decizia nr. 2317/02.07.1935 a - Casa Generală de Pensiuni, Certificatul medical nr.728/30.03.1935, Decizia nr. 9046/01.09.1964 emisă de Sfatul Popular al orașului P N, sentința civilă nr.413/21.02.2006 a Judecătoriei Călărași și decizia civilă nr.1837/16.09.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, secția a IV-a civilă) și, deci, făcând parte dintr-o categorie de persoane exceptate de Ia naționalizare.
Imobilul situat în B-, parter, sector 4 fost retrocedat prin nr. 3708/09.07.2001 ( 9), conform dispozițiilor 1 sentinței civile nr. 1393/05.02.2001 ( 8), fostului proprietar care l-a închiriat, ulterior, pârâtei-reclamante pentru o perioadă de 2 ani (de Ia data de 01.01.2005 Ia 31.12.2006), aspect ce rezultă din Contractul de închiriere înregistrat Ia Administrația Finanțelor Publice sub. nr. -/31.01.2005.
a decedat Ia data de 20.06.2006, având ca unic moștenitor pe fiica sa, recIamanta-pârâtă - (Certificatul de moștenitor nr.86/31.08.2006 întocmit de BNP, 11).
Conform celor menționate în contractul de închiriere intervenit între pârâta-reclamantă și tatăl reclamantei-pârâte reiese că termenul de închiriere a expirat la data de 31.12.2006. Într-adevăr, în cazul în care chiriașul rămâne în locuința imobilului după expirarea termenului contractual legiuitorul arată că se consideră locațiunea ca reînnoită, de data aceasta fără termen, însă doar atunci când nu există nicio împiedicare din partea locatorului (art. 1437 și 1452.civ.), deci cu permisiunea acestuia din urmă.
În cazul de față, deși pârâta-reclamantă a rămas și după expirarea termenului în posesia imobilului, deci putându-se prezuma că ar fi operat tacita relocațiune, reclamanta-pârâtă în calitate de proprietară a denunțat unilateral acest nou contract de închiriere fără termen prin introducerea cererii de chemare în judecată pentru evacuare, termenul de preaviz prevăzut de art. 1436 alin.2 cod civil fiind acoperit de timpul necesar soluționării litigiului.
De asemenea, în conformitate cu recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Cosic, par. 22) instanța a avut în vedere ca măsura evacuării să nu aibă un caracter disproporționat față de pârâta-reclamantă care, astfel cum arată avocatul reclamantei-pârâte, are 3 copii (aspect necontestat de pârâta-reclamantă, iar aceștia din urmă, în conformitate cu disp.art.86 alin. 1, au obligația de întreținere față de mama lor.
În examinarea excepției în discuție, instanța a reținut că imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză. Într-adevăr, restituirea imobilului către adevăratul proprietar s-a dispus prin nr. 3708/09.07.2001 și în aplicarea disp. Legii nr.112/1995 însă, acest aspect nu este de natură a înlătura aplicabilitatea dispozițiilor Legii 10/2001 în cauza de față, cu atât mai mult cu cât Legea 10/2001 este una ulterioară și nici nu este incompatibilă cu Legea 112/1995 ci, astfel cum se arată și în Normele Metodologice din 07.03.2007 de aplicare unitară a Legii 10/2001, "prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare și, în cazul în care acestea din urmă conțin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele măsuri".
Mai mult decât atât, se poate observa că art.48 alin.3 din Legea 10/2001 este o normă creată în favoarea adevăratului proprietar ce a fost deposedat în mod abuziv de imobilul său, impunând statului obligația de a suporta contravaloarea îmbunătățirilor aduse de chiriaș. Prin urmare, în ipoteza în care această dispoziție nu ar fi incidență în cazul imobilelor retrocedate în temeiul Legii 112/1995, s-ar ajunge la o discriminare în rândul adevăraților proprietari în raport de momentul la care au cerut retrocedarea, respectiv anterior Legii 10/2001 (cum este cazul de față, tatăl reclamantei-pârâte adresându-se instanței la data de 13.02.2000 și deci neputându-se reține că a ales calea oferită de Legea 112/1995, astfel cum susține pârâta-reclamantă, de vreme ce Legea 10/2001 nu era încă în vigoare) sau ulterior și în baza acestei legi.
