Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 212/2010. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
(69/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.212
Ședința publică de la 16.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele-reclamante și, împotriva deciziei civile nr.987 A din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Cauza are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentele-reclamante și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 06.02.2010, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimata-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 11.02.2010, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-pârâte întâmpinare, în două exemplare.
Intimata-pârâtă se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberată de SPCEP S1 Br.5, la data de 10.10.2005.
Curtea procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorul recurentelor-reclamante.
Apărătorul recurentelor-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, consemnată cu chitanța seria - nr.- din 15.02.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Avocatul recurentelor-reclamante solicită în susținerea cererii de recurs proba cu înscrisuri, respectiv raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr.205/2002 al Judecătoriei Sectorului 1
Avocatul intimatei-pârâte arată că se opune la proba cu înscrisuri solicitată de către recurentele-reclamante, întrucât nu este relevantă în cauză.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, respinge proba cu înscrisuri solicitată de către recurentele-reclamante, ca fiind inadmisibilă, având în vedere că raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.205/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 B nu reprezintă în sens procesual un înscris care să poată fi depus în recurs.
Părțile, prin avocați, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentelor-reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de apel a nesocotit hotarele rezultate din cărții funciare și a anulat în mod greșit titlul de proprietate al recurentelor, deși suprafața de 109 mp este înscrisă în cartea funciară și se plătește impozit către stat.
Astfel, linia de hotar a fost determinată prin raportul de expertiză tehnică efectuat cu ocazia soluționării cauzei pe fond și este în concordanță cu actele de proprietate dar și cu situația de fapt existentă timp de 40 de ani.
Or, stabilirea liniei despărțitoare în cadrul acțiunii în grănițuire presupune aflarea celor mai vechi semne de hotar, având în vedere că reclamantele au intrat în posesia terenului și au obținut dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii în anul 2002.
Mai mult, instanța de apel în mod greșit a stabilit că suprafața de 39 mp aparține pârâtei, deoarece are un titlu mai bine caracterizat, fără a avea în vedea că titlul de proprietate al acesteia a fost obținut ulterior datei la care reclamantele au dobândit dreptul de proprietate.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de apel în mod corect a motivat hotărârea față de înscrisurile și titlurile de proprietate depuse la dosar de către părți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B la data de 09.11.2006, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta, ca instanța să dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 40 mp. situat în B,-, sector 1, pe care îl ocupă abuziv, să stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.5464/12.06.2002 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B s-a constatat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în- prin uzucapiunea de 30 de ani.
Reclamanții au arătat că în anul 1980, pârâta a mutat gardul despărțitor al proprietăților și a ocupat o porțiune de 40 mp. că uzucapiunea retroactivează și sunt proprietari încă din 1964 și, deoarece pârâta a dobândit terenul abia în 1980, aceasta nu are nici un drept asupra terenului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.11.2006 pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat deoarece prin decizia civilă nr.1572/A/04.06.1998 reclamanții au fost obligați să-i lase în deplină proprietate o suprafață de 39 mp.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, deoarece a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 150 mp. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat de notariatul de Stat al Sectorului 1 B sub nr.7348/07.08.1980 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.6154/1996.
Pârâta a mai arătat că hotărârea de uzucapiune invocată de reclamanți nu îi este opozabilă deoarece aceștia s-au judecat cu alte persoane.
La data de 30.11.2006 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată în întâmpinare și excepția inadmisibilității invocată oral în ședință.
Prin sentința civilă nr.6591/24.04.2007 Judecătoria Sectorului 1 Bar espins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâta justifică un titlu de proprietate asupra terenului și anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7348/07.08.1980 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 1, precum și certificat de atestare a dreptului de proprietate nr.6154/1996. De asemenea reclamanții justifică și ei un titlu și anume sentința civilă nr.5464/2002.
Împotriva acestei hotărâri la data de 25.06.2007 și au declarat apel pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat grănițuire proprietăților și evacuarea pârâtei de pe suprafața de 40 mp. pe care aceasta o ocupa abuziv, cu cheltuieli de judecată, invocând ca temei juridic al acțiunii prin dispozițiile art.480, 481, 584 cod civil și art.274 Cod de procedură civilă.
