Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1476/2008. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.1476/2008-

Ședința publică din 21 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător

R - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta din S M, str. - -, -/5, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă din S M, B-dul. -, nr.5,.4, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.117/Ap din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 3850/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect succesiune.

Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 21 octombrie 2008, când:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3850/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar număr unic de mai sus, a fost admisă în parte cererea reclamantei împotriva pârâtei.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta decedată la 04.06.2005 se compune din cota 1/2 parte de sub B 2 din imobilul cu nr. cadastral 3282 și 3283 din nr. 32773 ind. S M, în natură apartamentul nr. 23 din imobilul de pe- S M și că succesori după defunctă sunt reclamanta cu cota de 3/8 a parte (3/16 parte din întregul apartament), pârâta în cota de 3/8 a parte (3/16 parte din întregul apartament) și soțul supraviețuitor, în cotă de 2/8-a parte (2/16 parte din întregul apartament) și s-a dispus radierea poziției B 2 și întabularea succesorilor defunctei,cu cotele stabilite, cu titlu juridic moștenire.

De asemenea, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul, decedat în 10.03.2006, se compune din cota de 10/16 parte din imobilul cu nr. cadastral 3282 și 3283 din nr. 32773 ind. S M, în natură apartamentul nr. 23 din imobilul de pe- S M, un garaj proprietate extratabulară și dreptul de concesiune asupra locului de veci al ascendenților părților, cu dreptul de proprietate asupra supraedificatelor peste locul de veci și că succesori după defunct sunt reclamanta și pârâta, cu cote de câte 1/2 (câte 5/16 -a parte din apartament.)

A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei, privind includerea altor bunuri în masa succesorală, respectiv la obligarea părților la plata de creanțe.

S-a dispus radierea dreptului de coproprietate de 8/16 parte de sub B 1 și 2/16 parte al defunctului asupra apartamentului și întabularea în cote de câte 5/16 în favoarea reclamantei și pârâtei, cu titlu juridic succesiune.

S-a constatat că masa de partaj se compune din imobilul cu nr. cadastral 3282 și 3283 din nr. 32773 ind. S M, în natură apartamentul nr. 23 din imobilul de pe- S M, un garaj proprietate extratabulară și dreptul de concesiune asupra locului de veci al ascendenților părților, cu dreptul de proprietate asupra supraedificatelor peste locul de veci și dreptul de concesiune asupra locului de veci al ascendenților părților, cu dreptul de proprietate asupra supraedificatelor peste locul de veci.

S-a dispus sistarea indiviziunii, atribuindu-se în proprietatea exclusivă a pârâtei imobilul cu nr. cadastral 3282 și 3283 din nr. 32773 ind. S M, în natură apartamentul nr. 23 din imobilul de pe- Sat M, și garajul proprietate extratabulară și radierea cotelor de 3/16 și 5/16 parte a reclamantei asupra apartamentului și întabularea dreptului de proprietate exclusivă a pârâtei asupra apartamentului, cu titlu juridic partaj, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei o sultă de 21.500 Euro. Reclamantei i s-a atribuit dreptul de concesiune asupra locului de veci al ascendenților părților.

Cheltuielile de judecată au fost compensate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la masa succesorală rămasă după mama părților, nu a reprezentat subiect de discuție între acestea, că se compune din cota de 1/2 parte din apartamentul cu nr. topo 3282 și 3283 înscris în ind. 32773 S M, situat în S M,-/23, iar moștenitori după defunctă sunt părțile, cu cote de câte 3/8 a parte și soțul supraviețuitor - tatăl părților - cu cotă de 2/8 parte.

În ceea ce privește masa succesorală, rămasă după defunctul tată al părților, activul cuprinde cota de 10/16 parte din apartament, un garaj proprietate extratabulară și dreptul de concesiune asupra locului de veci a părinților părților, asupra conținutului activului succesoral rămas după tatăl părților de asemenea neexistând controverse între aceștia.

Întrucât ambele copartajante au solicitat atribuirea în natură a activului succesoral, în partajarea acestuia instanța de fond a avut în vedere că relațiile între cele două surori nu sunt bune și au fost răcite relațiile între părinți și pârâtă, dar până când nu se ridică problema ingratitudinii sau exheredării acesteia din urmă, în partajarea activului succesoral alte considerente de echitate prevalează.

Astfel, s-a reținut de către instanță, că ambele surori au câte o locuință proprie dar, în timp ce fiul reclamantei trăiește în Canada, fiul pârâtei este student în România. Prin urmare, s-a apreciat că este mai justificată cererea pârâtei de a i se atribui ei în natură apartamentul și garajul, ca anexă al apartamentului, în ideea că pârâta sau fiul ei să-l folosească, asigurând astfel locuință pentru fiecare dintre ei, în timp ce în privința reclamantei nu se pune problema de a asigura o locuință fiului acesteia.

În privința locului de veci, este indiscutabil că soluția echitabilă este atribuirea dreptului de concesiune, precum și a proprietății asupra supraedificatelor, reclamantei, ea fiind cea, mai atașată părinților în ultima perioadă a vieții acestora.

În ceea ce privește pretențiile părților privind includerea și partajarea unor sume de bani reprezentând ajutor de deces, de la casa de pensii, cheltuieli de înmormântare și ultima pensie a defunctului tată, acestea au fost apreciate ca nefondate.

