Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/b/
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/2009 -
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamanții și domiciliați în S M,-, și de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și CONSILIUL LOCAL S M, ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, împotriva sentinței civile nr. 1629 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, precum și a cererii de intervenție formulată de intervenienta UNIUNEA V ROMÂNEASCĂ - FILIALA TERITORIALĂ S M, cauza având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 17 noiembrie 2009, respectiv 24 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1629 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanții și împotriva pârâților Consiliul Județean S M și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, astfel cum a fost precizată, și în consecință s-a constatat că imobilul înscris în nr. 7258 SMs ub nr. top. 311, 312 și 338/1, situat în S M, str. 1 - 2. a fost preluat în mod abuziv, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, de către pârâtul Statul Român; s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilul de mai sus, măsuri reparatorii ce se vor stabili prin echivalent; s-a dispus pârâtului Consiliul Județean S M să inițieze de îndată procedurile legale în vederea acordării în favoarea reclamanților, a măsurilor reparatorii anterior menționate, în sensul celor de mai sus, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrierilor din nr. 7258 S M, imobilul de sub nr. top. 311, 312, 338/1 (filele nr. 7-8) a constituit proprietatea tabulară a numitei, născută (poziția nr. B 1). Din același înscris rezultă că acest imobil a fost preluat de către Statul Român cu titlul juridic naționalizare la data de 10.07.1956 în baza cererii nr. 1033/1956 a fostului S Popular al orașului SM( poziția nr. B 4), sub acest aspect instanța apreciind că preluarea imobilului în cauză a îmbrăcat un caracter abuziv în înțelesul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În privința îndreptățirii reclamanților la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul de mai sus, îndreptățire fundamentată de către aceștia pe dispozițiile art. 4 din aceeași lege, instanța reține că, din declarația autentificată sub nr. 1636/5.04.2007 la., a martorului (filele nr. 22-25), coroborat cu actele de stare civilă (filele nr. 26-31, 36) cu adresa din 6.10.1956 emisă de Asociația (filele nr. 34, 35, 37-38) rezultă că proprietarul tabular s-a căsătorit cu, devenind, că aceasta a decedat la data de 31.12.1944 în lagărul de concentrare de la, Polonia (fila nr. 26) iar soțul supraviețuitor s-a căsătorit a doua oară cu (filele nr. 157-164).
Din această a doua căsătorie a rezultat copilul, astfel încât reclamanții și invocă în cauză calitatea de succesori ca soție supraviețuitoare, respectiv fiu după defunctul (decedat la 2.04.1967 în --Seine, Franța, filele nr. 3-6), la rândul său soț supraviețuitor după fostul proprietar tabular al imobilului.
Cu privire la calitatea de succesori legali, persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților după autorul, pârâtul Consiliul Județean SMa invocat (filele nr. 93-94) neîndeplinirea condițiilor legale, motivând în fapt că potrivit art. 664-665 Cod civil, coroborat cu Legea nr. 319/1944 privind drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, în materie succesorală instituția reprezentării nu este aplicabilă și în privința soțului supraviețuitor, astfel încât reclamanții nu îndeplinesc condițiile legale pentru a invoca acest beneficiu.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale evocate de către pârât conform celor de mai sus, în materia reprezentării succesorale, în speță fiind vorba despre retransmitere a moștenirii. Aceasta întrucât în prezenta speță părțile nu se găsesc în ipoteza în care unul sau mai mulți moștenitori cu vocație succesorală legală pretind drepturi succesorale ale ascendentului decedat la data deschiderii moștenirii, urcând în locul, gradul și drepturile acestuia conform art. 664 Cod civil, ci se găsesc în situația în care moștenitorul legal, supraviețuind în timp cât de scurt defunctului, dobândește el personal succesiunea acestuia din urmă (chiar dacă nu a acceptat, dar nici nu a repudiat-o) și, confundată cu propria sa moștenire, o lasă propriilor săi moștenitori, în acest din urmă caz persoanele care pretind drepturi asupra masei succesorale prin retransmitere trebuind să dovedească doar "existența" moștenitorului în momentul deschiderii primei moșteniri și propriile drepturi succesorale asupra moștenitorii lăsate de către acesta.
