Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 214/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(109/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.214
Ședința publică de la 16.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1155 din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Cauza are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții-pârâți și, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.16 din 15.02.2010, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatului-reclamant întâmpinare, în două exemplare.
Curtea procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorul recurenților-pârâți.
Apărătorul recurenților-pârâți solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, având în vedere că intimatul-reclamant nu este prezent, iar cauza a fost solicitată pe lista amânărilor fără discuție, dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a da posibilitate apărătorului recurenților-pârâți să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, la ordine, se prezintă recurenții-pârâți și, personal și asistați de avocat și intimatul-reclamant, prin avocat, în baza împuterniciri avocațiale nr.- din 05.02.2010, emisă de Baroul București.
Recurentul-pârât se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberată de SPCEP S6 Br.1, la data de 08.11.2005.
Recurenta-pârâtă se legitimează cu BI seria - nr.-, eliberat de Poliția, la data de 20.08.1991.
Apărătorul recurenților-pârâți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. Totodată, arată că insistă în acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că se opune la cererea de amânare formulată de către apărătorul recurenților-pârâți, întrucât prin întâmpinare nu au fost invocate excepții sau apărări noi, iar aceasta a fost depusă la dosar cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților-pârâți, având în vedere că prin întâmpinare nu s-au invocat excepții sau apărări noi, iar aceasta a fost depusă la dosar cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Avocatul recurenților-pârâți arată că își menține cererea formulată prin motivele de recurs, în sensul de a se solicita actele care au stat la baza emiterii actului de proprietate al intimatului, de a se verifica semnăturile de pe contractele de vânzare-cumpărare și de a se depune relații cu privire la istoricul de rol fiscal al imobilului în litigiu.
Avocatul intimatului-reclamant arată că se opune la cererea de probe solicitată de către apărătorul recurenților-pârâți.
Cutea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, va respinge cererea de probe solicitată prin motivele de recurs de către recurenții-pârâți, ca nefiind utilă și pertinentă, întrucât actul de proprietate care constituie titlul în baza căruia se solicită evacuarea de către reclamant este un act autentic, care se bucură de prezumțiile de legalitate și de validitate și constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul asupra excepției de nulitate a recursului și în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatului-reclamant solicită admiterea excepției nulității recursului, având în vedere că din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă care ar fi dispozițiile legale încălcate de instanță prin hotărârea atacată.
Apărătorul recurenților-pârâți solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă; pe fond solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei recurate și respingerea acțiunii în evacuare, ca inadmisibilă, în raport de decizia nr.2102/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât nu se poate solicita evacuarea din imobil atât timp cât între părți nu există un contract de închiriere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel din rejudecare s-au conformat dispozițiilor instanței de recurs, pronunțând hotărârii în baza probelor administrate, cât și a înscrisului reprezentând contractul de închiriere depus de către recurentul-pârât.
Astfel, instanțele în mod corect au reținut că, contractul de închiriere este un înscris sub semnătură privată fără dată certă, care nu îi este opozabil reclamantului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1441 cod civil și art.1182 Cod civil, respectiv existența unui contract de închiriere în formă autentică ori în forma unui înscris sub semnătură privată cu dată certă.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B la data de 18.05.2006 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, imobil pe care pârâții îl folosesc fără nici un temei legal, în calitate de detentori precari.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a obținut dreptul de proprietate asupra imobilului menționat în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii acestuia. Astfel, la data de 24.02.2006 a fost încheiat între reclamant și numiții, - si, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.39, prin care a obținut o cotă indiviză de 14/18 din dreptul de proprietate asupra imobilului, drept ce a fost înscris în cartea funciară, iar la data de 18.04.2006, a fost încheiat între reclamant și numiții și contractul de vânzare cumpărare nr.225, prin care a obținut o cotă indiviză de 4/18 din dreptul de proprietate asupra imobilului, drept ce a fost înscris in cartea funciară. Prin aceste contracte reclamantul a obținut in deplină proprietate imobilul în cauză.