Astfel, s-a dovedit ridicarea de către reclamantă a sumei de 645 lei de la. a Pensionarilor SMr eprezentând fond și ajutor de deces, însă a fost cheltuită de reclamantă pentru înmormântarea tatălui părților, astfel că nu se cuvine a fi suportat pe J de pârâtă și nici reclamanta nu este datoare a plăti în J la pârâtă, pentru că suma a fost afectată unor cheltuieli care reprezintă obligații comune și indivizibile ale comoștenitorilor.

În baza considerentelor de mai sus, instanța de fond a constatat masa succesorală după cei doi defuncți, părinți ai părților, moștenitorii după cei doi defuncți și cotele lor, în fine, masa de partaj, calitatea de coproprietari și cotele părților, și a dispus partajarea masei succesorale cu atribuirea în natură a apartamentului și garajului pentru pârâtă și obligarea acesteia la plata sultei de 21.500 Euro convenită, și a dispus întabulările succesive ce se impun.

Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale privind obligarea pârâtei la plata cotei de 1/2 din pasivul succesoral și să se dispună atribuirea în proprietatea sa exclusivă a imobilului care face parte din masa succesorală, respectiv apartament și garaj, să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate și obligarea sa la plata sultei, fixându-se termenul minim prevăzut de lege pentru plata acesteia; cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Cu privire la calea de atac prevăzută de lege, în temeiul art. 282 raportat la art. 282 indice 1C.proc.civ. calea de atac prevăzută de lege este apelul, deoarece obiectul litigiului este mai M de un miliard lei.

Astfel, în motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a precizat calea de atac a recursului, greșeală ce derivă din greșeala de a nu cuprinde în dispozițiile hotărârii și nici măcar în motivare valoarea măcar pentru imobilul pentru care a dispus partajarea, motiv pentru care în calea de atac instanța trebuie să deducă după valoarea de 21500 Euro stabilit pentru sultă raportat la cota de 1/2 din imobilul, că valoarea imobilului astfel cum a fost convenită de părți la instanța de fond este de 43 000 Euro, deci mai mult de un miliard.

II. Instanța de fond a respins capătul de cerere formulat de reclamanta-recurentă privind obligarea pârâtei la plata cotei de 1/2 din pasivul succesoral cu o motivare confuză și care se referă la cererea pârâtei de a achita J din ajutorul de deces primit de la.R-ul pensionarilor.

Pasivul succesoral solicitat, care trebuie suportat în cotă de 1/2 de către pârâtă reprezintă sumele efectiv plătite de recurenta-reclamantă pentru înmormântarea părinților părților de câte 10 milioane pentru fiecare și suma de 15 milioane cheltuieli de întreținere pentru tatăl părților în perioada iunie 2005 - martie 2006.

Aceste sume reprezintă diferența dintre cheltuielile efective de înmormântare și respectiv întreținere și sumele avute de părinții părților și a fost necesar să achite recurenta în exclusivitate aceste sume, deoarece pârâta nici măcar nu i-a vizitat pe părinți în timpul vieții și nu a venit la înmormântarea lor.

Arată că deși au fost audiați martori pentru dovedirea acestor sume și a depus acte, instanța de fond nu a făcut trimitere la acestea în hotărârea pronunțată.

III. În mod greșit instanța de fond a atribuit imobilul ce face parte din masa succesorală pârâtei cu încălcarea alin. 4 al art. 673 indice 10 Cod procedură civilă fără a stabili și termenul în care este obligată să plătească sulta stabilită.

Instanța de fond deși a făcut trimitere la criteriile prevăzute de art. 673⁹.proc.civ. a apreciat greșit situația părților și nu a avut în vedere faptul că sulta stabilită trebuie și plătită, nu a stabilit termenul și nu a avut în vedere că pârâta nu are bani pentru achitarea sultei și dorește să-i obțină din vânzarea apartamentului, în timp ce recurentei pentru atașamentul față de părinți îi atribuie în mod macabru rămășițele lor pământești deoarece dreptul de concesiune asupra terenului a fost plătit de recurentă pentru o perioadă de 20 de ani.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a apreciat că este îndreptățită pârâta la atribuire în natură a apartamentului deoarece fiul ei este student la C în timp ce fiul recurentei este doctorand la. (Nu știe de ce efectuarea studiilor în țară și nu în străinătate ar fi un avantaj, după cum nu știe nici, de ce faptul că fiul său a absolvit deja facultatea și face cursurile pentru doctorat, deci este mai aproape de finalizarea lor decât fiul pârâtei este un dezavantaj). În realitate situația părților este identică, au cote egale de coproprietate în calitate de fiice ale defuncților, au fiecare locuințe proprii și câte un fiu student, respectiv doctorand care nu au locuințe.

A considerat că criteriile pe care trebuia să le aibă instanța de fond în atribuirea imobilului și care fac departajarea, sunt pe de o parte atașamentul recurentei față de părinți și bunurile lor, preocuparea sa de a-i susține, îngriji și înmormânta, în timp ce pârâta nici măcar nu i-a vizitat și nu a venit la înmormântarea lor, iar pe de altă parte, posibilitatea și termenul de achitare a sultei. În timp ce recurenta a solicitat prin concluziile scrise să i se atribuie apartamentul, cu fixarea termenului minim de o lună pentru plata sultei, pârâta neavând posibilitatea pentru plata sultei a dorit atribuirea pentru a putea vinde apartamentul și din prețul încasat să achite sulta, iar instanța de fond nici măcar nu a stabilit un termen pentru plata sultei deși era obligată potrivit legii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 296.proc.civ.