Instanța de fond, soluționând cauza, a reținut în mod greșit că obiectul cauzei îl reprezintă "evacuare" și ca urmare a acestei erori a omis să-se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, mai precis asupra capătului de cerere vizând stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea acestora și a pârâtei.
Or, atât timp cât instanța nu a stabilit care este linia de hotar dintre proprietăți, deși în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică cu acest obiectiv, nu avea cum să aprecieze dacă cererea de evacuare era întemeiată sau nu, dacă pârâta are dreptul sau nu să ocupe terenul în suprafață de 40 mp.
Au mai arătat apelanții că, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere consideră că nu s-a soluționat fondul cauzei și, pe cale de consecință, au solicitat admiterea apelului, să se desființeze sentința civilă nr. 6591/24.04.2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.9 A din 07.01.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții - reclamanți și, a desființat sentința civilă nr.6591/24.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a trimis cauza, spre rejudecare, Judecătoriei sectorului 1
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea adresată primei instanțe, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 40 mp. situat în Bi,- sector 1, pe care îl ocupă în mod abuziv și să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților, instanța fiind investită cu soluționarea a două capete de cerere.
Prin sentința apelată, prima instanță s-a pronunțat numai asupra capătului de cerere privind evacuarea, omițând să se pronunțe și asupra capătului de cerere vizând grănituirea.
În condițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului (. ) instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cum instanța nu cercetează fondul atunci când pronunță soluția pe temeiul unei excepții procesuale dar și când omite să se pronunțe asupra unei cereri, iar în speță, instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere vizând grănițuirea, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, astfel încât, a admis apelul și, desființând sentința civilă apelată, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, asigurându-se astfel și o judecată unitară, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție pentru toate cererile.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei decizii a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr.973 din 19.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B dosarul a fost reînregistrat la fata de 20.09.2008 sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1535 din 30.01.2009, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis cererea de chemare în judecată, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 1 și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe linia de hotar determinată prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul judiciar, între punctele 5,6,7 și 9.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Sectorului 1 Bar eținut că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat în B,-, înscris în CF 52987.
Pârâta este proprietar tabular al imobilului înscris în CF 57898 B, constând în teren în suprafață de 154 mp.
Conform expertizei topografice între cele 2 proprietăți există o suprafață de 41 mp. ce aparține, conform înscrisurilor, reclamanților.
Pentru a se stabili căreia dintre părți revine suprafața de 41 mp. instanța a avut în vedere și faptul că întabularea dreptului de proprietate al pârâtei are o dată ulterioară întabulării reclamanților.
Potrivit Legii nr.7/1996, art.25 (1) Înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor.
Articolul 30 (1) prevede că, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.
este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Având în vedere că întabularea dreptului de proprietate al reclamanților a fost realizată anterior pârâtei, există prezumția, care nu a fost înlăturată, că suprafața de teren înscrisă în CF 52987 corespunde realității.
Pârâta, în cazul în care contestă suprafața de teren înscrisă în cartea funciară, are la dispoziție calea acțiunii în rectificare.
Față de propunerea de trasare a liniei de hotar între punctele 5,6,7,9 instanța a stabilit linia de hotar în acest mod.
În ceea ce privește calificarea și admisibilitatea acțiunii, instanța a constatat că, deși ambele părți au titluri de proprietate, reclamanții au dovedit un titlu mai caracterizat asupra suprafeței de 41 mp. teren, din punctul de vedere al Legii nr.7/1996.
În aceste condiții, instanța, în baza textelor de lege menționate în cele ce preced, a admis cererea așa cum a fost formulată, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B, sector 1,- și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe linia de hotar între punctele 5,6,7,9, conform concluziilor raportului de expertiză topo, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva sentinței civile nr.1535/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Bad eclarat recurs, calificat de tribunal la data de 12.10.2009 drept apel, pârâta.
