Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1766/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul - II/

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1766/2008-

Ședința publică din data de 3 decembrie 2008

PREȘEDINTE: Aurora Popa

- -

- JUDECĂTOR 2: Florica Roman

-

- JUDECĂTOR 3: Dana Cigan

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-/A, -. 19, județul B, împotriva sentinței civile nr. 587/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:

Întrebat fiind, intimatul contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.

Intimatul contestator solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fiind pronunțată în conformitate cu prevederile legilor în vigoare, fără acordarea cheltuielilor de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 587/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:

S-a dispus anularea deciziei nr. -/19.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin decizia nr.-/21.12.2005 fost recalculată pensia contestatorului obținându-se un punctaj mediu anual de 1.69075 puncte.

Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță s-a impus o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.

Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " trebuind concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.

Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006, în speța de față

Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.

În concluzie funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.

Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."

Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a constatat, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale respectiv 30 de ani 4 luni și 17 de zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, arte contestația și va dispune anularea deciziei nr.-/19.07.2007, admițând contestația în conformitate cu dispozitivul deciziei recurate.

Împotriva acestei sentința a formulat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației formulate de.

În motivarea recursului, recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța s-a aflat în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004, întrucât stagiul de cotizare utilizat este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Pe de altă parte, principiul invocat de instanța de fond "la condiții egale de pensionare, pensii egale" nu poate fi aplicat în condițiile în care HG nr. 1550/2004 stabilește expres în art. 2 al. 3 excepțiile de la acest principiu, făcând trimitere la cel reglementat de Legea nr. 3/1977 pentru cei ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul legii de mai sus. Iar instanța, în opinia recurentei este în eroare făcând confuzie între stagiul complet de cotizare și anumite reduceri a vârstelor de pensionare și în atare situație în ipoteza aplicării dispoziției instanței, cei 20 de ani nereprezentând un stagiu de cotizare în înțelesul legii ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare, ar însemna greșita aplicare a legii.

În drept art. 304 pct. 8 i 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.

Prezent în instanță intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond nu sunt întemeiate.

Astfel cum a reținut instanța de fond chiar dacă dreptul la pensie s-a deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, reglementările ulterioare în materie, de la HG 1550/2004 la OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 și Legea nr. 226/2006, emisă în temeiul art. 19 al. 2 din Legea nr. 19/2000, actuala lege a pensiilor, îi devin aplicabile contestatorului.

Tocmai legiuitorul a urmărit să înlăture discriminarea ivită între pensionarii aflați în situații similare-de condiții, vechime, grupe de muncă-dar cu data ieșirii la pensie diferită.

Iar Legea nr. 19/2000, care a înlocuit vechea lege a pensiilor se aplică tuturor categoriilor de pensii, indiferent de data ieșirii la pensie.

Contestatorul a desfășurat activitate de peste 30 de ani în grupa I de muncă ca mecanic locomotivă conform Deciziei nr. -/07.03.2000-fila 6 dosar, stagiul total de cotizare fiind de 46 ani conform Deciziei nr. -/09.07.2007- fila 4 dosar.

Această activitate este prevăzută în Legea nr. 226/2006, lege edictată tocmai în baza Leii 19/2000 și cu ale cărui dispoziții se completează anexa 1 la lege -cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale prevede la pct. 7 "activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă" ceea ce este cazul contestatorului.

Astfel cum a reținut instanța, prevederile Legii nr. 226/2006 sunt clare-art.2 prevede că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele anterioare Legii nr. 19/2000 în care asigurații -actuali pensionari și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate anterior în grupa I de muncă, iar art. 3 și 5 din același act normativ arată distinct că punctajul mediu anual se determină prin împărțeala 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

În contextul celor mai sus expuse hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, sens în care neexistând nici un motiv de nulitate a hotărârii, pe care instanța să le invoce din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.

Se constată că intimatul n-a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în O,-/A, -. 19, județul B, împotriva sentinței civile nr. 587/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

- judecători fond -

- redactat decizie - judecător -16.12.2008

- dactilografiat grefier -16.12.2008-2 ex.

Președinte:Aurora Popa
Judecători:Aurora Popa, Florica Roman, Dana Cigan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1766/2008. Curtea de Apel Oradea