Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(71/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.118
Ședința publică de la 16.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1064 din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Cauza are ca obiect -pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul-reclamant, personal, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-reclamant se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberată de Secția 23 Poliție, la data de 07.10.2003 și arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul-reclamant solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 28.07.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței să fie obligați pârâții la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pârâții, în complicitate cu organele de anchetă din cadrul poliției, prin modalitatea prin care au soluționat anumite dosare, din anul 2004 și până în prezent, i-au produs o gravă tulburare psihică, ceea ce-l îndreptățește să solicite daune morale.
La data de 10.08.2006, reclamantul a precizat cuantumul pretențiilor solicitate, respectiv suma de 3.500.000 lei noi.
Judecătoria Sectorului 3 B, prin sentința civilă nr.642/29.11.2006, a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea formulată de reclamant este supusă dispozițiilor art.2 lit.g din Legea nr.146/1997 și că acesta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 38.186,5 lei și 5 lei timbru judiciar. Reclamantul nu s-a conformat acestei obligații, astfel încât s-a procedat la anularea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate, susținând că nu are bani să timbreze, urmând să plătească taxă de timbru după obținerea despăgubirilor de la pârât.
Tribunalul București Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.840/06.06.2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul, cu motivarea că instanța de fond a pus în vedere reclamantului obligația de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 38.186,5 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar acesta nu s-a conformat.
Împotriva deciziei Tribunalului Bucureștia declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.87/22.01.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a IV-a Civilă, în majoritate, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.840/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosar nr.14201/-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, a casat decizia tribunalului, a admis apelul formulat de reclamantul, a desființat sentința civilă nr.642/26.11.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr.142011- și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, ca instanță de fond, respectiv Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.1064 din 30.09.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, reținând în considerente, având în vedere decizia nr.778 din 12 mai a Curții Constituționale, publicată în 6 iulie 2009, cu privire la timbrajul acțiunii pentru despăgubiri ce vizează prejudicii morale, că reclamantul nu datorează taxa de timbru solicitată anterior acestei decizii.
Având în vedere că precizările de la filele 23 și 27 nu sunt o completare a acțiunii, că obiectul și cauza acțiunii privesc fapte din 2004 și că acțiunea a fost înregistrata în anul 2006, tribunalul a reținut că în cauză, termenul de 3 ani pentru formularea cererii a fost respectat (potrivit dispozițiilor art.3 și 8 din Decretul nr.167/1958).
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul nu a produs dovezi în susținerea celor arătate în acțiunea înregistrată în 2006.
Referitor la înscrisurile de la filele 28-43, acestea dovedesc acțiunile penale ale reclamantului, finalizate irevocabil, și care privesc fapte din 1994, iar nu din 2004, dată indicată atât în cererea inițială, cât și în cererea de la fila 10 din prezentul dosar.
Cât privește faptele din 1994, acestea au format obiectul cercetărilor în 1996-1998 și nu s-a putut reține vreun motiv pentru care reclamantul a depășit termenul de 3 ani de la comunicarea soluțiilor penale pentru formularea acțiunii civile.
Prin raportare la rezoluția Parchetului din 30 iunie 2006, nu există nicio probă privind fapte ilicite ale pârâților în legătură cu acest act.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel, susținând că în fața instanței de apel i-a fost încălcat grav dreptul la un proces echitabil.
A arătat apelantul că s-a comis un abuz în serviciu contra intereselor persoanei atunci când s-a luat măsura administrativă a netimbrării cererii de chemare în judecată, pentru ca, ulterior, să fie avută în vedere decizia Curții Constituționale nr.778/2009.
A mai precizat apelantul - reclamant că a probat cererea sa susținută în drept pe dispozițiile art.998 și 1169 Cod civil.
Ulterior, prin concluziile scrise depuse la 16.02.2010, apelantul - reclamant a invocat încălcarea dispozițiilor art.6 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul declarat de reclamantul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect obligarea pârâților și la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând daune morale. Ulterior, pretențiile solicitate au fost precizate la valoarea de 3.500.000 lei.
Tribunalul a reținut în mod corect că reclamantul nu a produs dovezi de natură a conduce la admiterea acțiunii prin raportare la dispozițiile art.998 Cod civil.
răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite, Codul civil român nu se referă expres și la existența unei forme de răspundere patrimonială pentru daunele morale. O asemenea modalitate a fost admisă pe cale jurisprudențială, recunoscută legislativ, implicit, începând cu Legea nr.146/1997 (art.15 lit.f1).
Cu toate acestea, pentru apărarea juridică a atributelor personalității umane, caracterizate de Constituția României ca valori supreme în statul de drept, pe care reclamantul le apreciază ca fiindu-i încălcate de pârâți, acesta, pentru a solicita pretențiile formulate, avea obligația, conform art.1169 Cod civil, să producă dovezi care să justifice răspunderea civilă a persoanelor chemate în judecată și.
Întrucât sarcina probei revine, conform textului de lege menționat, celui care face o propunere (afirmație) înaintea judecății, acesta trebuie să o dovedească. Potrivit adagiului "onus probandi incubit actori", deoarece procesul civil este pornit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată este firesc ca el să-și probeze pretențiile, or, în speță, acest lucru nu s-a produs.
Simpla invocare a dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată într-un prim ciclu procesual (determinată de opinia instanței asupra incidenței Legii nr.146/1997), nu conduce la concluzia că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de o judecată asupra fondului, fără a fi vătămat prin vreo atingere adusă accesului liber la justiție, ca element fundamental al dreptului pretins încălcat.
Curtea are în vedere, în ceea ce privește aplicarea prevederilor art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că această împrejurare a fost invocată prin concluziile scrise depuse de reclamant după reținerea cauzei în pronunțare, astfel încât aceste apărări nu au putut face obiectul analizei în faza procesuală a apelului.
Potrivit principiului tantum devolutum quantum apellatum, efectul devolutiv al apelului se raportează la criticile formulate de apelant, în sensul că instanța de apel nu poate proceda la o nouă judecată decât în limitele stabilite de acesta.
În speță, singura referire a apelantului în ceea ce privește raportul juridic supus judecății constă în aceea că cererea sa este dovedită, fără însă a dezvolta această critică.
Or, în raport de aceste argumente, Curtea a răspuns anterior, în aplicarea prevederilor art.295 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul, potrivit art.296 Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant cu domiciliul în B,-, -A,.1,.20, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1064 din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți cu domiciliul în B, șos.-, nr.74,.110,.5,.23, sector 2, citat și prin afișare la ușa instanței și cu domiciliul în B, șos.-, nr.74,.110,.5,.23, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.6/8.04.2010
Secția a V-a Civ.-
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
