Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 2126/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2126/R/2009
Ședința publică din: 22.10.2009.
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții,împotriva deciziei civile nr.131/A din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE SA B, precum și pe intimații pârâți, COMISIA LOCALĂ DE FOND FRUNCIAR, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentanta recurenților, avocat, și reprezentanta intimatului reclamant Compania Națională de Ferate SA B, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurenților avocat solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei recurate pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta Compania Națională de căi ferate SA B, și menținerea sentinței civile nr. 6246/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj N ca legală și temeinică. Apreciază ca fiind nelegală hotărârea pronunțată de instanța de apel, întrucât în cauză sunt incidente prev. Art.304 pct. 8 și 9.pr.civ. Prin adresa comunicată de primăria comunei la solicitarea instanței de apel a menționat că terenurile situate în tarlaua 136 se aflau la data de 1.01.1990, conform planului cadastral și registrului cadastral, în perimetrul CAP, astfel că în baza art.17 din Legea nr. 18/1991 au rămas la dispoziția Comisiei locale trecând în domeniul privat al comunei și au fost atribuite cu titluri de proprietate celor îndreptățiți printre care a fost atribuitși titlul de proprietate nr-. Și în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul s-a arătat ca și în prima expertiză efectuată în apel că terenul în litigiu se suprapune peste CFR și a făcut obiectul Legii 18/1991. Expertul a mai arătat că terenul în cauză nu intră în zona de siguranță feroviară și nu sunt amplasate pe el construcții sau instalații care deservesc căile ferate și nu există dovezi că ar fi fost folosit de reclamantă. S-a mai susținut de către apelantă faptul că terenul în litigiu se afla în domeniul public al Statului Român că situația redată pe invocată ar reflecta și la acest moment situația reală, depunând în susținerea poziției contractul de concesiune nr. 224/24.01.2002. Urmare a studierii contractului de concesiune și a anexelor la contract rezultă că se afla în domeniul public al statului calea ferată și o suprafață de teren pe lângă calea ferată. Prin disp.art.11 din OUG nr. 12/1998 rep. Coroborate cu disp. art.3 și Anexa 2 la HG nr. 581/1998 se prevede expres că fac parte din infrastructura feroviară publică liniile ferate curente dintre stații și terenul aferent, respectiv fâșiile de teren, în limita a 20 fiecare situate de o parte și de alta a axei acestor linii, care alcătuiesc zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei reclamantă consilier juridic, susține motivele arătate în întâmpinare și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică. Instanța de apel a reținut corect că proprietar tabular a fost Calea ferată / someșului/, începând din anul 1881 până la data de 25.03.1949 când în baza legii nr. 232/1948 pentru naționalizarea unor intreprinderi de căi ferate s-a întabulat dreptul de proprietate asupra corpului liniei principale -D-B-B Bârgăului și asupra liniei secundare D-Ocna, în favoarea Statului Român, cu titlu de naționalizare. Faptul că pe terenul în litigiu au fost înscriși ulterior alți proprietari se datorează neglijenței și superficialității celor care au emis titlul de proprietate nr-, fără a consulta documentele de carte Funciară Centrală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6246/03.06.2005, pronunțată în dosarul civil nr.17.741/2004 al Judecătoriei Cluj -N, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Ferate B - Sucursala Regionala C, împotriva pârâților Comisia județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, -, -, -, și și a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.3061/3119/28.01.2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului asupra terenului în suprafață de 2300 mp. situat în intravilanul satului, tarlaua 136, parcela 1327/1.
Din adresa nr.17426/03.01.2005 a Primăriei comunei rezultă că titlul de proprietate a fost eliberat în considerarea faptului că pârâtul a deținut un teren în suprafață de 2300 mp. care a fost expropriat prin Decretul nr.49/1987. La data de 01.01.1991 parcela 1327 din tarlaua 136 se afla în patrimoniul și nefiind revendicată a fost inclusă în rezerva comisiei locale.
Așa cum rezultă din planul cadastral, reclamanta a avut în patrimoniul său numai parcela 1324 din tarlaua 136.
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de către expert, rezultă că terenul descris anterior se identifică parțial cu terenul înscris în nr.440 cu nr.top.1297/3/1/1/1, 1298/1/1/1, 1299/1/1/1, 1300/1/1/1/1, în suprafață de 21 ha 8396 mp. având ca proprietari tabulari pe numiții, și.