În susținerea căii de atac promovate împotriva sentinței apelate, apelanta a susținut că în mod greșit a făcut instanța de fond aplicarea în cauză a dispozițiilor art.30(1) din Legea nr.7/1996 dând preferință titlului reclamanților, întrucât era mai întâi intabulat. Chiar și în cazul în care se făcea o aplicare a dispozițiilor art.30(alin.1) din Legea nr.7/1996 instanța putea să constate că înregistrările din cartea funciară chiar anterioare celor ale lor, erau făcute cu rea credință. Hotărârea din anul 2002 prin care reclamanții obținuseră acea uzucapiune nu îi era opozabilă pentru mai multe considerente.
A arătat recurenta pârâtă că, mai mult decât atât, pe această suprafață de 40 mp. se află toate utilitățile care deservesc locuința lor, respectiv apa, canal, gaze, iar această soluție adoptată arbitrar de instanță, prin stabilirea liniei de hotar care îi privează de acest bun și le blochează accesul la aceste utilități.
În ceea ce privește acțiunea în evacuare, aceasta era inadmisibilă și sub aspectul dispozițiilor art.480 Cod civil.
În ceea ce privește capătul doi de cerere instanța a greșit în momentul în care a fixat linia de hotar pe aliniamentul care exclude din proprietatea sa cei 40 mp. expertul făcând expertiza cu două variante, din care una corespundea realității și includea în întregime cei 150 mp. teren în proprietatea acestora.
La 22.06.2009, intimații - reclamanți au depus întâmpinare prin care au solciitat respingerea apelului ca nefondat având în vedere că pârâta deține în mod abuziv o suprafață de teren de 39 mp, prin mutarea gardului dintre cele două proprietăți.
Prin decizia civilă nr. 987 din 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a fost admis apelul formulat de apelanta - pârâtă și a fost schimbată în tot sentința civilă nr.1535/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în sensul că a fost respinsă, acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că prin acțiunea introductivă de instanță, autorii intimaților reclamanți au invocat în susținerea dreptului lor de a cere evacuarea apelantei pârâte de pe suprafața de teren de 40 mp. situat în B,-, sector 1, sentința civilă nr.5465 din 12.06.2002 prin care s-a constatat că numiții și au dobândit în contradictoriu cu A, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 109 mp. situat în -, sector 1 prin împlinirea termenului de prescripție achizitivă de 30 de ani.
Asupra suprafeței în litigiu de 40 de mp, tribunalul a constatat în schimb că prin decizia civilă nr.1572 A din 4.06.1998 (anterioară deci sentinței civile de constatare a dreptului de proprietate al intimaților reclamanți) au fost obligați numiții și să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 39 de mp. în favoarea apelantei pârâte, hotărâre judecătorească irevocabilă și care are autoritate de lucru judecat.
Această hotărâre judecătorească a fost pusă în executare prin procesul verbal nr.401 din 5.06.2000 al executorului judecătoresc din cadrul Judecătoriei sectorului 1
Confirmarea dreptului de proprietate al apelantei pârâte asupra suprafeței de teren în litigiu a avut loc și prin sentința civilă nr.517 din 16.01.2001 (de asemenea anterioară hotărârii în constatarea dreptului de proprietate al intimaților reclamanți promovată în contradictoriu cu alte persoane) pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr.16951/1997, prin care s-a respins cererea numiților de constatare a nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.6154 din 21.02.1996 emis în favoarea numitei asupra terenului în suprafață de 150 mp.
Având în vedere aceste aspecte, autoritatea de lucru judecat a deciziei civilă nr.1572 A din 4.06.1998 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, care constată în contradictoriu cu intimații reclamanți din prezenta cauză dreptul de proprietate al apelantei pârâte asupra suprafeței de 40 mp. tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanța a reținut că intimații posedă un titlu mai caracterizat asupra suprafeței de 41 mp. teren, din punctul de vedere al Legii nr.7/1996.
Instanța de fond nu a fost învestită cu o acțiune în revendicare pentru a proceda la compararea celor două titluri, ci cu o acțiunea în evacuare și grănițuire între cele două proprietăți învecinate aparținând intimaților reclamanți și apelantei pârâte.