Cât privește dreptul de retenție, instanța a amintit că acesta este un drept real accesoriu și, prin urmare, nu poate exista decât pe lângă un drept principal, de creanță; însă, de vreme ce nu s-a stabilit în persoana reclamantei-pârâte existența vreunei obligații față de pârâta-reclamantă în legătură cu imobilul avut în vedere, se apreciază că nu mai este necesară examinarea acestui capăt accesoriu de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând și prevederile Legii nr.1/2001 potrivit cărora revine reclamantei obligația de plată a despăgubirilor.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă prin decizia civilă nr.649/19.05.2009 a respins ca nefondat apelul având în vedere că Legea nr.1/2009 prin care s-a dispus modificarea Legii nr.10/2001 a intrat în vigoare la data de 03.02.2009, dată de la care dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile.
Sentința apelată a fost pronunțată la data de 29.01.2009, prima instanță analizând în mod corect situația de fapt și de drept asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile Legii nr.1/2001 în vigoare pe toată perioada derulării procesului, cât și la data la care instanța a analizat excepția respectivă.
În această situație aplicarea noilor dispoziții nu pot fi analizate la o dată la care acestea nu erau în vigoare, acestea producând efecte pentru viitor nu și pentru trecut, respectiv pentru speța de față, hotărârea fiind pronunțată la o dată anterioară apariției Legii nr. 1/2009.
Potrivit principiului neretroactivității înscris în art.15 alin.2 din Constituție, coroborat cu art. 725 alin. 4 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă condițiilor de fond și formă ale legii sub imperiul căruia a fost pronunțată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantei în cererea reconvențională.
Susține recurenta că este îndreptățită să solicite de la proprietar contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, indiferent de faptul că Legea nr.1/2009 a intrat în vigoare după pronunțarea sentinței civile nr.557/ 9.01.2009 a Judecătoriei sectorului 4 B, în cauză s-a efectuat o expertiză, astfel încât instanțele erau obligate a se pronunța pe fondul și temeinicia cererii și asupra dreptului de retenție.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Cererea reconvențională a fost soluționată în temeiul unei excepții, iar potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de procedură astfel încât instanța nu putea păși la soluționarea fondului decât după soluționarea acestei excepții.
Art. 48 din Legea nr.10/2001 în vigoare la data de 29.01.2009 când s-a pronunțat sentința instanței de fond, după ce cauza fusese trimisă spre rejudecare și care este supusă cenzurii în apel și în recurs, arata:1). au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite.
(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.
(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește pe bază de expertiză.
(5) Prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțelege cheltuielile necesare și utile. Cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași.
În cauză, imobilul a fost restituit în temeiul sentinței civile nr.1393/ 5.02.2001 a Judecătoriei sectorului 4 B, reținând că imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950.
Ulterior acestei sentințe Consiliul General al Municipiului Bae mis hotărârea nr.3708/9.07.2001 prin care s-a restituit în proprietate imobilul proprietarului.
Art. 48 din Legea nr.10/2001 a fost modificat prin Legea nr.1/2009 în sensul: 1) au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
(2) Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite.
(3) ***
(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește pe bază de expertiză.
(5) Prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțelege cheltuielile necesare și utile. Cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași.
Această dispoziție însă a intrat în vigoare la data de 6.02. 2009 după pronunțarea hotărârii.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art.15 alin.2 din Constituție și art.725 alin.4 Cod procedură civilă, hotărârea fiind cenzurată în apel și în recurs față de dispozițiile legii în temeiul cărora a fost pronunțată, atât sub aspectul aplicării și cât și a interpretării dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr.649 A din 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.B/
2 ex/O2.12.2009
------------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