A mai arătat reclamantul că imobilul este locuit în prezent in mod ilegal de către pârâți care refuză să părăsească imobilul de bună voie, că pârâții nu au încheiat nici cu vechii proprietari, nici cu reclamantul, un contract de locațiune pentru imobil și că, prin refuzul pârâților de a elibera imobilul, reclamantului i se aduce o vădită atingere drepturilor sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod civil.
În dovedire au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.39/24.02.2006 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 225/18.04.2006.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă au depus la dosar contractul de închiriere încheiat la 9.09.2004 între autorii reclamantului și pârâtul pentru o perioadă nedeterminată.
Prin sentința civilă nr.236/12.01.2007, Judecătoria sectorului 2 B instanța a admis cererea reclamantului si a dispus evacuarea pârâților din imobilul in litigiu.
La data de 27.04.2007 pârâții au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 236/12.01.2007 și, prin decizia civilă nr. 1022A/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, apelul a fost respins, însă prin decizia civilă nr. 40/14.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă si Pentru Cauze cu Minori si de Familie, a fost admis recursul, s-a modificat decizia, a fost admis apelul formulat si s-a desființat sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de recurs a arătat că situația de fapt reținută de instanțele anterioare este greșită, neavându-se în vedere contractul de închiriere depus de pârâți la dosar, a cărui valabilitate nu a fost analizată. S-a stabilit în sarcina instanței de rejudecare a fondului să aibă în vedere titlul invocat de pârâți, să analizeze valabilitatea acestuia, dar și faptul că acest înscris privește doar o parte a imobilului în litigiu, situație în care urmează a se stabili, pe baza probelor ce vor fi administrate de părți, care este spațiul ocupat de pârâți având în vedere că prin acțiune se solicită evacuarea lor din întregul imobil.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, cauza a fost reînregistrată la data de 29.01.2008 sub nr-.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională, depusă la termenul din 12.03.2008, prin care a solicitat constatarea valabilității contractului de închiriere din 09.09.2004 și obligarea reclamantului să respecte locațiunea, obligarea reclamantului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând îmbunătățirile efectuate la imobilul din-, sector 2, și să se constate dreptul de retenție al pârâtului asupra imobilului pe care îl ocupă, solicitând de asemenea respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că ocupă două camere și o bucătărie la parterul imobilului în cauză în baza contractului de închiriere încheiat cu - la data de 09.09.2004, pe termen nelimitat, și că a achitat chirie pentru spațiul ocupat în cuantum de 80 lei lunar, chirie încasată de fostul proprietar.
S-a mai arătat că titlul pârâtului este valabil, iar actualul proprietar, reclamantul, trebuie să respecte locațiunea, în cauză fiind aplicabile dispozițiile care reglementează situația chiriașului in cazul înstrăinării imobilului închiriat de către proprietar.
Reclamantul a solicitat evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, însă nu a efectuat demersuri pentru a afla de către cine este ocupat imobilul si nu a făcut dovada că l-a înștiințat pe pârât în legătură cu denunțarea unilaterală a contractului de închiriere.
A mai arătat pârâtul că, pe timpul locuirii in imobil, a efectuat o serie de îmbunătățiri în cuantum de 50.000 lei, sumă pe care o solicită reclamantului și acordarea unui drept de retenție până la achitarea acestei sume către reclamant.
În drept au fost invocate dispozițiile art.119-120 Cod de procedură civilă și art.172-184 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1964/04.03.2009 Judecătoria sectorului 2 Bad ispus și a suspendat în temeiul dispozițiilor art.1551Cod de procedură civilă judecarea cererii reconvenționale, a admis cererea de chemare în judecată și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 2, pentru lipsa titlului locativ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.39/24.02.2006 și nr.225/18.04.2006, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil situat în B,-, sector 2; înainte de dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant, la 9.09.2004, unul dintre foștii proprietari ai imobilului, -, a încheiat cu pârâtul un contract de închiriere pentru 2 încăperi din acest imobil, în suprafață de 16 mp și dependințe, neidentificate, pentru perioadă nedeterminată începând cu 15.09.2004 și pentru o chirie lunară de 800.000 lei (ROL).