De asemenea, considerentele instanței de fond cu privire la posibilitatea pârâtei de a contesta conținutul cărții funciare al reclamanților cu suprafața de teren de 40 mp. înscrisă în cartea funciară a reclamanților pe calea acțiunii în rectificare nu pot fi reținute deoarece, în egală măsură, suprafața de teren de 40 mp. este înscrisă în cartea funciară nr.57898 a pârâtei, făcând parte integrantă din suprafața de 150 de mp. înscrisă în TP nr.6154 din 21.02.1996 emis de (fila 46 dosar fond), pârâta are posesia acestei suprafețe, astfel cum rezultă din procesul verbal nr.401 din 5.06.2000 al executorului judecătoresc din cadrul Judecătoriei sectorului 1 B emis în urma deciziei civilă nr.1572 A din 4.06.1998 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul formulat de către apelanta reclamantă și a dispus schimbarea în tot a sentinței apelate reținând, de asemenea că, pe primul capăt de cerere, intimații reclamanți, care solicită evacuarea apelantei pârâte, nu pot susține că în favoarea lor operează prezumția de bună credință a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de 40 mp. cuprins în suprafața de 109 mp. înscriși în CF nr.52987, conform art.30 alin.1 din Legea nr.7/1996, în măsura în care anterior promovării acțiunii lor în contradictoriu cu terțe persoane, prin care au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 109 mp. situat în -, sector 1, pe calea uzucapiunii, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr.5465 din 12.06.2002, fuseseră obligați în mod irevocabil, prin decizia civilă nr.1572 A din 4.06.1998 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, să lase în deplină proprietate și posesie apelantei pârâte suprafața de 40 mp.
În concluzie, pe primul capăt de cerere al acțiunii, relativ la evacuarea pârâtei de pe terenul de 39 mp. tribunalul a constatat, pentru argumentele mai sus arătate, că dreptul pârâtei asupra acestei suprafețe este stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.1572 A din 4.06.1998 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, este transcris în CF nr. 57898, astfel încât acțiunea reclamanților sub acest aspect este neîntemeiată.
Cu privire la grănițuire, tribunalul a constatat că potrivit art.584 Cod civil, "orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa", iar acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde în contradictoriu cu pârâtul ca instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
În măsura în care reclamanții nu au făcut dovada unui drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 39 mp. opozabilă pârâtei, în condițiile în care conform procesul verbal nr.401 din 5.06.2000 al executorului judecătoresc din cadrul Judecătoriei sectorului 1 B emis în urma deciziei civilă nr.1572 A din 4.06.1998 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, apelanta pârâtă este în posesia acestui teren, tribunalul a respins și capătul de cerere privind grănițuirea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă recurentele - reclamante și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului declarat de apelanta - pârâtă, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de prima instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, recurentele - reclamante au arătat că decizie recurată este nelegală întrucât instanța de apel a nesocotit hotarele rezultate din cartea funciară și le-a anulat în mod greșit titlul de proprietate pentru cei 109 mp. teren înscriși în cartea funciară și pentru care achită impozitul către stat.
Au susținut recurentele reclamante că linia de hotar determinată în raportul de expertiză tehnică și stabilită de către prima instanță, este în concordanță cu actele de proprietate pe care le dețin dar și cu situația de fapt existentă de peste 40 de ani.
Ori stabilirea liniei despărțitoare în cadrul acțiunii în granințuire presupune aflarea celor mai vechi semne de hotar în funcție de care instanța va hotărî.
Reclamanții au intrat în posesia terenului situat pe- A încă din anul 1964 constatându-se dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii în anul 2002 prin sentința civilă nr. 5464/12.06.2002 pronunțată de către Judecătoria sector 1.
Așadar ei sunt considerați proprietari din anul 1964 indiferent că aceasta împrejurare a fost constatată în anul 2002.