În baza acestei expertize și a sentinței civile nr.3317/2004 a Judecătoriei Cluj -N, prin încheierea nr.9015/13.05.2004 s-a dezlipit din nr.440 parcelele cu suprafețe de 1000 mp. 568 mp. și 732 mp. care au fost înscrise în nr.1815, în favoarea pârâtei -.
Prin încheierea nr.9321/18.05.2004 parcelele cu suprafețe 568 mp. și 732 mp. s-au transcris în nr.1816, în favoarea pârâților și, iar prin încheierea nr.10123/28.05.2004 s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților - și -.
Reclamanta a susținut că terenul în litigiu a intrat în proprietatea Statului Român în baza Legii nr.232/1948, înscrierea menționată mai sus făcând dovada deplină a dreptului de proprietate al Statului Român.
În ședințele publice din datele de 25.03.2005 și 29.04.2005 instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unui raport de expertiză judiciară topografică, având ca obiectiv stabilirea eventualei identități dintre terenul cuprins în titlul de proprietate atacat și cele înscrise în C 65, însă atât reclamanta prin reprezentantul său, cât și pârâții au declarat că nu solicită administrarea acestei probe.
Față de probatoriul administrat, instanța a considerat că reclamanta nu și-a dovedit afirmațiile, în condițiile art.1169 Cod civil. Astfel, din actele depuse de Comisia locală, precum și din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de către expert, rezultă că terenul în litigiu s-a aflat în patrimoniul, totodată fiind înscris în nr.440 pe numele unor persoane fizice și nu s-a aflat în domeniul public al Statului Român.
Prin decizia civilă nr. 131/A/6 martie 2009 Tribunalului Cluja fost admis apelul declarat de reclamanta Compania Națională de Ferate B, împotriva sentinței civile nr.6246/03.06.2005, pronunțată în dosarul civil nr.17.741/2004 al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul că: a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Compania Națională de Ferate B, împotriva pârâtelor Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, -, -, -, și și, în consecință, constatat nulitatea Titlului de proprietate nr.3061/3119/28.01.2003, eliberat pârâtului de către comisia județeană.
A constatat nulitatea sentinței civile nr.3317/30.03.2004, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr.3580/2004, ca fiind actul care ține loc de act autentic notarial - contract de vânzare-cumpărare.
A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.659/17.05.2004 de către, încheiat între pârâta -, în calitate de vânzătoare și pârâții și, în calitate de cumpărători.
A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1691/27.05.2004 de către -, încheiat între pârâta - și pârâții și -, în calitate de cumpărători.
A dispus rectificarea nr.1816, în sensul radierii înscrierilor făcute sub, 2, cu consecința sistării pentru lipsă de imobil.
A dispus rectificarea nr.1815, în sensul radierii înscrierilor făcute sub -4, cu consecința sistării pentru lipsă de imobil.
A dispus rectificarea nr.440, în sensul radierii înscrierilor făcute sub -29.
Prin aceeași decizie, instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, conform copiei nr.440, în 08.06.1930 în baza Hotărârii comisiunii de ocol pentru expropriere și împroprietărire C rurală cu nr.1069/1922 și 1071/1922 și a Hotărârii comisiunii a doua județene pentru exproprierea și împroprietărire al județului cu nr.103/1923 și 265/1923 și în baza suprafețelor, a defalcării, a cărții funduare cadastrale a comunei și a schiței, imobilul de sub, cu nr.top.1297, 1298, 1299, 1300, 1301, 1302 și 1303 se adnotează și dezmembrează, imobilul cu nr.top nou 1302/2 și 1303/1, cale ferată cu întinderea de 15 iugăre și 880 stj.p. fiind transcris în favoarea la Cartea Funciară Centrală (). S-au făcut și alte dezmembrări care însă nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării prezentului apel.
În data de 16.02.1949 în baza procesului-verbal din data de 25.01.1949 și a schiței imobilului, imobilul cu nr.top.1297/3, 1298, 1299, 1300/1 s-a dezmembrat, imobilul cu nr.top nou 1297/3, 1298, 1299 și 1300/1/2/2, cu suprafața de 1189 stj.p. s-a transcris în, în favoarea Ferate Române, iar parcela cu nr.top. nou 1297/3, 1298, 1299, 1300/1/1, în suprafață de 40 iugăre și 484 stj.p. s-a reînscris în în favoarea vechilor proprietari, sub.
