Obligație de a face. Decizia 1446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1623/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1446
Ședința publică din 2.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 405 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de proprietari - 3 din-, sectorul 3.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât și avocatul - în calitate de reprezentant al intimatei reclamante Asociația de proprietari - 3, în baza împuternicirii avocațiale nr. 63680/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Recurentul depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, pe care instanța le anulează.
Depune, de asemenea, o cerere de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare.
Avocatul intimatei arată că se opune, de principiu, la amânarea cauzei, deoarece partea adversă avea suficient timp pentru pregătirea apărării de la data declarării prezentei căi de atac, mai ales având în vedere calitatea sa de recurent. Lasă, totuși, instanța să aprecieze asupra acestei cereri.
Recurentul își susține cererea de amânare, menționând că nu și-a putut angaja un apărător până la această dată, deoarece a fost bolnav, însă nu are asupra sa actele medicale pentru a dovedi această afirmație.
După deliberare, respinge cererea formulată de recurentul pârât, privind acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, ca nedovedită, în conformitate cu prevederile art. 156 din Codul d e procedură civilă, precum și ținând seama de faptul că pricina a mai suferit o amânare în recurs.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul pârât arată că de 5 ani nu își poate lua lucrurile pe care le are în boxă, care a fost spartă în lipsa sa.
Precizează că s-a făcut și un inventar cu bunurile din boxă.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Solicită a se observa că litigiul purtat în perioada 2004 - 2008 întrerupt prescripția.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, pentru dovedirea cărora depune la dosar chitanța în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 22.10.2007, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul să se constate că acesta ocupă ilegal spațiul în subsolul tehnic al imobilului, obligarea pârâtului să își ridice de la subsol deșeurile depozitate în urmă cu 4 ani, iar în cazul unui refuz să suporte toate cheltuielile privind evacuarea, manipularea, transportul și igienizarea spațiului.
Judecătoria sectorului 3 B, prin sentința civilă nr.7774/15.09.2008, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea pe acest temei.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că reclamanta invocă un drept de creanță al cărui titular este, drept care este supus termenului de prescripție extinctivă. S-a reținut din probele administrate că în anul 1984 au fost desființate boxele edificate de pârât și de alte persoane în spațiile comune ale blocului, însă în perimetrul respectiv au mai rămas depozitate materiale aparținând pârâtului și că, deși acestuia i s-a cerut ridicarea acestor lucruri, acesta a refuzat. Martorii au arătat că aceste lucruri au rămas depozitate vreme de 4 ani până la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, împrejurarea coroborată și cu somația prin care pârâtul a fost notificat la data de 14.06.2004.
Întrucât termenul de prescripție generală este de 3 ani, fiind vorba de o acțiune personală pentru valorificarea unui drept de creanță, drept născut la 9.06.2004 cu ocazia dezafectării încăperilor și efectuării inventarului, termenul s-a împlinit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând întreruperea cursului prescripției, întrucât începând cu anul 2004 între părți s-a derulat un litigiu, iar pe fondul cauzei s-a invocat temeinicia acțiunii.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.405/11.03.2009, a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente s-a reținut că dreptul material la acțiune nu este prescris, câtă vreme pe de o parte, dreptul valorificat nu poate fi asimilat unui simplu drept de creanță patrimonial, astfel cum susține prima instanță, iar pe de altă parte, pârâtul avea obligația generală de a se conforma normelor de conviețuire și bună vecinătate, refuzul acestuia de a se conforma și de a ridica gunoaiele și deșeurile depozitate în subsol are un caracter continuu, perpetuându-se până în prezent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Apreciază recurentul că soluția criticată are o motivare ilogică, întrucât obligația ce incumbă are caracter continuu, dar s-a perpetuat până în prezent, omițând să își motiveze în drept caracterul continuu al obligației generale.
Susține recurentul că a avut acordul proprietarilor de a folosi boxa de la subsolul blocului, în acest sens existând acordul Asociației de proprietari din martie 1987, având liniștita posesie până în anul 2004, când în mod abuziv s-a procedat la dezafectarea încăperii, intrând și în posesia boxei.
existente la subsolul blocului provin din ceea ce au depozitat, în cei 4 ani de când recurentul a pierdut posesia, fie locatarii, fie președintele sau membrii comitetului din lucrările de renovare a blocului.
Apreciază că acțiunea este prescrisă, întrucât boxa ce trebuie igienizată nu se mai află în posesia sa de 4 ani, ci aparține asociației care și-a exercitat folosința asupra acestui spațiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă o obligație de a face, respectiv de a se ridica din subsolul tehnic al blocului o serie de deșeuri depozitate în urmă cu 4 ani, astfel cum pretinde intimata reclamantă, de către pârât.
Pentru a putea analiza excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune este necesar identificarea temeiului de drept al acestei cereri, temei de drept în raport cu care poate opera prescripția ori nu.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.111 Cod de procedură civilă, în condițiile în care ea conținea două capete de cerere respectiv, unul având ca obiect o acțiune în constatare, capăt de cerere care a fost soluționat prin hotărârea pronunțată la 4.02.2008, în sensul admiterii excepției inadmisibilității sale, și cel cu care a rămas investită instanță ulterior disjungerii, respectiv obligația de ridicare a unor materiale depozitate la subsolul blocului.
Instanța de fond a apreciat că ne aflăm în fața unui drept de creanță, al cărui titular este reclamanta și care este guvernat de regulile prescripției extinctive, fără însă a și numi acest raport obligațional ori a indica temeiul de drept.
Față de situația de fapt reținută de ambele instanțe, ne aflăm în prezența unui delict civil, respectiv faptele și atitudinea culpabilă a pârâtului de a ridica deșeurile depozitate, astfel cum pretinde reclamanta.
Fiind un delict civil, întrucât se încalcă normele de bună conviețuire, temeiul în drept aplicabil în cauză este dat de dispoziția prevăzută în art.998 - 999 Cod civil.
Întrucât pretinsa faptă a pârâtului constă într-o inacțiune (neridicarea și neigienizarea unor spații comune ale blocului), aceasta are un caracter continuu, astfel cum a reținut tribunalul, nefiind aplicabile dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Curtea constată, de asemenea, că nu sunt îndeplinite nici prevederile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, întrucât decizia este motivată în fapt și în drept, prin raportare la situația de fapt reținută și la susținerile părților.
În ceea ce privește criticile ce țin de fondul cauzei, referitoare la împrejurarea că nu pârâtul reclamant este cel care a depozitat deșeurile existente la subsolul blocului, ci de alte persoane, acestea vor fi analizate de către judecătorie, cu ocazia pronunțării asupra fondului cauzei.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 cu referire la art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și față de dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, va obliga recursul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 405 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - IC 3 din-, sectorul 3.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/02.12.2009
- Secția a V-a -
-
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
