Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/2009-
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de contestator domiciliat în O,-, - 5,.D,.68, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 709/LM din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.13/29.01.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata pârâtă, prin registratura instanței la data de 6.01.2009 a depus întâmpinare,solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentantul recurentului contestator învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive,prin luarea în calcul a 25 de ani într-o unitate care în prezent s-ar încadra la muncă, în condiții speciale și acordarea cheltuielilor de judecată în prima instanță, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.709/LM din 18 septembrie 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/25.04.2007 a fost recalculată pensia contestatorului,obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,94471 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, prima instanță a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar trebui fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului,prima instanță a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în in grupa a II a de muncă( condiții deosebite), care nu este prevăzută in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile prevederile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea tribunalul a apreciat că în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
S-a constatat totodată de instanța de fond că, nu se pot retine ca si aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar (pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani iar, la alin.4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, a fost de 30 de ani, conform art.2 din nr.HG1550/2004, legislația aplicabilă la deschiderea dreptului său a fost Legea nr.3/1977.
S-a reținut că perioada de 20 de ani invocată, i-a dat doar dreptul de-a se pensiona prin reducerea vârstei de pensionare, neputând fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006 și care este inaplicabilă, neputând fi reținut ni cart.14 din Legea nr.3/1977.
Erau aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, activitatea de peste 25 de ani a desfășurat-o într-o unitate ce în prezent s-ar încadra la muncă în condiții speciale, astfel, calculul trebuia să se facă conform art.5 și 6 din Legea nr.226/2006 prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale și nu la 30.
La condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul pensionării, astfel că se impune, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților precizate la anexa 2 din Legea nr.226/2006 și cele în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa nr.1 și care și-au încetat activitatea -cazul SC SA
În drept s-au invocat dispozițiile art.3/1977, Legea nr.19/2000, Legea nr.226/2006, art.312, 274, 304/1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că art.14 alin.3,4 din Legea nr.3/1977 a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare celor ce au lucrat 15 ani în grupa I, ori 20 de ani în grupa a-II-a de muncă, Legea nr.19/2000 se aplică doar celor pensionați după 1.04.2001.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului i-au fost stabilite drepturile la pensie, prin decizia nr.- cu începere din data de 1.03.1999, reținându-se că a realizat un stagiu de cotizare de 48 ani, 1 lună și 23 de zile, din care 30 ani, 1 lună și 13 zile în grupa II de muncă și 4 ani 8 luni și 2 zile în condiții speciale.
Din adeverința nr.18415 din 17.11.2006 emisă de Exploatarea Minieră -fila 26 dosar fond, reiese că recurentul a lucrat în perioada 15.10.1960-17.06.1965 ca angajat al Miniere, activitatea ce conform deciziei de pensionare nr.- din 9.03.1999, emisă de intimată, -fila 39 dosar fond, a fost încadrat în grupa I de muncă, iar potrivit înscrierilor din carnetul de muncă -fila 50 dosar fond, a avut funcția de mecanic și subteran, după care a lucrat la de O -filele 51-60 -dosar fond și
Față de cele expuse, într-adevăr drepturile la pensie pentru limită de vârstă i-au fost stabilite recurentului în baza Legii nr.3/1977, dar, în ideea echității s-a adoptat nr.OUG4/2005 ce a consacrat principiul "la condiții egale de pensie, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie", ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr.78/2005. Conform art.1 din această ordonanță de urgență, pensiile din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează conform acestui act normativ, iar conform art.2 recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, aspect din care se reține că s-a urmărit de către legiuitor eliminarea discriminărilor ivite între pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, în aceleași condiții de vechime.
Potrivit art.20 alin.1 lit."a" din Legea nr.19/2000, sunt considerate condiții speciale ale locurilor de muncă, unitățile miniere în care personalul își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă din luna respectivă iar, potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000, asigurații ce și-au desfășurat activitatea în astfel de locuri și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Sigur că, recurentul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale, grupa I de muncă doar 4 ani, 8 luni și 2 zile, astfel că am înclina să acceptăm ideea că nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale invocate, dar, conform art.44 din Legea nr.19/2000, acest gen de asigurați, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare în condițiile în care a realizat stagiile totale de cotizare necesare, conform anexelor 4,5 din acest act normativ. Potrivit anexei nr.4 a Legii nr.19/2000, pentru un stagiu de cotizare realizat în condiții speciale doar între 4-6 ani (cum este cazul recurentului) acesta poate beneficia de dispozițiile legale invocate mai sus, dacă a realizat un stagiu total de cotizare necesar de 28 de ani, ori, recurentul are realizat nu doar un stagiu total de cotizare necesar de 28 de ani ci de peste 48 de ani, astfel că, dispozițiile art.20 alin.1 lit."a", art.43 ain.1 din Legea nr.19/2000 îi sunt pe deplin aplicabile, aspect nesesizat de instanța de fond.
Sigur că, în speță se putea pune și problema aplicabilității legii nr.226/2006, dar, nu s-a făcut dovada că activitatea desfășurată ulterior transferului de la Exploatarea Minieră la fosta O se încadra în condițiile speciale prevăzute de anexa nr.1, astfel că, instanța de recurs față și de faptul că Legea nr.19/2000 îi este mai favorabilă și că inițial acesta a solicitat împărțirea punctajului mediu anual la 20 de ani, nu va mai face o analiză a acestei dispoziții legale ci a celei incidente în cauză, mai favorabile situației petiționarului, fără a fi apreciată că a acordat altceva decât s-a solicitat sau plus petit, instanța având obligația de a face încadrarea juridică corectă și mai favorabilă tuturor justițiabililor.
Potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul mediu anual realizat de asigurat, în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut de anexa nr.3, iar pentru asigurații ce nu au realizat un stagiu complet de cotizare în condiții speciale -conform art.44-la stabilirea punctului mediu anual se iau în considerare stagiile totale prevăzute de acest articol, astfel că, în speță recurentului trebuia să i se aplice un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum greșit a procedat intimata și a considerat corect instanța de fond.
Raportat la toate considerentele expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretare a art.1,2 din nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, a art.20 alin.1 lit."a", art.43, 44, 77 alin.3 din Legea nr.19/2000, instanța de recurs în baza art.304 pct.9, art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite contestația și în consecință va anula decizia de pensionare nr.- din 10.02.2007 emisă de intimată, va obliga intimata să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005, conform dispozițiilor nr.OUG4/2005.
Nu s-au dovedit cheltuielile de judecată ocazionate în fond, astfel că, deși s-au solicitat, nu pot fi acordate, constatându-se totodată că, cheltuieli de judecată în recurs nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 ain.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de domiciliat în O,-, - 5,.D,.68, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 709/LM din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul de domiciliat în O,-, - 5,.D,.68, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul
Dispune anularea deciziei de pensionare nr. - din 10.02.2007 emisă de intimată și o obligă să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.02.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:5.02.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