Deși imobilele litigioase nu se identifică în parcelele transcrise în cărțile funduare centrale, ci în parcelele cu nr. topo 1297/3/1/1/1/2, 1298/1/1/1/2, 1299/1/1/1/2, 1300/1/1/1/1/2, expertul a arătat că se suprapun peste parcela cu nr.top.1291, 1292, 1293 din nr.65 - D -
Din această suprapunere, tribunalul a concluzionat că acest teren se află în domeniul public al statului, cărțile funduare cadastrale având menirea de a reflecta situația imobilelor întreprinderilor publice de căi ferate sau ale canalelor, precum și ale imobilelor întreprinderilor private de căi ferate sau ale canalurilor dacă statul are dreptul de a le răscumpăra sau de la dobândi, conform art.16 din Legea nr.115/1938.
Este de remarcat că la momentul anului 1938 căile ferate puteau să facă atât obiectul dreptului de proprietate publică, cât obiectul dreptului de proprietate privată însă în prezent o asemenea distincție nu se mai impune.
Cercetând copia în discuție, tribunalul a constatat că în foaia de avere sunt cuprinse atât linia ferată, cât și alte elemente feroviare, poduri, pasaje, drumuri, stație și canton, platforma de încărcare, groapă de curățit, WC, podețe și alte dependințe, proprietar tabular fiind sub și calea ferată începând din anul 1881 până în data de 25.03.1949, când în baza Legii nr.232/1948 pentru naționalizarea unor întreprinderi de căi ferate s-a întabulat dreptul de proprietate asupra corpului liniei principale - D - B - B Bârgăului și asupra liniei secundare D - Ocna, în favoarea Statului Român, cu titlu de naționalizare.
De asemenea, s-a constatat faptul că în foaia de avere s-au produs mai multe modificări, în sensul că în data de 04.03.1949 în temeiul unei exproprieri s-a mărit suprafața corpului funciar de la 13.793 stj.p. la 14.121 stj.p., iar în data de 19.01.1951, în baza unor contracte de expropriere s-a mai adăugat din cartea funciară locală, la fel ca și în prima situație, o suprafață de 101 stj.
p.Legea care a guvernat întocmirea cărților funduare a fost Legea nr.I/1868 intitulată "Despre înregistrarea în cărțile funduare a căilor ferate și canalurilor", care se regăsește în cuprinsul cărții funduare în discuție.
Conform paragrafului &8 din acest act normativ părțile constitutive vor fi formate conform prevederilor paragrafului 5 așa de exemplu: gara cu toate clădirile sale, cantoane, părțile situate între acestea, podurile, apoi canaluri, părți situate între iazuri care formează părți constitutive, datele de măsură ale părților fiind exprimate prin coordonate bazate pe axa liniei, iar aceste date consemnate se vor anexa la tablou.
Rezultă așadar, că evidența era strictă, indicându-se exact care este obiectul material al dreptului de proprietate, părțile constitutive fiind redate pe baza unor măsurări riguroase exprimate prin coordonate bazate pe axa liniei.
Instanța concluzionat că, chiar dacă terenul litigios nu se încadrează în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice care constituie element concret al infrastructurii feroviare publice conform FG.nr.581/1998 anexa 2, terenul a rămas în continuare în proprietatea publică, așa cum rezultă din cuprinsul înscrierilor efectuate în arătate anterior.
Drept urmare, atât titlul de proprietate emis în privința acestui imobil cu nr.3061/3119/28.01.2003 eliberat de Comisia județeană pârâtului, cât și actele juridice de înstrăinare subsecvente și anume: sentința civilă nr.3317/30.03.2004, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr.3580/2004, reprezentând actul care ține loc de act autentic notarial - contract de vânzare-cumpărare încheiat între și -, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.659/17.05.2004 de către, încheiat între pârâta -, în calitate de vânzătoare și pârâții și, în calitate de cumpărători, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1691/27.05.2004 de către -, încheiat între pârâta - și pârâții și -, în calitate de cumpărători sunt lovite de nulitate absolută, titlul de proprietate în temeiul art.8 alin.1 din Legea nr.18/1991, întrucât terenul nu a fost cooperativizat fiind în continuare proprietate publică, iar celelalte acte în temeiul art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998, potrivit căruia bunurile proprietate publică sunt insesizabile, inalienabile și imprescriptibile.
În temeiul dispozițiilor art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996 a dispus rectificarea nr.1816, în sensul radierii înscrierilor făcute sub,2, cu consecința sistării pentru lipsă de imobil, rectificarea nr.1815, în sensul radierii înscrierilor făcute sub -4, cu consecința sistării pentru lipsă de imobil, precum și rectificarea nr.440, în sensul radierii înscrierilor făcute sub -29, cărți funciare unde a fost transcris imobilul litigios.
În menținerea actelor de înstrăinare pârâții au invocat buna-credință la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului litigios.
Unul din principiile care guvernează efectele nulității actului juridic este acela al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, excepție fiind cazul subdobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros.
În literatura de specialitate s-a arătat că admisibilitatea excepției în discuție trebuie nuanțată, în primul rând, este de reținut că nu există un text de lege expres care să prevadă această excepție, ceea ce poate fi interpretat în sensul că legiuitorul nu a dorit să consacre o asemenea excepție însă este necesar totuși a se ține cont de prevederile art.36 alin.1 invocat anterior coroborate cu art.38 alin.2 din Legea nr.7/1996, în sensul că acțiunea în rectificare pe considerentul că actul în temeiul căruia s- efectuat înscrierea nu a fost valabil poate fi îndreptată împotriva subdobânditorului de bună-credință doar în termenul de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul în care dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Sentința civilă care a ținut loc de act autentic notarial a fost intabulată în data de 13.05.2004 sub în nr.440, iar acțiunea a fost promovată de către reclamantă la data de 19.11.2004.
S-a arătat în literatura de specialitate că în acest răstimp de 3 ani efectele sunt suspendate, astfel încât este posibilă radierea dreptului de proprietate a unui terț în măsura în care a fost acționat în acest interval de timp.
Având în vedere soluția de admitere a acțiunii, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.51 Cod procedură civilă a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. recurenții au arătat că întreaga probațiune administrată cu ocazia rejudecării cauzei susține argumentele aduse de ei cu ocazia primei judecări apelului. Astfel, adresa nr. 2844/18.02.2008 emisă de Primăria comunei a arătat că terenurile din tarlaua 136 se aflau la data de 1.01.1990, conform planului cadastral și registrului cadastral în perimetrul, astfel că în baza art. 17 din Legea nr. 18/1991 au rămas la dispoziția Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991, trecând în domeniul prival al comunei și au fost atribuite celor îndreptățiți, între care și titularului din titlul de proprietate -.
Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a concluzionat că terenul în litigiu se suprapune peste terenurile reclamantei, însă la data de 1.01.1990 se aflau în evidența, și a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar Statul Român în perioada 1949-2. nu a operat în CF schimbările de proprietate sau administrare. Expertul a mai arătat că terenul în cauză nu intră în zona de siguranță feroviară, că nu sunt amplasate construcții sau instalații care deservesc căile ferate.
În sprijinul soluției pronunțate în primul ciclu procesual vine și contractul de concesiune depus la dosarul cauzei, care face referire la o serie de acte normative ce au stat la baza încheierii lui, acte care stabilesc care anume bunuri se află în domeniul public al statului, constituind infrastructura feroviară publică. Astfel, raportat la dispozițiile acestor acte normative, domeniul public al statului este precis determinat, iar prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că terenul în litigiu nu se află în zona de siguranță CFR. topografică invocată nu face prin sine dovada intrării în domeniul public al statului terenurilor redate în cuprinsul său, sau dacă această susținere nu este probată cu înscrierile în cărțile funciare sau cel puțin cu prevederi legale exprese.
În ultimul rând, recurenții au arătat și faptul că raportat la situația de carte funciară în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 19.11.2004, acțiunea apare ca inadmisibilă, întrucât situația de carte funciară din CF 440 fusese modificată deja la acea dată, iar persoanele intabulate nu au fost chemate în judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata s- opus admiterii recursului, arătând că eliberarea titlului de proprietate în litigiu este nelegală, în condițiile în care ea este proprietar asupra terenului în litigiu încă din anul 1949, că raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit cu certitudine că terenul în litigiu se suprapune integral cu cel înscris în nr. 65 -D-B, că acest teren se află în domeniul public al statului.