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit faptul că nu pot fi identificate camerele deținute de pârât în baza contractului de închiriere, nefiind atașată vreo schiță, însă s-a constatat în teren că sunt locuite camerele 4, 5 și 6 în suprafață de 24,42 mp. Cu toate acestea, pârâții ocupă întreg imobilul, teren și construcție, reclamantul neavând asigurat accesul în imobil, poarta de intrare fiind încuiată cu încuietoare tip.
A reținut instanța că dreptul de proprietate privată este acel drept subiectiv ce aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra oricărui bun, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, bunuri asupra cărora titularul exercita posesia, folosința și dispoziția.
Art. 480 Cod civil determină conținutul juridic al dreptului de proprietate prin enumerarea atributelor acestuia: dreptul de a folosi bunul ( jus utendi), dreptul de a-i culege fructele (jus fruendi) și dreptul de a dispune de bun (jus abutendi).
In cauza de față, instanța a constatat că proprietarul apartamentului în litigiu, respectiv reclamantul, este privat de dreptul său de folosința, ca atribut al dreptului de proprietate, respectiv exercitarea de către acesta a stăpânirii efectivă asupra bunului în materialitatea sa, direct și nemijlocit, prin putere proprie și interes propriu.
Având în vedere faptul că pârâta nu a opus reclamantului, niciun titlu instanța a constatat că aceasta are calitatea de tolerată în imobilul aparținând reclamantului.
In ceea ce-l privește pe pârâtul, instanța a apreciat că se impune analizarea opozabilității titlului deținut de acesta, respectiv contractul de închiriere asupra unei părți din construcția arătată, noului proprietar.
Astfel, contractul de închiriere a unei părți din imobil pentru o perioadă nedeterminată încheiat în forma unui înscris sub semnătură privată fără dată certă, nu-i este opozabil reclamantului care arată că nu a cunoscut existența acestuia, nefiind îndeplinite condițiile alternative prevăzute de art.1441 Cod civil coroborate cu art.1182 Cod civil, respectiv existența unui contract de închiriere în formă autentică ori în forma unui înscris sub semnătură privată cu dată certă.
Indiferent de valabilitatea titlului pârâtului, acesta nu-i este opozabil reclamantului, astfel că nu se justifică restrângerea exercițiului tuturor prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantului.
Față de faptul că s-a stabilit de către expert că pârâții ocupă întreg imobilul-teren și construcție, reclamantul neavând asigurat accesul în imobil, instanța a admis acțiunea, și pe cale de consecință, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 2, pentru lipsa titlului locativ.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții și, apreciind că instanța de fond a făcut o greșită analiză a probelor administrate în cauză, concluziile expertizei efectuate în cauză fiind incomplete în sensul că nu s-a răspuns tuturor obiectivelor stabilite, raportul de expertiză fiind nul, întrucât expertul nu a convocat-o pe pârâta cu respectarea dispozițiile art. 208 al.1 Cod de procedură civilă prin scrisoare recomandată (dovadă o constituie atât borderoul aflat la dosar, cât și afirmația expertului că a efectuat convocarea ambilor pârâți telefonic).
S-a mai arătat instanța de fond nu a respectat întocmai dispozițiile instanței de recurs stabilite prin decizia Curții de Apel București nr.40/14.01.2008 cu privire la aspectele pe care aceasta trebuie să le aibă în vedere la soluționare, respectiv constatarea prin administrarea probei cu expertiza construcții civile, a spațiilor ocupate de către pârâți, în raport de petitul acțiunii - evacuarea din întreg imobilul - și realitate.
Prin decizia civilă nr.1155/30.10.2009 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - pârâți, reținând că expertul a răspuns punctual obiectivelor stabilite de instanța de fond, acesta neavând obligația și competența de a se pronunța asupra întinderii dreptului de proprietate al părților.