Prin cererea de aderare la apel (filele 20-21), intimata, a solicitat schimbarea în parte a Sentinței civile nr. 3850/2007 - în sensul de a se include în masa succesorală 119 acțiuni, bunurile mobiliare, precum și pentru a dispune cu privirea la supraedificatul - criptă cât și a sultei aferente și totodată pentru a se stabili termenul de plată a sultei.

A arătat că singurul motiv pentru care înțelege să formuleze aderarea la apel este faptul că sentința atacată este incompletă, în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la unele bunuri care intră în masa succesorală.

Astfel, prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. 2482/2006, reclamanta a solicitat includerea în masa succesorală a unui număr de 119 acțiuni, a căror valoare nu a fost încasată de părinți în timpul vieții lor și cu privire la care, instanța a omis să se pronunțe în sensul atribuirii acestora uneia sau alteia dintre părți.

Este adevărat că la termenul din 01.03.2007 reprezentanta apelantei a arătat că dorește să renunțe la aceste acțiuni, dar instanța i-a pus în vedere să formuleze în scris cererea de renunțare, lucru pe care apelanta nu l-a făcut.

De vreme ce renunțarea nu s-a făcut în scris și nici personal de către reclamantă a apreciat că această renunțare nu este valabilă, ca atare, instanța trebuia să includă aceste acțiuni în masa succesorală. Cu privire la aceste acțiuni, a arătt că există un dosar pe rolul instanței supreme, iar defunctul este îndreptățit să primească contravaloarea acestor acțiuni, iar în cazul în care nu sunt incluse în masa succesorală, părțile nu vor putea ridica acești bani.

A învederat că instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la bunurile mobile, deși prin completarea la cererea reconvențională, depusă la termenul din 3.05.2007 a solicitat instanței includerea în masa succesorală și a acestor bunuri, întrucât erau în stare destul de bună și unele dintre bunuri erau relativ noi, părinții săi având o stare materială bună și le plăcea să trăiască în confort.

Este adevărat că apelanta a declarat că renunță la aceste bunuri mobiliare în favoarea intimatei, dar instanța avea obligația să le includă în masa succesorală și să le partajeze în natură, cele rămase, iar cele pe care apelanta le-a valorificat să-i fie atribuite ei valoric.

Cu privire la supraedificatul - criptă, deși instanța a constatat că acesta se include în masa succesorală, nu dispune decât cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci, fără să menționeze cui atribuie supraedificatul și fără a avea în vedere valoarea acestuia la stabilirea sultei. A menționat că această criptă a fost construită de către părinții săi în timpul vieții și ca atare se include în masa succesorală, cu atât mai mult cu cât se știe că după o anumită perioadă, aceasta poate fi refolosită de către cei care au dreptul de concesiune asupra locului de veci.

A apreciat că din moment ce dreptul de concesiune asupra de veci a fost atribuit apelantei, firesc era ca instanța să atribuie și cripta tot apelantei, dar în aceste condiții corect era să dispună cu privire la aceasta și să oblige apelanta la sulta aferentă valorii indicate, având în vedere că valoarea pe care a indicat-o este oricum modică.

A subliniat că nu ar fi declarat apel împotriva sentinței chiar dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unor bunuri, dar întrucât constată că apelanta este nemulțumită, a apreciat necesar să adere la apel în sensul celor arătate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 293.proc.civ.

Prin întâmpinare (filele 23-24), intimata, solicită respingerea apelului declarat și menținerea sentinței atacate în ceea ce privește atribuirea apartamentului și a garajului în proprietatea sa exclusivă, precum și cu privire la respingerea pasivului succesoral; cu cheltuieli de judecată - onorar de avocat 1.500 lei, pentru următoarele motive:

1. Cu privire la calea de atac - a apreciat că într-adevăr aceasta este apelul, deoarece este vorba de o valoare mai M de un miliard de lei.

2. Cu privire la pasivul succesoral, a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât, pe de o parte cheltuielile de înmormântare au fost suportate de către apelantă din banii scoși de la pe care i-au avut părinții, precum și din ajutorul de deces, iar pe de altă parte, a dovedit cu martori că, deși nu a fost la înmormântare, a făcut și ea, atât imediat după înmormântare, cât și la 6 săptămâni.

Cu privire la cheltuielile de întreținere pe care apelanta susține că le-a făcut cu părinții, practica judiciară este constantă în a conchide că cheltuielile făcute de un succesor ținut la obligația legală de întreținere a luidecujus, pe timpul vieții acestuia, singur, fără participarea celorlalți succesori, nu pot fi incluse în pasivul succesiunii și recuperate de la comoștenitori. De altfel, aceste cheltuieli sunt nejustificate, întrucât s-a dovedit cu martori, cupoane de pensie etc. că părinții părților aveau venituri suficient de mari pentru a-și asigura întreținerea, iar faptul că apelanta administra banii părinților, nu o îndreptățesc pe aceasta să pretindă de la intimată aceste sume de bani. De asemenea, s-a dovedit că părinții aveau pensii foarte mari, precum și terenuri pe care le-au valorificat, ca atare, faptul că apelanta făcea anumite cumpărături pe banii părinților, s-a apreciat că nu echivalează cu o întreținere și de altfel, aceste mici servicii se fac chiar și unui străin, cu atât mai mult unui părinte.

3. Cu privire la atribuirea imobilului, în mod legal instanța a dispus atribuirea acestuia în proprietatea exclusivă a intimatei cu obligarea sa la sultă.

Criteriile prevăzute de art. 673 indice 9 sunt exemplificative, în sensul că instanța poate ține seama de aceste criterii, dar poate avea în vedere și alte criterii, având posibilitatea de a aprecia în mod concret de la caz la caz, justețea atribuirii imobilului în proprietatea unuia sau altuia din succesori.