Altfel spus, în timp ce în situația moștenirii prin reprezentare menționată de către pârâtul Consiliul Județean SMe ste vorba despre o singură moștenire, dobândită de către mai mulți succesori în nume propriu sau prin reprezentare și care își exercită drepturile succesorale o singură dată, în prezenta cauză este vorba despre două moșteniri succesive, prima moștenire fiind culeasă de către cel de-al doilea de cuius, în viață la deschiderea primei moșteniri și pe care o transmite la moartea sa propriilor moștenitori. În acest sens, instanța a dat eficiență în cauză și dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ce privește notificarea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, ca o condiție legală prealabilă a prezentei proceduri, a fost emisă de către reclamanți sub nr. 479/13.08.2001 al și sub nr. 72/5.02.2002 (filele nr. 32, 65, adresată inițial Primăriei Municipiului SMd upă care aceasta din urmă a trimis-o spre competentă soluționare Consiliului Județean SM( fila nr. 21).
Prin prisma celor de mai sus instanța a apreciat astfel ca întemeiată și solicitarea reclamanților de a se constata îndreptățirea acestora la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin actul normativ menționat anterior pentru imobilul în cauză.
Referitor la modalitatea concretă de acordare a acestor măsuri reparatorii, instanța reține pe de o parte precizarea reprezentantei reclamanților în sensul acordării de măsuri reparatori prin echivalent, iar nu în natură, având în vedere și statutul juridic de trecere în domeniul public al Județului SMa respectivului imobil, precum și solicitarea de a fi inițiată procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în vederea acordării acestor despăgubiri.
Întemeiat pe aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamanților în sensul celor de mai sus și conform precizărilor aduse în ședința publică de la termenul din data de 7.11.2008, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean S M, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în principal, admițând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, precum și pe cea a inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de către reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că apelantul nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece nu este persoana juridică proprietară sau deținătoare în sensul prevederilor Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 10/2001.
Se susține astfel că, imobilul din litigiu se află în proprietatea publică a Județului S M, iar potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, "Președintele Consiliului Județean reprezintă județul, în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție".
Calitate procesuală activă sau pasivă va avea, în toate cazurile, susține apelantul, comuna, orașul sau județul, iar primarul sau președintele consiliului județean sunt organele prin care unitatea administrativ - teritorială își exercită drepturile și obligațiile procesuale.
De asemenea, se mai susține că instanța de fond a soluționat acțiunea reclamanților cu neobservarea normelor legale referitoare la calitatea părților, or, din interpretarea art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că obligația de a emite dispoziția motivată o are președintele Consiliului Județean.
Pe de altă parte, se susține că reclamanților nu le poate fi recunoscută calitatea de persoane îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001, în condițiile în care imobilul a fost preluat cu titlu de către Statul Român, iar nemișcătorul nu a figurat niciodată în patrimoniul lui și nici în cel preluat de către reclamanți, urmare a devoluțiunii succesorale, în consecință reclamanții nu au vocație succesorală după fosta proprietară tabulară.
Mai mult, în cauză s-a învederat că proprietara de carte funciară a avut o fiică, care, potrivit legii ar fi singura care ar avea vocație succesorală, iar din actele depuse în dosarul de notificare și cel al instanței de fond nu rezultă că aceasta ar fi decedat.
Apelantul mai susține că prima instanță a apreciat că preluarea imobilului din litigiu a fost una abuzivă, fără a se stabili în temeiul art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, dacă preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil.
