Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 2125/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2125/R/2009
Ședința publică din: 22.10.2009.
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr.242 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și intimatul reclamant, precum și pe intimații pârâți, /căsăt./, I-, -, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentantul intimatului reclamant, avocat, și recurenta, lipsă fiind reclamantul, și intimații pârâți, I și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a depus la data de 13.10.2009, răspuns la întâmpinare de către recurenta, comunicându-se un exemplar reprezentantului reclamantului avocat.
Instanța în baza art.137 alin.1 pr.civ pune în discuție părților prezente, excepția nulității recursului, întrucât la data de 25.06.2009 s-a comunicat hotărârea recurentei, recursul trebuia motivat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, împrejurare față de care, recurenta, a motivat recursul la data de 11.07.2009 și la înregistrat la data de 2.07.2009.
Recurenta, învederează instanței că a motivat recursul la data de 11.07.2009, precizând că a motivat recursul până la prima zi de înfățișare.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției invocate.
Curtea lasă cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 13844 din 10.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta, și în consecință: s-a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a încheia un nou contract de închiriere cu privire la imobilul apartament nr. 1 din loc. C-N,-, jud. C, înscris in CF - nr. top 1478/1/I, proprietatea reclamantului, pe care aceasta îl ocupa fără titlu; s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul apartament nr. 1 din loc. C-N,-, jud. C, înscris in CF - nr. top 1478/1/I, proprietatea reclamantului; s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, I și,; a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului cheltuielilor de judecată în cuantum de 1537,9 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Dispoziția Primarului Municipiului C-N nr. 326/1.02.2006, reclamantului i s-a restituit în natură apartament nr. 1 situat in C-N,-, jud. C, înscris in CF - nr. top 1478/1/1/I, iar pentru.nr.2 s-a propus acordarea de despăgubiri (f 8-9 fond).
Dreptul de proprietate al reclamantului astfel redobândit a fost intabulat in CF nr. - C-N (f 10-11).
Prin Adresa nr. 584/21.02.2007, Serviciul Locativ- Sinteza din cadrul Direcției Fondului Imobiliar de Stat a Primăriei mun. C-N i-a adus la cunoștința pârâtei, in calitate de titular al contractului de închiriere, ca imobilul a fost restituit reclamantului, urmând să procedeze la încheierea unui nou contract de închiriere, in condițiile legii, cu acesta ( 18 fond).
La data de 02.04.2007, pârâta, persoana titulara a contractului de închiriere asupra imobilului restituit, i-a comunicat reclamantului intenția de a încheia un nou contract de închiriere cu acesta, sens în care i-a solicitat să urmeze procedura prevăzută de OUG 40/1999 ( 19 fond).
Luând în considerare solicitarea pârâtei, reclamantul i-a dat curs și a notificat-o prin intermediul, în dosar 31/2007, pentru a se prezenta in data de 3.05.2007, ora 14,00, in vederea negocierii și semnării unui nou contract de închiriere( 20-21 fond).
Pârâta nu s-a prezentat, fapt consemnat in procesul-verbal din data de 3.05.2007, invocând printr-o scrisoare ulterioară intervalul de timp scurt de la data primirii notificării și data stabilită pentru întâlnire (f 23, 24 fond).
În această situație, reclamantul i-a remis o nouă adresă cu scrisoarea recomandată nr. 31241/18.05.2007, in care îi solicită să dea curs notificării și să se prezinte cu documentele necesare încheierii unui nou contract de închiriere (f 25 fond).
Pârâta i-a remis un răspuns, datat 6.06.2007, prin care propune pentru a se întâlni data de 18.06.2007 ora 17,00, dar nu s-a prezentat nici de această dată (f 26 fond).
A urmat oat reia convocare cu scrisoarea recomandată nr. LD-/29.06.2007, căreia pârâta a înțeles să-i dea curs și s-a prezentat in data de 4 iulie 2007, dar fără a prezenta documentele necesare încheierii contractului de închiriere. Cu ocazia întâlnirii, s-a încheiat un proces-verbal prin care proprietarul a propus pentru semnarea contractului data de 31 iulie 2007, iar pârâta a propus data de 3.09.2007, dată la care urma să prezinte documentele privind starea de sănătate, veniturile sale și ale celorlalți membri de familie necesare încheierii unui nou contract de închiriere ( 28-29 fond).
Pârâta s-a dovedit încă o dată de rea credință și nu s-a prezentat nici in luna iulie și nici in septembrie pentru încheierea unui nou contract de închiriere și nici nu a luat legătura in nici un mod cu reclamantul ( 30).
Familia pârâtei este formată, conform contactului de inchiriere, din (soț), Melita (fiica), I (nepoată) și (nepoată) (f 12-17 fond).
In realitate, așa cum a recunoscut și pârâta, inclusiv răspunzând la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat acesteia ( 47-48), nu mai locuiește in imobil din anul 2004, in urma divorțului, iar celelalte membre ale familiei, respectiv (casatorită ), I și sunt plecate in SUA de peste doi ani, la dosar existând copia pașaportului acesteia ( 56).
Probațiunea testimonială administrată în cauză a relevat împrejurarea că nici pârâta nu locuiește efectiv in imobil, trecând pe la acesta doar periodic, pentru a fi văzută de vecini și pentru a nu pierde probabil beneficiul contractului de închiriere. Această situație se reflectă in starea de degradare și neintreținere a imobilului, pârâta fiind departe de a se manifesta ca un bun chiriaș, imobilul necesitând reparații urgente, vizibile din exteriorul clădirii, pe care pârâta nu înțelege să le efectueze și nu-i permite nici reclamantului accesul in interiorul imobilului.