Sentința menționată mai sus fiind dată în materia drepturilor reale este opozabilăerga omnesinclusiv intimatei pârâte chiar dacă nu a fost parte în dosarul care a avut ca obiect constatarea uzucapiunii. Motivarea că nu îi poate fi opozabilă fiind dată în contradictoriu cu terțe persoane este una greșita întrucât autorii lor nu se puteau judeca cu aceasta întrucât nu cumpăraseră terenul de la ea (fiind doar vecini cu pârâta) ci numai cu foștii proprietari, în speță, cauza s-a judecat cu și moștenitorii lui, persoane de la care a cumpărat și pârâta cealaltă parte din imobil.
S-a mai arătat că instanța de apel nu a analizat cu atenție întregul material probator administrat în cauza și nu a avut în vedere că autorii lor și au cumpărat în anul 1964 prin înscris sub semnătură privată o suprafață de teren de 136 mp. pe care, întrucât nu aveau unde sa locuiască, și-au edificat o casa cu dependințele necesare traiului; autorii lor au folosit în mod netulburat această suprafață de teren până în anul 1980 când reclamanta a intrat în posesia celeilalte părți din imobil cumpărând de la aceiași proprietari două camere care au fost edificate pe un teren aflat în folosință care urma prevederile Legii nr.58/1974, el fiind trecut în proprietatea statului.
Întregul imobil din strada - care a fost vândut autorilor reclamantelor, cât și pârâtei a avut încă din anul 1935 o suprafață totală de 220 mp. conform actelor de proprietate deținute de foștii proprietari.
Făcând un calcul sumar dacă autorii reclamantelor au cumpărat o suprafață de teren de 136 mp. intimatei nu-i puteau reveni decât suprafața de teren de 84 mp. care se mai află practic în realitate în imobil - și nu 150 mp. cât s-a menționat în actul de vânzare cumpărare și pentru care s-a obținut prin diferite mijloace dolosive Certificatul de proprietate fără ca acesta să aibă la baza vreo expertiza topo sau documentație cadastrală.
Așa cum afirmă chiar reclamanții prin cererea de chemare în judecata prin decizia civilă nr.1572/A/1998 pronunțata de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă autorii lor au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 39, decizie care a fost pusă în executare încă din anul 2000 când a fost mutat gardul despărțitor dintre cele două imobile, și astfel suprafața lor de teren diminuându-se până la 109 mp. pentru care am obținut dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani întrucât atât mai dețin din cei 136 mp. în anul 2002 la momentul când a fost pronunțată sentința civilă nr.5464 care a fost dată în baza unei expertize tehnice absolut necesara soluționării cauzei.
Reaua credință a reclamantei reiese și din aspectul că aceasta după dobândirea dreptului lor de proprietate în anul 2002, prin forță, profitând de starea de sănătate și vârsta înaintata a bunicilor lor care au și decedat, a mutat în anul 2004 pentru a doua oară gardul despărțitor dintre imobile, iar în prezent reclamantele dețin în fapt numai 70 mp. din totalul de 136 mp. pentru care a fost achitat prețul în anul 1964, dar și din cei 109 mp. obținuți prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Au susținut recurentele - reclamante că dacă ar accepta o altă linie de hotar decât cea determinată de punctele 5,6,7,9 ne-am afla în situația absurda existentă în care terenul deși figurează pe-A nu mai are ieșire la strada întrucât porțiunea a fost ocupată de către pârâtă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei achitată cu chitanța seria - nr.-(94)/15.02.2010 eliberată de Direcția Generală Impozite și Taxe Locale a Consiliului Local al Sectorului 1 B; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în mod corect a analizat tribunalul probele cu înscrisuri depuse la dosar care dovedeau că autorii recurentelor prin decizia civilă nr. 1572 A/1998 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, definitivă și irevocabilă fuseseră obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie acest teren de 40 mp. decizie pusă în executare conform procesului - verbal nr.401/2000 al executorului judecătoresc.
Tribunalul a sesizat corect și reaua credință a autorilor recurentelor care au promovat acțiunea în uzucapiune asupra întregii suprafețe de teren de 109 mp. în care era inclus și terenul în litigiu la nivelul anului 2002 după ce aceștia fuseseră obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie bunul și după ce atacaseră fără succes titlul pârâtei de proprietate asupra lui.
