Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/2009
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător: - - -vicepreședinte
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului formulat de reclamanta - prin mandatar împotriva deciziei civile nr. 30/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu împuternicire (fila 6) în reprezentarea recurentei reclamante, lipsind aceasta și intimatul.
Având în vedere absența motivată a titularului completului de recursuri C3, doamna judecător, care lipsește din motive obiective potrivit procesului verbal de absență întocmit, conform art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu desemnat din lista de permanență pentru data de 10 Aprilie 2009, prin persoana doamnei: - - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat - fila 7, este motivat iar intimatul pârât depune întâmpinare.
Avocat, având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, iar cu referire la motivele de recurs invocate, depune înscris în probațiune, respectiv notificare. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța confruntă înscrisul depus la dosar cu originalul acestuia și constată că este conform.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului Sibiu, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Cu privire la primul motiv invocat, arată că există declarație de revocare care s-a comunicat, conform dovezii de la fila 37 dosar fond, sens în care pârâtul a avut cunoștință de revocarea procurii. În al doilea rând, cu privire la recuperarea sumelor în cauză, recurenta a considerat că trebuie să plătească și nu în ultimul rând instanța a reținut că imobilul nu este funcțional fără anexe, evacuarea făcându-se din întreaga unitate funcțională, nu doar din cele două camere, bucătăria aparținând mamei părților, imobilul având acces prin curte, iar veranda fiind bun comun. În concluzie, solicită instanței admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel, așa cum există chitanțele la filele 63 - dosar fond și fila 75 dosar apel.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarul recurentei, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr-, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, identificat în CF 49940 Sibiu nr. top 2465/1/1/1.
În drept au fost invocate art. 1436 Cod civil, Legea nr. 114/1996 și art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în parte ca inadmisibilă, în parte ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, motivând că acțiunea este inadmisibilă întrucât este vorba de un apartament care are împreună cu apartamentul pârâtului părți comune indivize, astfel că evacuarea din spațiile comune nu se poate dispune.
În plus între părți a existat o convenție pentru folosirea de către pârât și familia acestuia a imobilului în cauză, pe perioadă nedeterminată. S-a arătat că declarația reclamantei de revocare a procurii speciale nu a fost notificată pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 5193/2008 Judecătoria Sibiua admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului din cele două camere proprietate exclusivă a reclamantei din imobilul în litigiu, respingând cererea de evacuare a pârâtului din părțile indivize comune ale imobilului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr. 49940 Sibiu (fila 5) proprietar al imobilului cu nr. top. 2465/1/1/I reprezentând apartament parter compus din 2 camere în exclusivitate, o verandă comună cu o familie + părți comune de 40,10 % pentru apartamentul cu nr. top. 2465/1/1 cu teren aferent de 223 mp, este reclamanta.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat evacuarea pârâtului din acest imobil fără însă a se face diferențierea între camerele proprietate exclusivă a reclamantei și suprafața aflată în indiviziune.
Prin procura specială din data de 14.08.2002 (fila 8), reclamanta l-a mandatat pe pârât să facă demersurile necesare pentru cumpărarea imobilului de la SC SA, acordând pârâtului prin același act dreptul de a locui în acest imobil. Ca urmare, în cauză nu este vorba despre încheierea unui contract de locațiune între părți ci despre conferirea unui drept mandatarului în exercitarea mandatului.
La data de 08.08.2005, reclamanta a revocat în întregime procura arătată, și inclusiv dreptul pârâtului de a folosi în continuare acest imobil, declarație care a fost comunicată pârâtului la data de 11.08.2005 (fila 37).
Prin probele administrate în cauză pârâtul nu a făcut dovada existenței la momentul actual a unui alt drept locativ pentru imobilul proprietatea reclamantei decât cel conferit prin procura arătată. De asemenea, acesta nu s-a prezentat în fața instanței la interogatoriu, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.225 proc.civ, respectiv recunoașterea dreptului pretins.
În plus, în fața instanței s-a precizat faptul că pârâtul nu înțelege să formuleze cerere reconvențională în cauză pentru instituirea unui drept de retenție și obligarea reclamantei la plata contravalorii investițiilor efectuate astfel cum s-a invocat prin întâmpinare.
Potrivit art.480 civ. "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", reclamanta în calitate de proprietar putând solicita instanței evacuarea pârâtului din imobilul în cauză întrucât acesta din data de 11.08.2005 (data comunicării revocării procurii) stăpânește imobilul fără să dețină un titlu pentru acesta.
Reținând însă compunerea imobilului în cauză, a fost admisă acțiunea formulată numai în parte în sensul evacuării pârâtului din cele 2 camere proprietate exclusivă a reclamantei din imobilul situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, înscris în CF nr. 49940 Sibiu nr. top 2465/1/1/I și a fost respinsă cererea de evacuare a pârâtului din părțile comune indivize ale imobilului întrucât pentru acestea pârâtul deține titlu de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, admis de Tribunalul Sibiu prin decizia civilă nr. 30/2009, prin care sentința Judecătoriei Sibiua fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pentru a se pronunța această decizie, Tribunalul Sibiua conchis că, în ce privește natura relațiilor juridice dintre părți, este evident faptul că acestea sunt de tipuri diferite, căci ele includ reprezentarea reclamantei în acțiunea de apropriere a imobilului, cu efectuarea operațiunilor de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, întabularea în CF, îndeplinind toate formalitățile necesare, achitarea ratelor din preț către ( fila 8) și, probabil în compensare (mandatul fiind gratuit), dreptul de folosință al întregului imobil, împreună cu familia sa, pentru tot anul 2004 (fila 6) și, apoi, drept de reprezentare, drept de administrare, drept de a locui în imobil, cu achitarea taxelor și impozitelor ( fila 8), fără a fi specificat un termen anume. Era deci indicat, ca relația juridică, edificată între părți, să fie lămurită și să fie precizate clar rolurile cerut a fi jucate de părți și termenele limită, ceea ce nu s-a făcut.
