Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1617/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1617/2009
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în - județul B, împotriva sentinței civile nr. 823/LM/2009 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul contestator, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimatul contestator a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 13.11.2009, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 823/LM/2009 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B și in consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani,cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.02.2009, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/19.09.1997, contestatorul a fost înscris la pensie limita de vârsta, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977.
Contestatorului i-a fost recalculată pensia prin decizia nr. -/30.11.2005 în temeiul nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 coroborate cu prevederile nr.HG 1550/2004 și ale nr.HG 1456/2005, avându-se în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Acesta a desfășurat activitate in grupa I de muncă 18 ani 9 luni și 11 zile, in grupa II a de muncă timp de 7 de ani, 10 luni și 21 zile și condiții normale 4 ani, 8 luni.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea (a se vedea deciziile civile nr. 902/29.05.2008 și nr. 638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă in temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr. 226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
Art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului respectiv mecanic utilaje, montator scb la CFR, încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr. 226/2006 fapt ce reiese din carnetul de munca al contestatorului (a se vedea anexa 1, Ordinul 125/1990 coroborat cu punctul 27 din Ordinul 447/2003).
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 4 din același act normativ stipulează că "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de munca și din anexa nr. 5 Femei.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Petentul nu a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții ale Legii nr. 19/2000,respectiv un stagiu complet de cotizare de 20 de ani așa cum a solicitat acesta în mod neîntemeiat.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art. 12 din Legea nr. 3/1977, întrucât la data de 01.04.2001 intră în vigoare Legea nr. 19/2000 care la art. 198 prevede că odată cu intrarea sa in vigoare se abrogă dispozițiile Legii nr. 3/1977.
Legea civilă produce efectele pentru care a fost edictată în tot intervalul de timp de la intrarea în vigoare și până la abrogare. Așa fiind actele și faptele ce se produc între momentul intrării in vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective (tempus regit actum).
În concluzie temeiul legal pe care a fost întemeiat capătul de cerere referitore la aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 3/1977 este abrogat începând cu 01.04.2001, motiv pentru care a fost respins acest capăt de cerere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza legii 3/1977. A fost în eroare instanța când a interpretat articolul 2 alin 1 din HG nr. 1550/2004 opinând că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977, care reglementa o vechime integrală în muncă ca și condiție necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, ci un alt număr de ani vechime, fără o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât articolul 2 aliniatul 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepții pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, la care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Articolul 14 din Legea nr. 3/1977 a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare la cei ce au lucrat în grupele 1, 2 de muncă, prin aplicarea Legii nr. 19/2000 s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile la situații anterioare adoptării ei.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Intimatul contestator, în ședință publică prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Actul normativ în vigoare la data la care recurentului i s-a deschis dreptul la pensie a fost Legea nr. 3/1977, însă prin Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, s-a stabilit la articolul 2 aliniatul 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anteriore intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I-a de muncă.
Ca urmare, acest act normativ a prevăzut o excepție de la principiul neretroactivității legii civile, pentru persoanele ce s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și care au lucrat în condiții speciale, tocmai pentru a nu se crea o discriminare între cei pensionați anterior anului 2001 și ceilalți, cu toate că au lucrat în aceleași condiții, aspecte față de care apărările formulate apar ca nefondate.
În măsura în care instanța ar fi dispus altfel, ar fi însemnat o încălcare a practicii constante în materie a Curții de Apel Oradea, instituită în cauze similare în zeci de dosare - deciziile civile nr. 777/2009, 704/2009, 706/2009 și în care a dispus referitor la aceiași categorie de persoane cărora li s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii nr. 3/1977. Mai mult, s-ar crea o discriminare, o inechitate, ceea ce înseamnă implicit o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare în situații similare, analoge, a Protocoalelor nr. 12, nr. 1, deoarece la data introducerii contestației intimatul avea o speranță legitimă de dobândire a unui bun, raportat la practica constantă în materie a acestei curți - cauzele, /României fiind astfel incidente.
Ca urmare, întrucât intimatul a lucrat în grupa I-a de muncă ca montator, activitate regăsită la punctul 7 din anexa 1 Legii nr. 226/2006, având legătură directă cu activitățile desfășurate în siguranța circulației, conform de altfel și anexei nr. 1 Ordinului nr. 125/1990 coroborat cu punctul 27 din Ordinul nr. 447/2003, în mod corect s-a aplicat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani conform articolului 5, criticile fiind neavenite.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, pentru că la data promovării litigiului - 19 ianuarie 2009 - intimatul avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauzele, /României.
Decizia pronunțată in recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitare în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat in grupele 1-2 de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, însă în considerente a precizat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 - respectiv 30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei - au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare și un adaos de grupă, ceea ce evidențiază o contradicție între considerente și dispozitiv și este, oricum, contrară practicii constante a Curții de Apel Oradea. Ca atare, până la publicarea în Monitorul Oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații, în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul - articolele 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la articolul 14, articolul 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în - județul B, împotriva sentinței civile nr. 823/LM/2009 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: TD /30.11.2009
Complet fond: M,
în 2 ex.: ID /08.12.2009
2 comunicări cu:
CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O- județul B,,cu domiciliul în - județulPreședinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