În drept au fost invocate dispozițiile art.287, 292, 294 - 298 și 297 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen au declarat apel și reclamanții și, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul de a se constata că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului din litigiu și nu la măsuri reparatorii prin echivalent.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că reclamanții nu au renunțat la cererea formulată în notificare, iar în încheierea de ședință în care au fost consemnate concluziile de fond, au susținut că li se cuvine restituirea în natură a imobilului.
Apelanții susțin că nu există nici un impediment pentru restituirea în natură, clădirea nu a fost transformată în locuințe, fiind deținută de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, care funcționează sub autoritatea pârâtului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în reprezentarea Statului Român, a solicitat respingerea acțiunii față de el, invocând lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Intimatul apelant Consiliul Județean S M, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 22 iunie 2009 fost depusă la dosar cerere de intervenție accesorie, în interesul apelantului pârât Consiliul Județean S M, de către intervenienta V Românească - Filiala Teritorială S M, cerere precizată ulterior, la data de 7 septembrie 2009, prin care s-a solicitat admiterea apelului declarat de pârât, în sensul schimbării în totalitate a sentinței atacate iar în consecință, a respinge acțiunea reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, intervenienta a arătat că la data de 10 aprilie 1990 încheiat un contract de închiriere cu Primăria S M, prin care aceasta din urmă i-a închiriat suprafața locativă de 624,51 mp. din imobilul situat pe str. 1 - 2. iar ulterior, imobilul fiind trecut în proprietatea publică a Județului S M, conform Hotărârii nr. 135/1999, modificată și completată, în prezent intervenienta folosind un spațiu compus dintr-un birou, plus spațiile comune reprezentate de sala de ședințe, de protocol, bucătărie, holurile și grădina de vară, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Județean nr. 64/2005 și Contractul de locațiune încheiat la 1.06.2005 cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale S
De asemenea, intervenienta a arătat că soarta spațiului pe care îl folosește pentru desfășurarea activității sale, depinde de modul de dezlegare a pricinii de față, sens în care aduce critici de fond sentinței apelate, susținând în esență că pârâtul apelant nu are calitate procesuală pasivă în cauză, că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului, la care s-au făcut o serie de investiții, în raport de care, în situația în care s-ar face dovada calității de moștenitori a reclamanților, înțelege să invoce dreptul de retenție cu privire la spațiul pe care îl ocupă.
Apelanții reclamanți au solicitat respingerea apelului declarat de pârât și a cererii de intervenție accesorie formulată de V Românească - Filiala S
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, conform art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Imobilul înscris în nr. 7258 S M, cu nr. top. 311, 312 și 338/1, a constituit proprietatea tabulară a numitei, născută, dreptul său de proprietate fiind întabulat în 1937 cu titlu de cumpărare (filele 7 - 9 dosar fond), ulterior, respectiv în anul 1956, acesta fiind trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare, în baza cererii nr. 1033/1956 a fostului S Popular al orașului S M (B 4).
Din adresa nr. 39362/2005 emisă de Primăria Municipiului BM( fila 40 dosar fond), rezultă că s-a căsătorit la data de 6 iulie 1933 cu numitul, iar din adresa nr. 33952/8 mai 2006 (fila 26 dosar fond) emisă de Consiliul Local al Municipiului S M, reiese că în registrele de stare civilă ale Primăriei Municipiului S M, la actul de deces nr. 957/21.10.1947 este înregistrat decesul numitei (născută ), decedată la data de 31 decembrie 1944 la - Polonia.
, soțul supraviețuitor al fostei proprietare tabulare, se recăsătorește ulterior, la data de 22 decembrie 1947, cu numita, reclamanta apelantă din prezenta cauză, astfel cum rezultă din copia extrasului din actul de căsătorie nr. 103/1947 (fila 36).
Din probele administrate în fața primei instanțe reiese că, după anii 1950, cei doi soți au plecat din țară și s-au stabilit în Franța, unde numitul decedează la data de 2 aprilie 1967, moștenitorii acestuia fiind reclamanții, în calitate de soție, și, în calitate de fiu (filele 3 - 6 dosar fond).
Apelantul pârât a susținut că cei doi reclamanți nu au vocație succesorală la moștenirea fostei proprietare tabulare, nefiind în nici unul din gradele de rudenie prevăzute de art. 659 și următoarele Cod civil, cu aceasta.
Este adevărat că reclamanții nu au calitate de moștenitori după defuncta, și nici nu au făcut asemenea susțineri.
În speță nu se pune nici problema reprezentării succesorale, deoarece, în primul rând, această instituție nu este aplicabilă soțului supraviețuitor, iar în al doilea rând, antecesorul reclamanților a supraviețuit în timp defunctei sale soții.
Este cunoscut faptul că soțul supraviețuitor nu face parte din nici una din clasele de moștenitori legali, el vine la moștenire în concurs cu fiecare clasă de moștenitori și nu înlătură dar nici nu este înlăturat de moștenitorii din clasa chemată la moștenire.
În cauză nu s-a făcut dovada că fosta proprietară tabulară ar fi avut și alți moștenitori, iar la data deschiderii moștenirii, antecesorul reclamanților avea calitatea de soț al acesteia, astfel că, potrivit art. 1 lit. "e" din Legea nr. 319/1944 îi revenea întreaga avere rămasă în urma defunctei, foștii soți fiind căsătoriți din anul 1933, iar imobilul întabulat doar pe numele soției, a fost achiziționat sub durata căsătoriei, respectiv în anul 1937.
Așadar, în mod corect a apreciat Tribunalul Satu Mare că imobilul din litigiu, aflat în patrimoniul defunctei la data decesului ei, a fost transmis soțului supraviețuitor, care, la rândul lui va transmite la moartea sa propria moștenire succesorilor săi, care în speță sunt cei doi reclamanți apelanți.
Este adevărat de asemenea că, la dosar nu a fost depus certificatul de moștenitor cu privire la dezbaterea succesiunii defunctei, însă nici nu s-a făcut dovada că soțul supraviețuitor ar fi renunțat la moștenirea rămasă în urma soției sale.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, "drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere .".
Așadar, în mod corect a stabilit prima instanță că în speță este vorba de două moșteniri succesive, prima moștenire fiind culeasă de către antecesorul apelanților reclamanți, care, la data decesului său, a transmis moștenirea propriilor săi moștenitori.
De asemenea, s-a reținut în mod corect calitatea de persoane îndreptățite a celor doi reclamanți, la beneficiul măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost ea modificată.
Astfel, este de reținut în primul rând că, în speță ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de o lege specială, nr. 10/2001, care, cu privire la dreptul de restituire, prevede în art. 4 alin. (2) că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, aceasta fiind regula generală.
În alin. (3) se stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun (fiind vorba de o lege cu caracter reparatoriu) în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii și apare noțiunea de "succesibil", care diferă de cea de moștenitor, folosită în alin. (2) al art. 4.
În consecință, legiuitorul a făcut o diferențiere între cei care sunt moștenitori prin acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de dreptul comun și cei care au doar vocație succesorală, iar prin cererea de restituire sunt repuși în termenul de acceptare a moștenirii.
În plus, este de reținut faptul că reclamanții sunt singurii care au solicitat restituirea imobilului și ca atare nu se pune problema de a stabili în raport de alți moștenitori o ordine în funcție de clasa de moștenitori sau de proximitatea gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă.
Inițial, reclamanții au depus notificare prin biroul executorului judecătoresc la Primăria Municipiului S M, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, notificare care a fost apoi înaintată de către aceasta Consiliului Județean S M, prin adresa nr. 27857/8.12.2005, ca urmare a faptului că imobilul din litigiu se află în proprietatea publică a județului S M, astfel cum recunoaște și pârâtul prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe.
În ședința publică din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Satu Mare, urmare a celor de mai sus, a admis excepțiile invocate de Primarul Municipiului S M și Consiliul Local S M și a constatat lipsa calității lor procesuale pasive în prezenta cauză.
Așa cum se arată și în motivele de apel formulate de pârât, imobilul se află în proprietatea publică a județului S M, conform Hotărârii nr. 135/1999 a Consiliului Județean S M, modificată și completată prin Hotărârile nr. 7/2000 și nr. 16/2002, iar prin nr. 2198/2004 a fost atestată apartenența la proprietatea publică a județului S M la poziția 57 - Casa de nr. 1,-, - 350 mp. și poziția nr. 58 - teren aferent Casei de nr. 1, în suprafață de 1801 mp.
Prin Hotărârea nr. 63/26.04.2005 emisă de apelantul Consiliul Județean S M, s-a constituit dreptul de administrare operativă în favoarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale SMa supra imobilului identificat în anexa la această hotărâre, respectiv asupra Casei de nr. 1 și terenul aferent acesteia, situate în S M, str. 1 - 2. din nr. 7258 S M, nr. top. 338/1, 311 și 312, instituție aflată sub autoritatea Consiliului Județean SM( fila 169).
Așa cum s-a arătat deja, imobilul descris mai sus a fost preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare la data de 10 iulie 1956, în baza cererii nr. 1033/1956 a fostului S Popular al orașului S M, situație în care, în mod corect a apreciat prima instanță că imobilul a fost preluat în mod abuziv de Stat, în înțelesul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
În ceea ce privește modalitatea concretă de acordare a măsurilor reparatorii, este de precizat că, prin notificarea expediată prin Biroul Executorului Judecătoresc, Primăriei S M, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu, iar în fața primei instanțe, în ședința publică din 7 noiembrie 2008, când s-a acordat cuvântul în fond, reprezentanta acestora a solicitat în principal, restituirea în natură și, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că nu se poate reține că aceștia ar fi renunțat la prima variantă.
În fața instanței de apel, apelantul pârât Consiliul Județean SMa solicitat încuviințarea efectuării unui raport de expertiză tehnică, având ca obiect stabilirea investițiilor și îmbunătățirilor la imobilul din litigiu, acesta susținând că s-au efectuat adăugiri de corpuri noi de clădire și modificări care au transformat imobilul în asemenea măsură încât se poate considera că este un imobil nou.
Instanța de apel a respins această cerere de probațiune, deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că lucrările de investiție vizează doar lucrări de renovare și amenajare a imobilului, nefiind vorba de lucrări de construire care să transforme imobilul în unul nou, împrejurări care rezultă și din adresa nr. 24363 din 22 iunie 2009 emisă de Primăria Municipiului S M, Serviciul de Urbanism și Amenajarea Teritoriului (fila 137 - dosar apel).
Pe de altă parte, această chestiune privind executarea unor lucrări de construcție sau a investițiilor, nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, care nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere, care reprezintă o cerere nouă în înțelesul art. 294 Cod procedură civilă, fiind inadmisibilă în această etapă procesuală.
Referitor la excepția invocată de pârâtul apelant Consiliul Județean S M, privitoare la lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, este de relevat că:
Într-adevăr, imobilul din litigiu aparține domeniului public al Județului S M, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică aparține Statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care potrivit legii sunt de uz sau de interes public, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, republicată, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale" care, potrivit art. 21 alin. (2) din același act normativ "sunt reprezentate după caz, de primar sau de președintele Consiliului Județean".
Ori, în cauză, nu se poate face abstracție de faptul că toate înscrisurile emanate de la Consiliul Județean SMs unt semnate de către Președintele Consiliului Județean, iar pe de altă parte, Consiliul este cel care a emis Hotărârea nr. 63/26.04.2005 (fila 97 - dosar fond), prin care s-a dispus constituirea dreptului de administrare în favoarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale SMa supra imobilului din litigiu, aflat în proprietatea publică a județului S M, precum și Hotărârea nr. 64/26.04.2005, prin care a aprobat închirierea fără plată a spațiilor disponibile din imobilul situat în S M,-, către Uniunea V Românească - Filiala Teritorială S M și respectiv Societatea " " - Filiala SM( fila 193 - dosar fond).