La data de 18 iunie 2009 urmare decesului recurentului, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, și.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. invocate ca temei de drept al recursului, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate 3061/2003 pârâtului i s- reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 2300 mp teren situat în intravilanul satului, tarlaua 136, parcela 1327/1. Adresa nr. 17426/3.01.2005 a Primăriei comunei arată că acest titlu de proprietate a fost eliberat în considerarea faptului că pârâtul a deținut un teren în suprafață de 2300 mp care a fost expropriat prin Decretul nr. 49/1987 și că la data de 1.01.1991 parcela 1327 din tarlaua 136 se afla în patrimoniul
Terenul în litigiu a fost înscris inițial în CF 440 cu nr. top 1297/3, 1298, 1299 și 1300/1. Din copia integrală a acestei cărți funciare aflată la 125-136 din dosarul nr. 17741/2004, rezultă că această parcelă a fost dezmembrată în anul 1949 sub B 16 astfel:
- nr. top 1297/3, 1298, 1299 și 1300/1 în suprafață de 40 iugăre și 482 stjp, au rămas înscrise în CF 440 în favoarea vechilor proprietari;
- nr. top nou 1297/3, 1298, 1299 și 1300/1 se transcrie în cartea funciară centrală Ferate Române.
Din conținutul nr. 65 -D-B în care la B 4 este notată încheierea nr. 118/25.03.1949, pentru naționalizarea unor întreprinderi de căi ferate, rezultă că s- intabulat dreptul de proprietate asupra corpului liniei principale - D- B Bârgăului și asupra liniei secundare D-Ocna înscrise în această carte funciară, în favoarea Statului Român.
Expertiza tehnică efectuată în cauză de expert stabilit că deși imobilele litigioase nu se identifică în parcelele transcrise în cărțile funciare centrale, ci în parcelele cu nr. top 1297/3/1/1/1/2, 1298/1/1/1/2, 1299/1/1/1/2, 1300/1/1/1/1/2, ele se suprapun peste parcela cu nr. top 1291, 1292, 1293, din cartea funciară centrală a căilor ferate și canalelor cu nr. 65 și că în aplicarea Legii nr. 18/1991 cu ocazia intabulării acestui teren nu s- ținut seama de cartea funciară centrală CFR, terenurile căilor ferate fiind clar delimitate și figurate pe hărți.
Același expert mai arată că imprecizia hărții existente a dus la identificarea greșită făcută de expertul și intabularea greșită a terenului în litigiu, că terenul deși este înscris în CF 65, din cauza inexistenței hărților corespunzătoare la Biroul de Cf C unde se afla cartea funciară loc. nu putut fi îndeplinită publicitatea imobiliară și chemarea în judecată proprietarului de CF cu ocazia intabulării terenului. Afirmația expertului este doar parțial reală, pentru că în dosarul instanței de fond 17441/2004, s-a depus o copie a CF -D-B în care la B4 este intabulat cu încheierea nr. 118/25.03.1949 în baza Legii nr. 232/1948, dreptul de proprietate asupra corpului liniei principale -D-B-B Bârgăului și asupra liniei secundare D-Ocna, al Statului Român.
Același expert mai reține că planul de carte funciară utilizat la intabularea terenului în cauză este fără scară, nefiind conform cu realitatea sub aspectul dimensiunilor și formei. Terenul în cauză se identifică cu nr. top 1291, 1292 și 1293, nr. top ce apar în proprietatea Ferate Române. Deși este înscris în CF 65, figurează în cadastru în proprietatea, acest fapt datorându-se faptului că în aplicarea Legii nr. 18/1991 nu s- ținut cont de cărțile funciare centrale CFR, terenurilor căilor ferate fiind de obicei bine delimitate și figurate pe hărți.
Din conținutul aceleiași cărți funciare rezultă că în foaia de avere sunt cuprinse atât linia ferată, cât și alte elemente feroviare, poduri, pasaje, drumuri, stație și canton, platforma de încărcare, groapă de curățit, wc, podețe, alte dependințe proprietar tabular fiind sub B1 și B2 calea ferată - încă din 1881 până în data de 25 martie 1949, când în baza Legii nr. 232/1948 s- intabulat dreptul de proprietate al Statului Român cu titlu de naționalizare.
Prin urmare, chiar dacă terenul litigios nu se încadrează în zona de siguranță infrastructurii feroviare, chiar dacă pe el nu sunt amplasate construcții sau instalații ce deservesc căile ferate, terenul se află în continuare în proprietatea publică, așa cum rezultă din înscrierile efectuate în cărțile funciare centrale.
Faptul că la 1.01.1990 aceste terenuri se aflau în evidența, în contextul reținerilor referitoare la proprietarul real de carte funciară, la modalitatea intabulării titlului de proprietate, la faptul că nu s- făcut dovada dreptului de proprietate a pe aceste suprafețe de teren, nu schimbă situația juridică a acestui teren, a faptului că el se află în proprietatea publică statului.
Contractul de concesiune invocat de recurentă nu poate combate conținutul înregistrărilor din cartea funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 131 din 6.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
11 ex/18.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