Asupra nulității raportului de expertiză din perspectiva împrejurării că pârâta reclamantă nu a fost convocată prin scrisoare recomandată, s-a arătat că lipsa acestei convocări atrage nulitatea relativă a raportului de expertiză, nulitate ce trebuia invocată la primul termen de judecată după momentul depunerii raportului, nulitatea neputând fi invocate direct în apel.
Prin decizia de casare s-a stabilit în sarcina instanței de apel a analiza titlul opus de pârâții intimați în ocuparea imobilului, care este partea din imobil ocupată de aceștia în condițiile în care se solicită evacuarea din unele încăperi ale imobilului.
Prin încuviințarea probei cu expertiză tehnică, instanța a stabilit ca obiectiv identificarea suprafețelor ocupate efectiv de pârâți, obiectiv la care expertul a răspuns, instanța de fond având în vedere acest raport de expertiză la pronunțarea sentinței apelate și reținând concluziile expertului care arată că în fapt pârâții ocupă întregul imobil.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, titlul pârâților apelanți în ocuparea imobilului este un înscris sub semnătură privată, care nu se bucură de data certă spre a putea fi opus noului proprietar al imobilului în acord cu disp.art.1441 Cod civil, potrivit cu care, dacă proprietarul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator a respecta locațiunea făcuta înainte de vânzare dacă a fost făcută prin act sub semnătura privată, dar cu dată certă, astfel ca noul proprietar nu era obligat a notifica pârâților intenția în a nu prelungi locațiunea.
Astfel, indiferent de valabilitatea convenției în ce privește locațiunea cu fostul proprietar, de cunoașterea de către noul proprietar a existenței acestei locațiuni, contractul de închiriere al pârâților nu poate fi opus noului proprietar.
Reclamanții intimați au făcut dovada că au un titlu de proprietate asupra imobilului, titlu ce face obiectul analizei sub aspectul valabilității, ca obiect al cererii reconvenționale, judecata acestei cereri fiind disjunsă de către instanța de fond, or, până la constatarea nevalabilității titlului de proprietate, reclamanții se bucură de prerogativele dreptului conferit de acest titlu.
Constatând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra situației de fapt la care a aplicat în mod corect normele legale incidente, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă recurenții pârâți și, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei pronunțate de instanța de apel, în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art.299 - 316 și art.172 - 184 Cod de procedură civilă, recurenții pârâți au arătat că au făcut dovada titlului locativ în baza căruia ocupă imobilul, respectiv contractul de închiriere din 09.09.2004 încheiat între - și pe termen nelimitat (fila 50 dosar fond) și au achitat chirie, pentru spațiul ocupat în cuantum de 80 de lei lunar, chirie încasată de fostul proprietar.
Instanța de apel în mod greșit a reținut că nu au opus reclamantului niciun titlu în baza căruia locuiesc în imobil, fie emanat de la foștii proprietari, fie de la reclamant și nici nu plătesc chirie, întrucât la instanța de fond au depus înscrisuri, cărți de entitate și, contract de închiriere din care rezultă că ocupă imobilul cu titlu.
In cadrul probei cu înscrisuri, recurenții au solicitat efectuarea unei adrese oficiale la Biroul Notarial Public pentru a comunica toate actele care au stat la baza încheierii celor doua contracte de vânzare - cumpărare nr. 39/24.02.2006 si nr. 225/18.04.2006: procuri și înscrisuri privind dovada dreptului de proprietate asupra cotelor indivize înstrăinate din imobil, întrucât aceste acte au fost încheiate cu încălcarea legii, iar conform dispozițiilor art. 172-184 Cod de procedură civilă trebuia urmată procedura verificării de scripte și a înscrierii în fals.
Au mai arătat recurenții-pârâți că intimatul - reclamant a solicitat evacuarea lor din imobilul situat în B-, sector 2, fără însă a face dovada dreptului de proprietate, pentru acest imobil, întrucât cele doua contracte de vânzare cumpărare nu au mențiunea înscrierii în cartea funciară.
De asemenea, intimatul - reclamant nu a depus la dosar relații cu privire la istoricul imobilului-, fostă-.