Prin urmare, în mod nefondat susțin recurentele că de peste 40 de ani autorii lor au stăpânit în mod netulburat respectiva suprafață de teren de 40 mp. când ea a intrat în posesia pârâtei în baza unui act autentic de vânzare - cumpărare și în proprietate conform certificatului de proprietate nr.6154/1996 emis de Primăria Sectorului 1
Mai susțin recurentele, de asemenea nereal, că hotărârea de uzucapiune a autorilor lor este opozabilă pârâtei, acest lucru fiind contrazis nu numai de argumentele mai sus expuse, dar și de faptul că hotărârea respectivă nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâta, deși aceasta avea posesia și proprietatea terenului, iar reclamantele promovaseră o acțiune în contradictoriu cu pârâta, dar au lăsat dosarul în nelucrare, fiind suspendat în condițiile art.1551Cod procedură civilă.
Prin urmare, susținerile recurentelor sunt nefondate, cum sunt de altfel și afirmațiile că pârâta ar fi mutat gardul la nivelul anului 2004 când această operațiune fusese efectuată la momentul punerii în executare a deciziei civile nr.1572/A/1998 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
În plus, pe acest teren se află utilitățile care deservesc proprietatea pârâtei, respectiv contorul de apă și gaze.
În mod corect a procedat tribunalul când a respins și capătul de cerere privind grănițuirea, constatând că potrivit art.584 Cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde în contradictoriu cu pârâtul ca instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
În măsura în care recurentele nu au făcut dovada unui drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 39 mp. opozabilă pârâtei, în condițiile în care conform procesului verbal nr.401/05.06.2000 al executorului judecătoresc din cadrul Judecătoriei sectorului 1 B emis în urma sus-menționatei decizii a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, pârâta fusese pusă în posesie asupra acestui teren, acțiunea lor fiind neîntemeiată și sub acest aspect.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform situației de fapt reținută de instanțele de fond, autorii recurentelor - reclamante au încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare cu, și A, pentru o suprafață de 136 mp. teren situat în B,-, sector 1.
Acest antecontract de vânzare - cumpărare nu este translativ de proprietate însă, promitenții - cumpărători au stăpânit terenul și au solicitat să se constate în anul 2002, dreptul lor de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, cerere care a fost admisă pentru o suprafață de 109 mp. prin sentința civilă nr. 5464/12.06.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în contradictoriu cu pârâții, și, acestea din urmă fiind succesoarele promitenților - vânzători și; sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Se reține, de asemenea, că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.7348/07.08.1980 la fostul Notariat de Stat al Sectorului 1 B, și au vândut intimatei - pârâte locuința compusă din două (2) camere situată în B,-, sector 1, cu terenul aferent de 150 mp. care, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974 a trecut în proprietatea statului, prin acest act de dispoziție întrerupând termenul de prescripție achizitivă cu referire la suprafața de 66 mp. reprezentând diferența dintre terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare (136 mp) și terenul care mai rămânea în proprietatea promitenților - vânzători după încheierea actului de vânzare - cumpărare sus - menționat.
Prin urmare, sentința civilă nr.5465/12.06.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B nu îi este opozabilă intimatei - pârâte întrucât aceasta se afla în posesia unui înscris autentic doveditor al dreptului său de proprietate pentru 150 mp. teren însă nu a fost chemată în judecată în calitate de proprietar al unei suprafețe de 39 mp. din cea care a făcut obiectul cererii de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune.
De altfel, în mod corect instanța de apel a reținut că autorii recurentelor - reclamante au fost obligați prin decizia civilă nr.1572 A din 04.06.1998 să lase în deplină proprietate și posesie intimatei - pârâte din prezenta cauză suprafața de 39 mp. teren, hotărâre care, în calitate de succesori cu titlu particular, le este opozabilă recurentelor - reclamante și care a fost adusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc conform procesului - verbal nr.401/05.06.2000.
Curtea reține astfel că nu se poate da preferință mențiunilor înscrise în cartea funciară în litigiul pendinte față de întinderea și opozabilitatea titlurilor de proprietate ale părților.