Așadar, nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean S M, reprezentat prin Președinte, care, prin Hotărârea nr. 135/1999 (fila 121) și-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului S M, conform anexei care face parte din hotărâre, și în care, la poziția 36 - 37 apare și imobilul din litigiu, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Art. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că sunt supuse restituirii imobilele preluate abuziv de stat, organizații cooperatiste, etc. iar la art. 2 alin. (1) lit. "h" se arată că, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege "orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 .", fără a se face distincție între imobilele din domeniul public sau privat al Statului ori al unităților administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. "a" pct. 4, care face parte integrantă din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social - culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani, de la data emiterii deciziei sau dispoziției.
Așadar, faptul că imobilul din litigiu face parte din domeniul public al Județului S M nu constituie o la restituirea în natură a acestuia, considerente față de care, ținând cont și de cele relevate mai sus, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul declarat de reclamanți, va schimba în parte sentința civilă nr. 1629 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Satu Mare, în sensul că va dispune restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 7258 S M, cu nr. top. 311, 312 și 338/1, și-i va obliga pe reclamanți să mențină afectațiunea acestuia pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției de restituire.
Pentru aceleași considerente va fi respins apelul declarat de pârâtul apelant Consiliul Județean S M, precum și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta V Românească - Filiala S
Referitor la cererea de intervenție accesorie, în folosul pârâtului apelant, formulată în fața instanței de apel, este de relevat că, în afara apărărilor invocate și de către pârât în memoriul de apel, intervenienta a invocat și drepturi proprii, respectiv a solicitat să-i fie recunoscut un drept de retenție cu privire la spațiul închiriat din imobilul din litigiu, raportat la lucrările de investiții pe care aceasta susține că le-a efectuat.
Ori, este știut că, intervenientul accesoriu nu invocă pretenții proprii, iar dacă o face, aceasta are natura unei cereri de intervenție în interes propriu, cerere care, potrivit art. 50 alin. (3) Cod procedură civilă, se poate face și în fața instanței de apel cu învoiala celorlalte părți din litigiu, ori, poziția adoptată de către apelanții reclamanți a fost aceea de opunere la cererea de intervenție.
În această situație, intervenienta V Românească - Filiala SMa re posibilitatea să-și valorifice propriile pretenții doar pe calea separată a unei alte acțiuni.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât apelanții reclamanți nu au justificat cuantumul acestora, vor fi omise de către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de reclamanții și domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și CONSILIUL LOCAL S M, ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, împotriva sentinței civile nr. 1629 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Dispune restituirea în natură a imobilului înscris în nr. 7258 S M, nr. top. 311, 312 și 338/1, situat în S M, str. 1 - 2.
Obligă pe reclamanți să mențină afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției de restituire, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta UNIUNEA V ROMÂNEASCĂ - FILIALA TERITORIALĂ S M, cu sediul în S M,-.
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M și apelul JUDEȚULUI S
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.
în concept la 15.12.2009
jud.fond.
dact.
10 ex./.2009
- 8 com./
-,
- - S M,-,
- CONSILIUL JUDEȚEAN S M - S M, 25 Octombrie, nr. 1,
- MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B,-, sector 5,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - S M, Romană, nr.3 - 5,
- PRIMARUL MUNICIPIULUI S M,
- CONSILIUL LOCAL S M - S M, 25 Octombrie, nr. 1,
- UNIUNEA V ROMÂNEASCĂ - FILIALA TERITORIALĂ S M
- S M,-.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Chivari Alexandrina