La atribuirea imobilului instanța nu este obligată să aibă în vedere că unul dintre succesori realizează venituri mai mari decât altul, sau că unul dintre succesori a fost mai atașat de părinți decât altul la un moment dat, atașament care oricum nu poate fi verificat și nici nu este datoria instanței să facă aprecieri în acest sens.

Oricum a dovedit că o Mp arte din timp intimata a locuit cu părinții, chiar și în momentul de față domiciliul său și al fiului acesteia figurează tot la adresa părinților, astfel i-a ajutat financiar și i-a sprijinit, făcând o serie de investiții la apartament, a contribuit substanțial la achitarea avansului cu ocazia cumpărării apartamentului, la o vreme când nu aveau pensii mari și nici nu apucaseră să-și valorifice terenurile. Relațiile sale cu părinții s-au răcit chiar din cauza apelantei - aceasta încercând să-i implice și pe părinți în problemele dintre părți, care din păcate au fost foarte tensionate în ultimii ani, chiar să-i îndepărteze de intimată, dar cu toate acestea, în continuare a ținut legătura cu părinții, este adevărat mai rar, dar cauza principală a fost comportamentul și vrajba insuflată de apelantă.

A arătat că apelanta susține că intimata dorește să vândă apartamentul și abia din prețul ce-l va obține să-i achite sulta, afirmație, deoarece temerea acesteia că nu va avea bani să-i achite sulta este neîntemeiată - în condițiile în care, la ora actuală, sistemul bancar oferă posibilitatea acordării de credite și în cazul împărțelilor judiciare, astfel nefiind nevoită să vândă pentru a putea achita o sultă, ba mai mult nici nu ar putea să vândă fără acordul apelantei sau fără a achita anterior sulta.

Așa cum a arătat și apelanta situația părților, este aproximativ identică, în sensul că ambele au câte un apartament și câte un fiu, însă singura deosebire este că fiul apelantei este plecat în străinătate, de unde a înțeles că nu se va mai întoarce, de vreme ce i-a vândut apartamentul proprietate personală situat în Mai mult chiar și apelanta dorește să plece în străinătate, sens în care și-a vândut și ea apartamentul proprietate personală.

În aceste condiții, nu înțelege de ce are apelanta mai M nevoie de apartament decât intimata, care locuiește în țară și fiul său, de asemenea, și nu intenționează să plece din țară.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 289.proc.civ.

Prin concluziile formulate, intimata a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței atacate în ceea ce privește atribuirea apartamentului și a garajului în proprietatea sa exclusivă, precum și cu privire la respingerea pasivului succesoral și admiterea cererii de aderare la apel - în sensul de a se include în masa succesorală 119 acțiuni, bunurile mobiliare, precum și pentru a se dispune cu privirea la supraedificatul - criptă, cât și a sultei aferente și totodată pentru a se stabili termenul de plată a sultei. Cu cheltuieli de judecată.

1. Cu privire la apelul declarat, a solicitat a fi respins ca neîntemeiat, întrucât din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă cu certitudine că intimata este îndreptățită să-i fie atribuit imobilul care intră în masa succesorală.

A apreciat că, în mod legal instanța a dispus atribuirea apartamentului în proprietatea sa exclusivă cu obligarea la sultă, deoarece, criteriile prevăzute de art. 673 indice 9.proc.civ. sunt exemplificative, în sensul că instanța poate ține seama de aceste criterii, dar poate avea în vedere și alte criterii, având posibilitatea de a aprecia în mod concret, de la caz la caz, justețea atribuirii imobilului în proprietatea unuia sau altuia din succesori. La atribuirea imobilului instanța nu este obligată să aibă în vedere că unul dintre succesori realizează venituri mai mari decât altul, sau că unul dintre succesori a fost mai atașat de părinți decât altul la un moment dat, atașament care oricum nu poate fi verificat și nici nu este datoria instanței să facă aprecieri în acest sens.

A arătat că a dovedit că o Mp arte din timp, a locuit cu părinții chiar și în momentul de față domiciliul său și al fiului acesteia figurează tot la adresa părinților, astfel i-a ajutat financiar și i-a sprijinit, făcând o serie de investiții la apartament, a contribuit substanțial la achitarea avansului cu ocazia cumpărării apartamentului, fapt dovedit cu extrasul de la CEC, într-o perioadă când părinții părților nu aveau pensii mari și nici nu apucaseră să-și valorifice terenurile.

Relațiile intimatei cu părinții s-au răcit - în sensul că nu se mai vizitau foarte des, dar vorbeau la telefon și îi ajuta cum putea - chiar din cauza apelantei, care de câte ori se întâlneau, la domiciliul părinților isca scandaluri și încerca să îi implice și pe părinți în problemele dintre părți.

În ultimii ani, apelanta încerca să îi controleze și viața familială, reproșându-i că nu se ocupă de fiul său, a ajuns chiar să facă plângere penală împotriva intimatei pentru hărțuire, vătămare corporală și alte violențe și chiar a fost condamnată, ceea ce spune multe despre caracterul apelantei și despre atitudinea acesteia față de familie. Relațiile dintre părți au fost foarte tensionate în ultimii ani, tocmai din cauza comportamentului apelantei care a încercat să-i îndepărteze și pe părinți de intimată, dar cu toate acestea, în continuare a ținut legătura cu părinții, este adevărat mai rar.

A mai arătat că apelanta susține că intimata dorește să vândă apartamentul și abia din prețul ce-l va obține să-i achite sulta, afirmație, deoarece temerea acesteia că intimata nu va avea bani să-i achite sulta este neîntemeiată - în condițiile în care, la ora actuală, sistemul bancar oferă posibilitatea acordării de credite și în cazul împărțelilor judiciare. Nu are interesul să vând apartamentul, întrucât fiind la parter, intenționează să locuiască efectiv în acest apartament, având în vedere că apartamentul său este la etajul 3, toți pereții sunt exteriori, este igrasie și datorită problemelor mari de sănătate pe care le-a dovedit cu acte medicale, ar fi chiar indicat să nu depună efort, precum cel de a urca zilnic până la etajul 3. De altfel, fiul său este student, iar la terminarea studiilor se va întoarce în S M, cu siguranță își va face o familie, justificând astfel cererea intimatei de atribuire a imobilului în proprietatea sa.

In ceea ce o privește pe apelantă aceasta a avut și ea un apartament - proprietate personală, însă după pronunțarea hotărârii la instanța de fond, apelanta și-a vândut apartamentul și s-a mutat efectiv în imobilul care face obiectul acestui dosar, pretinzând că nu are unde să locuiască, dar că are banii pentru sultă.

Este clar că apelanta încearcă cu orice preț să obțină acest apartament, dar nu pentru că nu are unde locui, ci pentru a-l vinde, întrucât, dorește să plece în Canada la fiul ei, aspect relevat și de martora audiată în faza de apel, care a arătat că apelanta i-a dat mai multe bunuri din casă pentru a se ocupa de mormântul părinților după plecarea ei în Canada.

In aceste condiții, a apreciat că cea mai în măsură să primească acest apartament este intimata, care realmente justifică un interes în acest sens.

Intenția apelantei de a obține cu orice preț acest apartament rezultă și din faptul că de la decesul părinților și până în prezent aceasta i-a interzis să intre în apartament, refuzând categoric să-i predea un set de chei, cu toate că, potrivit dispozițiilor art. 653 cod civil descendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului și, de asemenea, au dreptul de a administra averea succesorală. Ori, intimata a fost privată de acest drept, fiind astfel nevoită să se adreseze instanței pentru aoo bliga pe apelantă să-i permită accesul în apartament, însă instanța a apreciat că nu există pericolul deteriorării apartamentului prin folosirea acestuia doar de apelantă astfel încât i-a respins cererea, ignorând astfel dispozițiile legale.

Cu privire la pasivul succesoral, a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât, pe de o parte cheltuielile de înmormântare au fost suportate de către apelantă din banii scoși de la pe care i-au avut părinții, precum și din ajutorul de deces, iar pe de alta parte, a dovedit și intimata cu martori că deși nu a fost la înmormântare, a făcut și ea, atât imediat după înmormântare, cât și la 6 săptămâni. De asemenea, a fost prezentă și la cimitir în ziua înmormântării, dar după ce a plecat toată lumea, întrucât efectiv a evitat o întâlnire cu apelanta de teamă să nu provoace un nou scandal.

De altfel, aceste cheltuieli sunt nejustificate, întrucât a dovedit cu martori, cupoane de pensie etc. că părinții părților aveau venituri suficient de mari pentru a-și asigura întreținerea, iar faptul că apelanta administra banii părinților, nu o îndreptățesc pe aceasta să pretindă de la intimată aceste sume de bani. S-a dovedit ca părinții aveau pensii foarte mari, precum și terenuri pe care le-au valorificat, ca atare, faptul că apelanta făcea anumite cumpărături pe banii părinților, a apreciat că nu echivalează cu o întreținere și de altfel, aceste mici servicii se fac chiar și unui străin, cu atât mai mult unui părinte.

2. Cu privire la cererea de aderare la apel, formulată de intimată, solicită a fi admisă, sens în care a arătat că, sentința atacată este incompletă întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la unele bunuri care intră în masa succesorală.

Astfel, prin acțiunea civilă apelanta a solicitat includerea în masa succesorală a unui număr de 119 acțiuni (în realitate sunt 117), a căror valoare nu a fost încasată de părinții părților în timpul vieții lor și cu privire la care, instanța a omis să se pronunțe în sensul atribuirii acestora uneia sau alteia dintre părți.

Este adevărat că la termenul din 1.03.2007 reprezentanta apelantei a arătat că dorește să renunțe la aceste acțiuni, dar instanța i-a pus în vedere să formuleze în scris cererea de renunțare, lucru pe care apelanta nu l-a făcut, iar în apel recunoaște existenta acestor acțiuni motiv pentru care și acestea trebuie incluse în masa succesorală. A menționat, cu privire la aceste acțiuni, că există un dosar pe rolul instanței supreme, iar defunctul este îndreptățit să primească contravaloarea acestor acțiuni, iar în cazul în care nu sunt incluse în masa succesorală nu vor putea să ridice acești bani, nici intimata și nici apelanta.

Instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la bunurile mobile, deși prin completarea la cererea reconvențională, depusă la termenul din 3.05.2007 a solicitat instanței includerea în masa succesorală și a acestor bunuri, întrucât erau în stare destul de bună și unele dintre bunuri erau relativ noi, părinții lor având o stare materială bună și le plăcea să trăiască în confort.

În fața instanței de fond apelanta a declarat că renunță la aceste bunuri mobiliare în favoarea intimatei, dar instanța avea obligația să le includă în masa succesorală și să le partajeze în natură.

În apel, apelanta a recunoscut că o parte din bunuri le-a vândut și că o parte le-a făcut cadou, astfel încât se impunea ca aceste bunuri să fie atribuite apelantei, la valorile indicate de intimată, întrucât apelanta efectiv s-a înstăpânit nu numai asupra apartamentului, ci și asupra bunurilor mobile, cu toate că exista litigiu și cu toate că potrivit dispozițiilor art. 653 Cod civil, descendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului.

Cu privire la supraedificatul - criptă, deși instanța a constatat că acesta se include în masa succesorală, nu a dispus decât cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci, fără să menționeze cui atribuie supraedificatul și fără a avea în vedere valoarea acestuia la stabilirea sultei. A menționat că această criptă a fost construită de către părinții părților în timpul vieții și ca atare se include în masa succesorală, cu atât mai mult cu cât se știe că după o anumită perioadă, aceasta poate fi refolosită de către cei care au dreptul de concesiune asupra locului de veci.

A apreciat că din moment ce dreptul de concesiune asupra Iodului de veci a fost atribuit apelantei, firesc era ca instanța să atribuie și cripta tot apelantei, dar în aceste condiții corect era să dispună cu privire la aceasta și să oblige apelanta la sulta aferentă valorii indicate, având în vedere că valoarea pe care a indicat-o intimata este oricum modică.

De asemenea, instanța de fond a omis să stabilească prin sentința pronunțată și termenul de plată a sultei, deși potrivit dispozițiilor art. 673 indice 10 pct. 4, instanța avea obligația să stabilească prin hotărâre nu numai sulta la care este obligată, ci și termenul în care se va achita sulta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 146.proc.civ.

Prin decizia civilă nr.117/Ap din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost dmis apelul declarat de reclamanta domiciliată în S M-. 4 împotriva Sentinței civile nr. 3850/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta domiciliată în SMs tr. - - - nr. 28/5 și în consecință:

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul admiterii și a acțiunii reconvenționale în parte și a constatării că din masa succesorală rămasă după defuncții decedată la 04.06.2005 și decedat la 10.03.2006, pe lângă imobilul cuprins în sentința apelată mai fac parte următoarele: 119 acțiuni, supraedificatul criptă la valoarea de circulație de 3000 lei din cimitirul reformat din S M-, precum și următoarele bunuri mobile: covor, două fotolii, măsuță, cuier și frigider în valoare de 300 lei; aragaz, mobilă bucătărie, set tacâmuri inox și garnitură veselă în valoare de 800 lei; mobilă combinată, masă extensibilă cu patru scaune, covor, două carpete, canapea, servicii de vin și Ť. în valoare de 1000 lei; mobilă combinată, bibliotecă, canapea, măsuță cu două fotolii, covor în valoare de 1000 lei; mașină de spălat în valoare de 100 lei; 3. plapumă, 6. perne de puf mari și 4. perne mici, 6 pături de lână, lenjerie de pat în valoare de 400 lei - bunuri în valoare totală de 3600 lei.

A constatat că pasivul succesoral se compune din suma de 2000 lei cheltuieli de înmormântare.

Prin sistarea indiviziunii s-a atribuit în proprietate exclusivă apelantei-reclamante imobilul apartament cu nr. 23 din S M-, precum și garajul aferent și un număr de 59 acțiuni, cripta în valoare de 3000 lei, precum și bunurile mobile în valoare totală de 3.600 lei, iar pârâtei un număr de 60 acțiuni.

A fost obligată apelanta-reclamantă să plătească intimatei pârâte pentru imobilul apartament o sultă de 21.500 EURO, pentru criptă o sultă de 1500 lei și pentru bunurile mobile o sultă de 1800 lei, stabilind termen pentru plata sumelor la data de 01.07.2008.

Intimata-pârâtă a fost obligată să achite apelantei-reclamante 1/2 din pasivul succesoral, respectiv 1000 lei, 1/2 din cheltuielile de întreținere a defunctului pe perioada iunie 2005 - martie 2006, respectiv 750 lei cu termen de plată la 01.07.2008 și 1/2 din valoarea unei acțiuni pentru egalizarea loturilor, la data când valorificarea acestora va fi posibilă.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:

Au fost analizate cu precădere criticile aduse de intimată prin cererea de aderare la apelul reclamantei, critici referitoare la compunerea masei succesorale.

Astfel, s-a constatat că în cauză s-a făcut dovada existenței unui număr de 119 acțiuni titulari fiind părinții defuncți ai părților, acțiuni care inițial au fost cerute a fi incluse în masa succesorală de apelanta-reclamantă. Ulterior, în ședința publică din 01.03.2007 reprezentanta apelantei a declarat că renunță la acestea, fără însă ca reclamanta să se conformeze dispozițiilor instanței de a formula cerere în scris în acest sens, astfel că prima instanță, fără temei legal a omis includerea acestora în masa succesorală, cu atât mai mult cu cât și intimata are un interes legitim cu privire la acestea.

Deși instanța de fond s-a pronunțat cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci, inclusiv asupra edificatului deasupra locului de veci, incluzându-l în masa bunurilor de împărțit și atribuindu-l reclamantei, a omis stabilirea sultei în favoarea intimatei la valoarea indicată în adeverința nr. 49/07.05.2007 a Parohiei Reformate nr. 1 SM( fila 139 dosar fond), aceea de 3000 lei.

Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la bunurile mobile nominalizate în completarea la acțiunea reconvențională, ocazie cu care s-a indicat și valoarea acestor bunuri. Având în vedere că apelanta-reclamantă a recunoscut existența acestor bunuri, neridicând obiecțiuni referitoare la valoarea stabilită de intimată și că o parte din acestea au fost înstrăinate, conform probelor administrate în apel, instanța de apel a admis acțiunea reconvențională conform celor de mai sus, urmare a admiterii cererii de aderare la apel.

În ce privește apelul reclamantei, Tribunalul a reținut că în cauză s-a făcut dovada cheltuielilor de înmormântare (filele 47-51 dosar apel) suportate de reclamantă, câte 1000 lei pentru fiecare dintre părinți, cuantum la stabilirea căruia s-a ținut seama și de sumele avute de defuncți la data decesului.

De asemenea, reclamanta-apelantă a probat cu înscrisuri, cheltuielile avansate pentru întreținerea tatălui celor două surori, părți în proces, pe perioada 1 iunie 2005 - martie 2006, cheltuieli în sumă de 1500 lei (filele 53-73 dosar apel).

Față de această stare de fapt, instanța admițând apelul reclamantei, a schimbat hotărârea instanței de fond cu privire la aceste capete de cerere (pasiv succesoral și cheltuieli pentru întreținerea tatălui) reflectate și în stabilirea sultelor datorate reciproc.

În ce privește atribuirea apartamentului obiect al masei succesorale, Tribunalul a apreciat ca fiind pertinente argumentele aduse de apelanta-reclamantă, motiv pentru care în situația creată, în care părțile nu au fost în cele mai bune relații, reclamanta fiind cea care s-a îngrijit mai îndeaproape de părinți și aproape în permanență cu aceștia, a atribuit acesteia apartamentul, ținând cont și de criteriile prevăzute de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă. Au fost atribuite apelantei-reclamante și bunurile mobile din apartament, instanța apreciind că acestea trebuie să urmeze același regim.

starea de indiviziune a părților cu privire la celelalte bunuri ce intră în masa succesorală, cu atribuirea acestora conform dispozitivului, instanța a stabilit în felul următor: sulte reciproce calculate în ceea ce privește apartamentul la valoarea de 43.000 EURO (valoare stabilită în consens), referitor la bunurile mobile calculate la valoarea indicată în acțiunea reconvențională, pentru criptă sultă calculată la valoarea rezultată din adeverința de la dosar (fila 139 dosar fond).

Acțiunile se împart aproape egal, numai una dintre acestea urmând a fi împărțită valoric, când aceasta va fi posibil, intimata urmând să achite 1/2 din valoarea acesteia.

Referitor la pasivul succesoral și cheltuielile de întreținere, intimata a fost obligată la plata a 1/2 parte din aceste cheltuieli la valorile stabilite conform dovezilor de la dosar.

Pentru plata sultelor s-a stabilit termen de 01 iulie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 673 indice 10.proc.civ.

Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii cererii de atribuire a apartamentului și garajului în proprietatea exclusivă a intimatei - reclamante, precum și pretențiile privind obligarea recurentei la plata cotei de parte din pasivul succesoral și din cheltuielile de întreținere ale defunctului, cu menținerea în parte a sentinței civile nr.3850/2007, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, instanța de apel nu a argumentat juridic toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza convingerii pentru schimbarea în parte a hotărârii de fond, nu a motivat în drept admiterea apelului, în ceea ce privește cheltuielile de întreținere, dar mai ales, nu a motivat de ce a menținut prețul de 43.000 Euro, în condițiile în care recurenta a depus la dosar extrase de publicitate din ziare, care reflectă o creștere substanțială a prețurilor în zona unde este situat imobilul.

În ceea ce privește atribuirea apartamentului în proprietatea exclusivă a intimatei, se susține că hotărârea instanței de apel este contradictorie deoarece instanța reține că părțile nu au fost în cele mai bune relații, dar că reclamanta a fost cea care s-a îngrijit de părinți.

De asemenea se mai arată că, instanța de apel a ignorat dovezile cu privire la contribuția recurentei la cumpărarea apartamentului din litigiu, în care a și locuit o parte din timp, împreună cu părinții și în care dorește să locuiască, fiind situat la parterul blocului iar ea este cardiacă și diagnosticată cu glaucom, boli care impun evitarea stresului și a eforturilor fizice, iar apartamentul său, bun comun cu soțul, este situat la etajul 3, având pereții exteriori cu igrasie.

Cât privește obligarea sa la parte din cheltuielile de înmormântare și mai ales de întreținere a defunctului lor tată, recurenta susține că este cu totul nejustificată, în primul rând pentru că se bazează pe depoziția unor martori mai mult decât subiectivi, dar ignoră restul declarațiilor și probelor, mai ales a actelor care atestă veniturile părinților părților, economiile acestora.

Referitor la valoarea apartamentului și garajului, recurenta recunoaște că în fața instanței de fond a achiesat la prețul estimat de reclamantă, care este de notorietate creșterea exorbitantă a imobilelor, ca atare, în apel ea a făcut oferta de preluare a apartamentului la prețul de 50.000 Euro, or, în condițiile art. 294 alin.(2) Cod procedură civilă era posibilă reactualizarea, cel puțin ca urmare a devalorizării.

Este de asemenea criticată valoare de 3.000 lei pentru supraedificatul criptă, pe baza documentației eliberată de reformată, prezentată de intimată, valoare, deoarece nu are ca activitate construcția criptelor, ci firme anume specializate, care stabilesc prețurile reale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.

Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:

Problema litigioasă între părți vizează în primul rând modalitatea de atribuire a apartamentului nr.23 situat în S M,-, compus din 2 camere și dependințe, imobil care intră în masa succesorală rămasă în urma părinților recurentei și ai pârâtei, fiecare solicitând atribuirea acestuia în favoarea sa.