Curtea apreciază astfel că este nefondată critica recurentelor - reclamante în sensul că instanța de apel le-a anulat în mod nelegal dreptul de proprietate pentru suprafața de 109 mp. înscris în cartea funciară; instanța de apel în mod corect a constatat că pentru cei 39 mp. teren în litigiu, intimata - pârâtă și-a dovedit dreptul de proprietate opozabil reclamantelor.
Împrejurarea că recurentele - reclamante plătesc impozit la stat și pentru suprafața de 39 mp. teren nu este imputabilă intimatei - pârâte și nici nu constituie un criteriu de recunoaștere al dreptului de proprietate, ci este o consecință a hotărârii judecătorești prin care și s-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune pentru o suprafață de teren mai mare decât aceea care se mai afla în proprietatea pârâților.
Susținerea recurentelor - reclamante în sensul că ulterior constatării dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, acest drept se consideră dobândit cu efect retroactiv este de principiu corectă dar este lipsită de relevanță în speță întrucât așa cum s-a arătat deja această hotărârea nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu intimata - pârâtă, astfel că acesteia nu îi este opozabilă.
Recurentele - reclamante susțin în mod greșit că intimata - pârâtă nu avea calitatea procesuală pasivă în acțiunea de uzucapiune pe considerentul că autorii lor nu au încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare cu aceasta având în vedere că recurentele nu au valorificat dreptul de creanță rezultat din antecontractul de vânzare - cumpărare, iar acțiunea în constatarea uzucapiunii trebuie promovată în contradictoriu cu proprietarul nediligent al imobilului.
Susținerile recurentelor - reclamante referitoare la modalitate de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului de 220 mp. către autorii lor și respectiv către intimata - pârâtă sunt vădit nefondate și au la bază o confuzie pe care acestea o fac cu referire la efectele juridice ale antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat de autorii lor pentru 136 mp. Acest antecontract nu a avut efect translativ de proprietate astfel că promitenții - vânzători au înstrăinat în mod valabil o suprafață de 150 mp. către intimata - pârâtă care includea și o parte din terenul promis spre vânzare autorilor recurentelor - reclamante.
Așa cum s-a arătat deja, ca efect al inopozabilității hotărârea judecătorești prin cate s-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, față de intimata - pârâtă, recurentele - reclamante beneficiază de efectele acestei hotărâri judecătorești numai pentru diferența de 70 mp. teren care se mai găsește în proprietatea pârâților din dosarul nr.205/2002 al Judecătoriei sectorului 1 B la momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr.5464/12.06.2002.
Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, la titlurile de proprietate exhibate de părți și la celelalte hotărâri judecătorești, opozabile acestora, Curtea reține că și celelalte critic sunt nefondate în măsura în care suprafața de 70 mp. pe care recurentele - reclamante susțin că o dețin în prezent este singura asupra căreia dețin titlu de proprietate; indiferent de momentul la care intimata - pârâtă a intrat în stăpânirea diferenței de 39 mp. teren aceasta este îndreptățită la 150 mp. din totalul de 220 mp. astfel că nu se susțin criticile care vizează reaua - credință a acesteia.
Critica prin care s-a susținut că dacă grănițuirea s-ar face în altă modalitate decât prin punctele 5,6,7 și 9 terenul nu mai are ieșire la str.-, est nefondată, întrucât ca efect al respingerii primului capăt de cerere nu se impune stabilirea unei alte linii de hotar în prezenta cauză; în plus cererea de grănițuire a fost formulată ca fiind subsecventă redobândirii folosinței suprafeței de teren în litigiu pentru delimitarea proprietăților ori stabilindu-se că părțile dețin suprafețele din actele lor de proprietate nu se impune stabilirea unei alte linii de hotar decât cea existentă.
În măsura în care recurentele - reclamante nu au ieșire la calea publică acestea au la dispoziție alte mijloace procesuale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat; reținând și împrejurarea că din dezvoltarea motivelor de recurs nu au rezultat critici cate să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentele-reclamante și, împotriva deciziei civile nr.987 A din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/25.03.2010
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca