Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175/
Ședința publică din 02 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta,împotriva deciziei civile nr. 3/Ap din data de 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 iunie 3008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 3/8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr- a fost respins apelul formulat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 375/2007 a Judecătoriei Rupea, care a fost păstrată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că primul motiv de apel este neîntemeiat deoarece în speță intimatul-reclamant își dovedește calitatea de proprietar cu extrasul de carte funciară în care este înscris dreptul său iar nu în mod direct cu certificatul de moștenitor ce stă la baza întabulării respective. În consecință, chiar dacă s-ar constata nulitatea certificatului de moștenitor a cărui nelegalitate este pusă sub semnul întrebării de către apelantă, această constatare ar fi lipsita total de efecte juridice fără rectificarea înscrierii din cartea funciară cu privire la dreptul de proprietate al intimatului.
Astfel după cum în mod corect a reținut prima instanță, apelanta nu a invocat nulitatea certificatului de moștenitor nici pe cale de acțiune (prin cererea reconvențională) și nici pe cale de excepție. A solicitat doar declanșarea verificării de scripte si a procedurii falsului ca proceduri ce țin de instituția administrării probelor or, in speță, certificatul de moștenitor nu constituie o probă față de împrejurarea că dovada dreptului de proprietate al intimatului o constituie conform celor de mai sus însăși cartea funciară.
C de-al doilea motiv de apel este nefondat deoarece intimatul-reclamant a stabilit cadrul procesual cu privire la părțile pârâte prin cererea sa de chemare în judecată. Apelanta nu a înțeles să formuleze cererea de citare în cauză a Statului Român prin și a Consiliului Local ca pe o cerere de introducere în proces a unor terți conform art. 57-66 Cod procedură civilă, ci doar "în vederea unei corecte administrări a justiției". Din motivarea în fapt a acestei cereri nu rezultă că este o cerere de chemare în judecată întemeiată pe art. 57 Cod procedură civilă ori, pe altă prevedere din Capitolul III Cartea a II-a a Codului d e procedură civilă iar motivarea în drept a acestei cereri nu s-a făcut.
C de-al treilea motiv de apel este nefondat deoarece valoarea obiectului litigiului o stabilește reclamantul conform prevederilor exprese ale art.112 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă iar nu pârâtul. Nicio dispoziție legală nu prevede o procedură de verificare a valorii declarate de reclamant iar apelanta-pârâtă nu a prezentat dovezi din care să reiasă cel puțin indicii ale faptului că valoarea declarată de către intimatul-reclamant nu este reală și cu atât mai puțin care să dovedească acest fapt.
În fine, ultimul motiv de apel este la rândul său neîntemeiat deoarece pe de o parte prima instanță nu a reținut că nr.OUG40/1999 în întregul său contravine Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ci doar art.6 iar pe de altă parte prevederile respective nu sunt aplicabile în speță deoarece apelanta nu a formulat cerere de încheiere a unui contract de închiriere cu intimatul conform dispozițiilor imperative ale art. 9 alin. 1 din ordonanță.
În plus, s-a reținut că prima instanță nu a apreciat că prevederile 6 din nr.OUG40/1999 contravin Constituției României ci doar reglementărilor internaționale anterior menționate și, în baza art. 20 alin. 2 din Constituție, a acordat prioritate acestora față de reglementările interne.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta.
În susținerea recursului se învederează că tribunalul a încălcat dreptul la apărare al recurentei, neacordând amânarea cauzei pentru apărare și completare acțiune, așa cum a solicitat aceasta în apel, la primul termen de judecată.
Se precizează că tribunalul a greșit respingând toate probele de care s-a prevalat recurenta, că aceasta avea posibilitatea de a invoca pe cale de acțiune, aspecte legate de nulitatea înscrisurilor ce au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate, dar a înțeles să formuleze cererea reconvențională ce trebuia admisă.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul este fondat pentru cele ce urmează.
Pârâta din dosarul de fond a solicitat, în apel, la 8 ianuarie - prin cerere înregistrată la orele 14,30 și depusă la dosar în 9 ianuarie 2008, un termen nou de judecare a apelului în vederea angajării unui apărător. Este adevărat că instanța de apel se pronunțase - la momentul primirii cererii la dosar - asupra fondului apelului, prin decizia nr. 3/8 ianuarie 2008.
Incidentul procedural sus precizat este invocat în recurs, acest motiv circumscriindu-se dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Aceasta înseamnă că dreptul la apărare al pârâtei a fost încălcat, pricinuindu-se părții o vătămare ce nu poate fi reparată în recurs.
Instanța menționează, de asemenea, că soluția se circumscrise principiului garantării efective și concrete a dreptului la un proces echitabil, potrivit căruia dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr "audiate", adică examinate de instanța sesizată (Hot. - G contra României).
Nu mai puțin însă este adevărat că pârâta a formulat, de asemenea, o cerere de amânare pentru angajare apărător și în recurs, pe care însă nu a onorat-o, dând dovadă de rea credință și tendința de tergiversare a judecății. Această atitudine însă nu poate schimba soluția ce trebuie adoptată în recurs și care trebuie să respecte dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și purtând asupra dreptului oricărui cetățean la un proces echitabil.
În consecință și față de cele ce preced, constatând incidența dispozițiilor art. 105 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și casând decizia recurată va trimite cauza spre rejudecarea apelului, Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.3/8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și în consecință:
Casează susmenționat deciziei și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 iunie 2008.
Președinte, pt. - - -, aflat în concediu de odihnă, semnează judecător, desemnat să înlocuiască vicepreședintele instanței | Judecător, - - | Judecător, G |
Grefier, |
Red. /2.06.2008
Tehnoredact./05.06.2008/ 3 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Gheorghe