Potrivit dispozițiilor art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, printre altele, de mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia din părți, de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, de faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor, sau altele asemenea.

Este adevărat că în speță, părțile surori fiind, au fiecare vocație succesorală în cote egale cu privire la imobilul din litigiu și, fiecare a avut locuință proprietate personală la data promovării prezentei acțiuni, intimata reclamantă recunoscând în ședința publică din 6 februarie 2008 în fața instanței de apel, că și-a înstrăinat apartamentul pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv la data de 19 octombrie 2007.

Împrejurarea că, în prezent intimata nu are alt spațiu locativ decât cel din litigiu nu constituie un criteriu de preferință în ceea ce privește atribuirea acestui imobil în favoarea sa, aspect care de altfel nici nu a fost avut în vedere de instanța de apel în adoptarea soluției atacate cu recurs.

La interogatoriul luat în fața instanței de apel, fila 48, pârâta recurentă a recunoscut că nu și-a vizitat părinții în ultimii 5 ani de viață a acestora și nici nu a participat la înmormântarea lor.

Martorii audiați în cauză au relatat că cea care i-a vizitat, le-a acordat îngrijirile necesare și s-a ocupat de înmormântarea părinților părților, a fost doar reclamanta - intimată.

Chiar dacă în speță nu se pune problema ingratitudinii, în raport de comportamentul adoptat de către recurentă față de părinți săi, în ultimii lor ani de viață, modalitatea aleasă de către instanța de apel în ceea ce privește atribuirea apartamentului care intră în masa succesorală a celor doi defuncți, apare ca o recompensă morală față de intimată, care le-a acordat celor doi părinți îngrijirile necesare și i-a înmormântat cu cinstea cuvenită.

Pe de altă parte, recurenta are spațiul locativ asigurat, are un apartament compus din trei camere, împrejurare necontestată, față de cel din litigiu, compus din două camere, și fiecare dintre părți are câte un copil, fiind lipsit de relevanță că în prezent fiul intimatei se află într-o altă țară.

Cât privește valoarea apartamentului, la interogatoriul luat în fața instanței de fond (fila 48) pârâta a apreciat că valoarea acestuia este de aproximativ 40.000 Euro, iar în ședința publică din 22 martie 2007, reprezentanta acesteia, (în prezența pârâtei) a arătat că este de acord cu valoarea de 43.000 Euro, propusă de către reclamantă.

Aceasta este valoarea pe care părțile au acceptat-o și a fost avută în vedere de către instanță, nici una dintre ele nu au formulat cerere pentru evaluarea imobilului de către un expert.

În lipsa unei asemenea probe care să fie administrată în contradictoriu cu ambele părți, în mod corect și instanța de apel a avut în vedere valoarea arătată mai sus și acceptată de părți, înlăturând probele extrajudiciare prezentate de pârâtă.

Pentru aceleași motive se apreciază ca nefondată și critica referitoare la valoarea criptei, recurenta neînțelegând să solicite evaluarea acestuia de către un expert, motiv pentru care instanța a luat în calcul valoarea indicată în adeverința depusă la dosar de către intimata - reclamantă.

În cea ce privește pasivul succesoral constând în cheltuielile de înmormântare ale celor doi defuncți, din probele administrate în cauză, rezultă fără nici un echivoc că, acestea au fost suportate exclusiv de către intimata - reclamantă, motiv pentru care, în mod corect a fost obligată recurenta pârâtă la cota de parte din pasiv, potrivit art. 777 Cod civil.

Referitor la critica care privește încălcarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, este de relevat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conținut, instanța trebuie să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția.

Pe de altă parte însă, instanța de control judiciar nu este obligată să răspundă fiecărui argument folosit de parte în calea de atac promovată și nici fiecărui motiv în parte, aceasta fiind autorizată să le grupeze și să le discute împreună, ceea ce este necesar fiind numai obligația de a nu lăsa necercetate toate motivele invocate de parte.

Or, în instanța de apel a arătat în concret motivele pentru care a pronunțat soluția de admitere a apelului, respectiv cele care au stat la baza schimbării în parte a hotărârii instanței de fond.

Este întemeiată însă critica vizând obligarea recurentei la plata cotei de parte din cheltuielile de întreținere a defunctului, suportate de intimată pe perioada iunie 2005 -martie 2006, deoarece aceasta reprezintă o obligație legală, impusă de textul art. 89 codul familiei, iar pe de lată parte, în cauză s-a făcut dovada că, defunctul avea posibilități materiale pentru a-și asigura propria întreținere.

Față de cele relevate mai sus, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 312 al.(1) combinat cu art. 296, 316 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica în parte decizia civilă nr. 117/2008 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei de la plata cotei de parte din cheltuielile de întreținere ale defunctului său tată, și va păstra restul dispozițiilor.

Conform art. 276 Cod procedură civilă va obliga intimata la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea recurentei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,

ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâta din S M, str. - -, -/5, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă din S M, B-dul. -, nr.5,.4, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.117 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că: înlătură obligarea intimatei pârâte de la plata sumei de 1000 lei pasiv succesoral, reprezentând cheltuieli de întreținere a defunctului. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - R - - - - -

Red.dec.- /20.11.2008

Jud.fond.

Jud.apel. -

Dact./21.11.2008

Ex.2

Președinte:Pantea Viorel
Judecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena

Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1476/2008. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1476/2008. Curtea de Apel Oradea