Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1477/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1477/2008-
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în Aleșd,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 133 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale - recalcularea pensiei.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 21 octombrie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.133/LM din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost espinsă contestația formulată de contestatorul - din Aleșd- jud. B, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B din O-, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. nr.-/14.09.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,79670 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 25 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de inginer și ulterior director adjunct și director comercial în cadrul Întreprinderii Aleșd, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute în cuprinsul prevederilor legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății, perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a I-a și a II-a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art. 43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea cererii sale cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamantul a lucrat peste 25 ani în grupa I-a și grupa a II-a de muncă, impunându-se astfel a i se reține un stagiu de cotizare de 25 de ani, pentru a nu fi discriminat față de alți participanți la sistemul național de asigurări.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din actul normativ.
Recurentul a desfășurat o perioadă de peste 25 de ani în grupa a I-a și a II-a de muncă, în instalații care extrăgeau din cărbunele de lignit, gazul de sondă, utilizat la arderea cărămizilor de șamotă și a celor de teracotă, care se încadrează în instalații de preparare, și un număr de 2 ani în condiții normale, iar după apariția Legii nr.19/2000, se impunea recalcularea pensiei acestuia, cu respectarea dispozițiilor legii noi.
Legea nr. 226/2006 a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar anexa I, pct.20 și 21 lit. c, face referire la activitatea de preparare de minereuri, măcinare, prăjire și aglomerarea acestora.
Art. 3 din Legea nr. 226/2006, a stabilit că asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condițiile speciale prevăzute de anexa 1, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Recurentul petent îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006, Legea nr. 19/2000 obliga casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, iar Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006, art. 14, face trimitere la persoanele pensionate între 1 aprilie 2001 și 17 aprilie 2006, prin urmare se aplică și în cazul petentului, căruia se impunea a i se recalcula pensia după dispozițiile noilor legi, ce sunt mai avantajoase.
Concluzionând, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru petent este de 25 de ani, în loc de 30 de ani, cuantumul acestuia fiind avantajos pentru recurent cât timp duce la obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează, și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 1550/2004.
Numai procedând în acest fel, se asigură un tratament nediscriminatoriu pentru participanții la sistemul național de asigurări sociale, indiferent de anul pensionării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului, se va schimba în tot sentința de fond în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul introdus de contestatorul domiciliat în Aleșd,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 133 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate.
ADMITE contestația petentului în contra pârâtei Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Dispune modificarea Deciziei de pensionare nr.-/2007 emisă în favoarea petentului, în sensul că se va reține un stagiu complet de cotizare de 25 ani, în loc de 30 ani.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec. R /24.10.2008
Jud.fond: -
Dact./24.10.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