Din actele dosarului, instanța a reținut că pârâta a avut la dispoziție un termen de peste 6 luni pentru încheierea unui nou contract de închiriere, dar cu toate că formal s-a arătat interesată de perfectarea acestuia, atitudinea sa denotă mai degrabă un refuz de încheiere a unui nou contract, date fiind tergiversările făcute cu rea-credință. Prin comportamentul său, pârâta nu a făcut decât să tergiverseze semnarea contractului, prelungind in mod nejustificat perioada in care reclamantul este lipsit atât de folosința imobilului, cât și de chiria la care ar fi fost îndreptățit pentru folosința acestuia, cu toate că achită impozitul aferent proprietății.
Instanța a reținut că potrivit art. 1 din nr.OUG 40/1999, contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, se prelungesc de drept pentru o perioada de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei.
Art. 10 dispune că în vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul intalnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Chiriașul sau fostul chiriaș este obligat ca comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.
Art. 11 alin. 2 din același act normativ statuează că lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.
Art. 13 din nr.OUG 40/1999 prevede expres faptul că prelungirea contractelor de închiriere nu se aplica: a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7; în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. excepție contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau moștenitori ai acestora, locuințe care sunt efectiv ocupate de chiriași persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituție publica.;
Probațiunea administrată în cauză a relevat împrejurarea că reclamantul s-a conformat întocmai dispozițiilor imperative anterior redate, notificând pârâta de trei ori, deși legea stipulează această obligație doar o dată ( 16-19 fond).
Aceasta însă, contrar celor susținute în răspunsul la interogatoriu și prin apărările formulate în cauză, nu a răspuns în termenul prevăzut de lege, ceea ce îl îndreptățește pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.Atitudinea pârâtei echivalează în fapt cu refuzul de perfectare a contractului în discuție.
Nu numai că pârâta a avut această atitudine pasivă, dar situația ei era oricum exclusă de la prelungirea contractului de închiriere, raportat la excepția indicată mai sus și la probațiunea cu înscrisuri administrată în dosar, din care reiese că familia pârâtei a vândut un imobil chiar în anul 2008 (f 71, 83-84 fond).
În acest context, este evident că pârâta nu poate beneficia de protecția legii prevăzută de OUG 40/1999.
un nou contract de închiriere cu reclamantul, oricum exclus pentru cele de mai sus, pârâta folosește acest spațiu nestingherit de peste 2 ani, fără vreun titlu și fără a achita vreo chirie proprietarului, continuând să ignore un drept absolut de proprietate al reclamantului.
Referitor la restul pârâților, instanța a apreciat că din ansamblul materialului probator de la dosar a rezultat indubitabil că ei nu au ocupat recent imobilul în discuție, rațiune pentru care față de aceștia se impune respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1537,9 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, aceasta căzând în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta iar prin decizia civilă 242/14.04.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În baza unui vast probatoriu administrat în cauză, prima instanță în mod corect a reținut că pârâta a avut la dispoziție un termen de peste 6 luni pentru încheierea unui nou contract de închiriere, dar cu toate că formal s-a arătat interesată de perfectarea acestuia, atitudinea sa având semnificația mai degrabă a unui refuz de încheiere a unui nou contract, date fiind tergiversările făcute cu rea-credință. Prin comportamentul său, pârâta nu a făcut decât să tergiverseze semnarea contractului, prelungind in mod nejustificat perioada in care reclamantul este lipsit atât de folosința imobilului, cât și de chiria la care ar fi fost îndreptățit pentru folosința acestuia, cu toate că achită impozitul aferent proprietății.
Nu poate fi reținută în sarcina intimatului reclamant neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de nr.OUG 40/1999, dimpotrivă acesta s-a conformat dispozițiilor legale, notificând-o pe pârâtă în mai multe rânduri, de altfel încercările și existența discuțiilor purtate între părți în vederea negocierii clauzelor și încheierii unui contract de închiriere sunt confirmate de pârâta recurentă, cu rezerva desigur din partea acesteia, în sensul că încheierea contractului nu a putut fi finalizată din culpa intimatului reclamant.
După cum în mod corect a apreciat și prima instanță, pârâta este cea care a fost de rea-credință, așa-zisele atitudini ale reclamantului ce s-ar putea constitui în acte abuzive ale acestuia, apar ca simple susțineri din partea pârâtei recurente, nefiind susținute de nici o probă.
Dispozițiile actului normativ special impun în sarcina proprietarilor anumite obligații pe care reclamantul în speță și le-a îndeplinit, aceste obligații neavând semnificația unor obligații de rezultat, astfel ca o eventuală neîncheiere a contractului să fie imputată în mod obligatoriu în sarcina reclamantului proprietar.
Faptul că pârâta a locuit vreme îndelungată în imobil, peste 25 de ani sau starea de sănătate a acesteia, nu poate crea în sarcina reclamantului o obligație care să conducă la îngrădirea dreptului său de proprietate și la exercitarea pe deplin a atributelor acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta la 2 iulie 2009, fără însă a-l motiva în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii (25.06.2009) depunând abia la 11 septembrie 2009 filele 11-13 motivele de recurs, cu mult peste termenul legal prev.de art.301 pr.civ.
Astfel, față de această situație, instanța din oficiu a ridicat excepția nulității recursului.
Cum recurenta a depus motivele de recurs abia la 11 septembrie 2009 și cum recursul trebuia motivat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de apel (comunicare care a fost efectuată la 26 iunie 2009, 19 dos.instanței de apel) este incidentă excepția dirimantă și absolută a nulității recursului, sens în care instanța în temeiul art.306 pr.civ. urmează a constata nulitatea recursului declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.242 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
10.11.2009 - 8 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
