Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1669/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1669/2009 -
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în comuna Pietroasa, satul, nr. 86, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 840 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 17 noiembrie 2009, respectiv 24 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 840 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a dobândit calitatea de beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă în temeiul deciziei nr. 30299/7.09.1993, drepturile fiindu-i stabilite în baza Legii nr. 3/1977, începând cu data de 1.08.1983, dovedind o vechime totală în muncă de 40 ani, din care 13 ani, 4 luni și 5 zile în grupa I de muncă, 14 ani, 7 luni și 18 zile în grupa a II-a de muncă, 1 an, 9 luni și 11 zile în grupa a III-a de muncă, 9 ani și 3 luni spor pentru grupa I și a II-a de muncă.
Prin decizia nr. 30299/31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,44041.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au fost evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Evaluarea s-a efectuat prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale.
Metodologia de efectuare a evaluării a fost prevăzută în Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004. Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special", la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, această practică trebuie în prezent reconsiderată, întrucât prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", astfel încât tribunalul și-a reconsiderat practica și a dat eficiență deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și să se dispună recalcularea pensiei sale, cu reținerea unui stagiu de cotizare complet, adecvat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Petentul a fost pensionat în anul 1993, în baza Legii nr. 3/1977, la data pensionării având o vechime de 13 ani și 4 luni în grupa I de muncă, o parte miner subteran în zona I de radiații, 14 ani și 7 luni în grupa a II-a de muncă și 1 an și 9 luni în grupa a III-a de muncă.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie - Legea nr. 19/2000 - prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și a II-a de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că intimatului contestator i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 44, 77 cu referire la anexa 4 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Se impune aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, dispozițiile noii legi fiind mai favorabile, dacă s-ar păstra sentința de fond, s-ar ajunge la o nejustificată discriminare a petentului raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentului nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Cu privire la data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului, aceasta este 20 ianuarie 2006, trei ani anterior introducerii acțiunii, pretențiile pentru perioada 1.12.2005 și până la data introducerii acțiunii fiind prescrise, raportat la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Este adevărat că prin Decizia în interesul Legii nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2009, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatoriu de aplicat de instanțele din România.
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentului s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de către instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit respectiv în fostele grupe I sau a II-a de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, apreciem că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamantul avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins. Respingerea acțiunii reclamantului ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din, legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte tratarea diferită a reclamantului fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantului li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă, să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acesta, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantului ar echivala cu o lipsire a reclamantului de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acestuia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului (și dreptul de a fi indemnizat pentru munca desfășurată este un astfel de drept) și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea apreciază că se impune admiterea acțiunii de față și stabilirea pentru petent a unui stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000 coroborat cu dispozițiile din Convenție la care am făcut referire mai sus.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, va fi admis recursul petentului, se va schimba sentința de fond, se va dispune modificarea deciziei de pensionare emisă în favoarea petentului, în sensul reținerii pentru acesta a unui stagiu complet de cotizare de 23 de ani în loc de 30 ani, cum greșit s-a reținut, începând cu 20 ianuarie 2006.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de partea recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de contestatorul domiciliat în comuna Pietroasa, satul, nr. 86, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 840 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația formulată de petentul împotriva deciziei de pensionare nr. 30299 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Obligă pârâta să recalculeze pensia petentului cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 23 de ani în loc de 30 de ani, începând cu data de 20 ianuarie 2006.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile petentului pentru perioada 1 decembrie 2005 - 20 ianuarie 2006.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
în concept la 11.12.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./11.12.2009
- 2 com./
- - comuna Pietroasa, satul, nr. 86, județul B,
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Trif Doina