Solicită ca instanța să pună în vedere intimatului - reclamant să depună la dosar în copie toate actele care au stat la baza emiterii actului de proprietate a acestuia și să prezinte originalele întrucât se face mențiunea în contractele de vânzare - cumpărare că a primit în original acte privind dovada dreptului de proprietate asupra cotelor indivize înstrăinate din imobil.
In mod greșit instanța motivează hotărârea de evacuare prin faptul că sunt îndeplinite dispozițiile art. 225 Cod de procedură civilă si art. 998 Cod civil, deoarece aceste articole nu au nicio legătură cu prezenta cauză; dispozițiile art.225 se referă la situația când partea refuză să răspundă la interogatoriu, ori apelanții - pârâți au răspuns la interogatoriu, astfel încât acest articol nu-și găsește aplicarea în această cauză, astfel cum a reținut si instanța de apel motivarea hotărârii de către instanța de fond se bazează pe texte legale care nu au legătură cu cauza.
Având în vedere faptul că semnăturile de pe contractele de vânzare cumpărare nu corespund cu cele ale moștenitorilor si nici suprafața terenului din care rezultă o diferență de 153 de mp mai decât cea de pe certificatele, potrivit acestor aspecte au înaintat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva notarului care a autentificat actele oficiale de vânzare - cumpărare cât și împotriva intimatului - reclamant.
A doua plângere penală a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 B împotriva moștenitorilor si, deoarece aceștia au declarat în fals cotația terenului aflat în litigiu.
Menționează faptul că intimatul - reclamant, având funcția de funcționar public în Primăria Municipiului, a influențat în favoarea sa această situație, intrând în posesia construcției și terenului aflate în litigiu.
Au subliniat faptul că la solicitarea instanțelor făcute către moștenitori pentru a face dovada actului de proprietate și istoricul imobilului, aceștia nu sau conformat.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a deciziei recurate; pe fond, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei achitată cu chitanța seria 204-46-156 eliberată de Primăria Sector 6 - Serviciul Public de Finanțe Publice Locale la data de 15.02.2010; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi; înscrisurile depuse la data de 16.02.2010 prin Serviciul registratură nu au fost supuse cenzurii instanței și dezbaterii contradictorii, nefiind depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor, deși recurenții pârâți au fost reprezentați de avocat la termenul din 16.02.2010.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, excepția de nulitate a recursului, Curtea reține că este nefondată și urmează să o respingă, constatând că, potrivit dispozițiilor art.306 alin.3 Cod de procedură civilă, este posibilă încadrarea criticilor la prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Instanța de apel, ca și prima instanță, a reținut în mod corect că înscrisul intitulat "contract de închiriere" încheiat între - și la data de 09.09.2004 nu este opozabil intimatului reclamant, întrucât nu a fost întocmit în formă autentică și nici nu are dată certă, conform dispozițiilor art.1441 și 1182 Cod civil.
Cu referire la recurenta pârâtă, s-a reținut că aceasta are calitatea de tolerat, întrucât nu figurează în contractul de închiriere sus-menționat.
Prin urmare, în lipsa unui titlu locativ opozabil intimatului reclamant, respectiv în lipsa oricărui titlu locativ (cu referire distinctă la cei doi recurenți pârâți), Curtea apreciază că în mod corect s-a dat eficiență dispozițiilor art.480 Cod civil și s-a dispus evacuarea pârâților.
În ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor art.225 Cod de procedură civilă și art.998 Cod civil de către instanța de apel, Curtea reține că în decizia recurată nu există nici o mențiune în acest sens, astfel că și această critică este vădit nefondată.
Curtea reține, de asemenea, că intimatul pârât a făcut dovada titlului său de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 2, prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.39/24.02.2006 și respectiv 225/18.04.2006 la., înscrisuri autentice care, potrivit dispozițiilor art.1173 Cod civil "au deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată"; cum recurenții pârâți nu invocă un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, susținerile acestora privind încheierea acestor contracte cu nerespectarea dispozițiilor legale, apar ca fiind lipsite de interes.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1155 din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/23.03.2010
---------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