Declarația de revocare ( fila 9) trimite doar la procura specială din 2002 și nu include dovada comunicării către intimat, astfel încât ea nu îndeplinește condițiile legale pentru a produce efecte juridice, rămânând doar o simplă "declarație". Pentru a beneficia de protecția legii partea trebuie să respecte strict prescripțiile legale.
În mod evident, dreptul de proprietate este absolut și indivizibil, în termenii art. 480.civ. dar cedarea unor atribute ale dreptului implică și anumite renunțări, cu desocotirea la încetarea situației respective. situației este accentuată, în acest caz, de starea de coproprietate asupra părților comune indivize. Locuința constituie o "unitate locativă", aceasta nefiind funcțională fără anexele gospodărești, căci nu poți detașa camera de locuit de holul de acces sau de bucătărie, acestea fiind înglobate apartamentului. Există indicii, de asemenea, că intimatul a făcut investiții la imobil, fără a fi clar titlul acestora, adică cheltuieli de administrare sau plata folosinței imobilului. De aceea, prezenta acțiune nu poate fi admisă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, invocând în drept art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că declarația de revocare a mandatului nu a fost comunicată pârâtului, dovada acestei comunicări aflându-se la fila 37 din dosarul instanței de fond. În cuprinsul împuternicirii din 14.09.2000 este stipulat dreptul de a locui în apartament până la terminarea anului 2004, astfel că dreptul de locațiune a expirat. Cu privire la recuperarea sumelor plătite la SC SA, reclamanta a fost de acord, iar cu privire la contravaloarea investițiilor, pârâtul nu a formulat cerere reconvențională.
De asemenea, s-a reținut greșit că locuința este o unitate funcțională, întrucât din planul de situație existent și fișa corpului de proprietate rezultă că nu există anexe gospodărești în indiviziune cu excepția holului de la intrare.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul recurs este fondat pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Instanța a fost sesizată cu o acțiune în evacuare pentru lipsă de titlu locativ din partea pârâtului. Astfel, în lumina dispozițiilor art. 480 Cod civil, avea a verifica dacă reclamanta este sau nu proprietara imobilului în litigiu. Extrasul de CF depus la dosarul instanței de fond la fila 5 face dovada că reclamanta este proprietară a imobilului înscris în CF 49940 Sibiu, nr. top 2465/1/1/I reprezentând apartament parter compus din 2 camere în exclusivitate, o verandă comună cu o familie + părți comune de 40,10% pentru apartamentul cu nr. top 2465/1/1 cu teren aferent de 223 mp. Pârâtul a locuit în imobil în baza unui act scris numit "împuternicire" (fila 6 dosar fond9, act care i-a dat dreptul să folosească imobilul până la finele anului 2004. Din acel moment, pârâtul a devenit un simplu tolerat în imobil, astfel că erau incidente dispozițiile art. 1436 alin 1 cod civil potrivit cărora raportul de locațiune încetează de drept, prin simpla trecere a termenului fără a fi nevoie de o prealabilă înștiințare a pârâtului.
Dreptul de a locui în imobil a fost acordat pârâtului prin procura specială din 14.08.2002, pe care reclamanta a revocat-o în întregime, comunicând acestuia declarația de revocare la data de 11.08.2005. Prin urmare, dovada comunicării declarației de revocare a mandatului există la dosar, la fila 37, astfel încât reținerile instanței de apel în sensul inexistenței acestei dovezi sunt contrare probelor administrate în cauză.
De asemenea, faptul că pârâtul a plătit ratele la SC SA și că a făcut investiții la imobil nu au nicio relevanță sub aspectul litigiului cu care a fost investită instanța, întrucât pârâtul nu a înțeles să formuleze cerere reconvențională prin care să-și valorifice aceste pretenții, iar plățile efectuate nu îi conferă în nici un caz vreun drept real asupra imobilului.
Reținerile instanței de apel în sensul că locuința constituie o unitate locativă, aceasta nefiind funcțională fără anexele gospodărești, nu sunt susținute de actele aflate la dosar, motiv pentru care vor fi înlăturate de instanța de recurs.
Concluzionând, se constată că pârâtul nu a făcut dovada existenței la momentul actual a unui drept locativ asupra imobilului reclamantei, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Prin urmare, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, iar considerentele cuprind motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr. 30/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- pe care o va modifica în tot și va respinge apelul declarat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr. 5193/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care o va menține.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat apelantul să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în fața instanței de apel (fila 76 dosar apel).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond, se constată că acestea au fost acordate parțial, respectiv s-au acordat 510,3 lei (onorariu de avocat fiind de 700 lei - fila 63), fără ca instanța de fond să motiveze vreo reducere a acestor cheltuieli de judecată. Însă acestea nu pot fi acordate de instanța de recurs întrucât reclamanta nu a atacat cu apel hotărârea instanței de fond, iar acordarea lor direct de instanța de recurs ar însemna un recursomiso medio.
Pentru aceste motive,
(continuare decizia nr. 195/2009 din dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr. 30/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar - pe care o modifică în tot și respinge apelul declarat de către apelantul împotriva sentinței civile nr. 5193/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/05.05.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Carla Maria Cojocaru
