Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1841/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1841/2008 -
Ședința publică din 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în Vadu, nr. 893, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 572 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale - recalcularea pensiei.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 9 decembrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 16 decembrie 2008, respectiv 18 decembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 572 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - din 31.08.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.89549. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-am arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța constată că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând activitate în funcția de revizor cale ferată în cadrul Regionalei C, funcție și loc de muncă ce nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocată de contestator, este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare, și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât acestea se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art. 2 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat, cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fosta grupă I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fosta grupă a II-a de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa I de muncă, dar nu a făcut dovada că a desfășurat o activitate mai mare de 25 ani în condiții speciale în cadrul unității C într-un loc care să fie prevăzut în anexa nr. 1 din Legea nr. 226/2006.
Nu se pot retine ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art. 14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simplă lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin. 1 - un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin. 4 de 15 ani, iar pentru grupa a II-a de muncă la alin. 1 un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin. 4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 20 și art. 43 din Legea nr. 19/2000, a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea cererii sale cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamantul a lucrat 23 ani și 3 luni ani în grupa I de muncă, în calitate de revizor de cale ferată, 3 ani și 8 luni în grupa a II-a de muncă și 1 an și 10 luni în condiții normale de muncă, impunându-se astfel a i se reține un stagiu de cotizare de 25 de ani, pentru a nu fi discriminat față de alți participanți la sistemul național de asigurări.
Intimata Casa Județeană de Pensii B s-a opus admiterii recursului, invocând că pensia petentului a fost corect stabilită, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și a nr.HG 1550/2004, petentului aplicându-i-se dispozițiile Legii nr. 3/1977, conform cărora era îndreptățit doar la reducerea vârstei de pensionare și reținerea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani. De asemenea, a mai invocat intimata că petentul nu a desfășurat 25 de ani activitate în cadrul unității C și astfel nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 226/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din actul normativ.
Pe de altă parte, Legea nr. 226/2006, prin anexa 1, statuat care sunt activitățile considerate a fi desfășurate în condiții deosebite, iar prin pct. 7 din anexă s-a prevăzut că activitatea desfășurată în siguranța circulației pe calea ferată, este considerată ca fiind în condiții deosebite.
Recurentul a desfășurat o perioadă de 23 ani și 3 luni ani în grupa I de muncă, în calitate de revizor de cale ferată, 3 ani și 8 luni în grupa a II-a de muncă și 1 an și 10 luni în condiții normale de muncă.
Așa fiind, recurentului i se aplică dispozițiile speciale instituite de Legea nr. 226/2006, coroborat cu art. 44 și 77, cu referire la anexa 4 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru petent fiind de 25 de ani, cuantumul acestuia fiind avantajos pentru recurent cât timp duce la obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează, și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 1550/2004, cu referire la Legea nr. 226/2006.
În acest sens este și Decizia dată în interesul legii, nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Numai procedând în acest fel se asigură un tratament nediscriminatoriu pentru participanții la sistemul național de asigurări sociale, indiferent de anul pensionării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și se va schimba în tot sentința de fond în sensul mai sus arătat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 572 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația petentului în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
Dispune modificarea deciziei de pensionare nr. -/2007 emisă de pârâtă, în parte, în sensul că se va reține stagiul complet de cotizare de 25 ani în loc de 30 ani.
Menține restul dispozițiilor deciziei de pensionare.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.R
jud.fond. -
dact.;2 ex./9.01.2009.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
