Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 215
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 593 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurenta pârâtă, și intimatul reclamant, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse înscrisuri cu borderou, de către recurenta pârâtă.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a depus întâmpinare și adeverință, ce au fost comunicate.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs, arătând că în cauză există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la faptul că pârâta ocupă fără drept locuința reclamantului moștenită de acesta de la părinți, fiind pronunțată sentința civilă nr. 1753/06.02.1996, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4992/02.12.1996, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 3204/1996.
Al doilea capăt de cerere, constând în imposibilitatea conviețuirii, nu s-a dovedit că violențele ar fi fost exercitate de pârâtă împotriva reclamantului.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței civile.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a arătat că excepția autorității de lucru judecată a fost invocată pentru dată în recurs, solicitând respingerea acesteia.
A arătat că starea de fapt dintre părți se modifică în mod continuu, violențele devenind din ce în ce mai grave.
Totodată, reclamantul nu are posibilitatea introducerii unei acțiuni în revendicare, întrucât are atât calitatea de proprietar, cât și de posesor, iar pârâta a avut calitate de tolerantă.
A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 27 noiembrie 2006, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia din imobilul situat în comuna de, imobil pe are îl ocupă fără nici un drept și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 17 septembrie 2007, reclamantul depus la dosar o precizare de acțiune prin care arătat că solicită evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea sa exclusivă, imobil pe care l-a moștenit de la părinții săi și care este distinct de imobilul edificat împreună cu pârâta în timpul căsătoriei.
Prin sentința civilă nr.11632 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta .
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut în esență că între obiectul acțiunii și motivarea acesteia există o vădită contradicție, iar motivarea aparține acțiunii în revendicare, după natura dreptului și scopului urmărit.
Prin urmare, constată instanța că neexistând raporturi juridice derivate din contractul de locațiune, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în evacuare și nicidecum pe calea acțiunii în revendicare.
A mai reținut instanța de fond că pârâta este coproprietară alături de reclamant a unuia din imobilele din comuna de, iar din declarația unui martor s-a reținut că împreună cu fiul acestora, au adus îmbunătățiri și imobilului moștenit de reclamant de la părinții săi, în cauză impunându-se ca părțile să procedeze la împărțirea bunurilor comune conform art. 36 Codul familiei.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamantul .
Prin decizia civilă nr.593 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamant; s-a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea formulată și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea reclamantului, situat în localitatea de, înscris în RA vol.VII fila 548, compus din casă de locuit cu 6 camere, în suprafață de 92 mp. cu vecnii la - drum conunal, E -.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul este proprietarul exclusiv al casei cu șase camere moștenit de la părinții săi, potrivit titlului de proprietate nr. 1710/1996, certificatului de moștenitor, registrului agricol din anul 1950, fila 548.
Între părți nici nu au existat vreodată raporturi derivate din contractul de locațiune, fosta sa soție fiind tolerată în imobilul proprietatea părinților reclamantului și ulterior, după decesul părinților săi, acțiunea în evacuare neputând fi limitată la existența unor astfel de raporturi contractuale.
Mai mult, pârâta nu are calitatea de coproprietar al imobilului pentru ca acțiunea în evacuare să fie inadmisibilă și este eronată susținerea instanței că, în acest caz, acțiunea în revendicare este singura modalitate de apărare a dreptului de proprietate, deoarece din probele administrate rezultă că reclamantul nu a pierdut posesia imobilului, ci dimpotrivă, rezultă că pârâta nu are vreun titlu legal care să- confere dreptul de locui în acel imobil.
Nu există nici o contradicție între obiectul cererii și motivarea acesteia așa cum constată prima instanță, ci există contradicție în cuprinsul considerentelor primei instanțe și dacă era nelămurită, instanța avea obligația ca, în conformitate cu art. 129 alin.4 pr.civ. să ceară explicații verbal sau în scris, să stăruie prin toate mijloacele legale pentru preveni orice greșeală.
Însă, observând cererea de chemare în judecată și precizarea acesteia, tribunalul a constatat că reclamantul a prezentat clar și corect starea de fapt asupra căreia instanța trebuia să se pronunțe.
Mai mult, instanța impune părților să efectueze partajul conform art. 36 Codul familiei în ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea părinților reclamantului, ca și cum îmbunătățirile, dacă susținerile ar fi fost probate, ar da naștere unui drept de proprietate care să împiedice evacuarea pârâtei din prezenta cauză.
Instanța nu poate impune această obligație și nici nu își poate întemeia hotărârea pe prezumții sau în temeiul unor fapte nedovedite și asupra cărora nu i s-a cerut să se pronunțe.
În consecință, față de considerentele expuse, în baza art. 296 pr.civ., tribunalul a admis apelul și pe fond schimbat în totalitate sentința atacată și a dispus evacuarea pârâtei din locuința proprietatea sa exclusivă, compusă din 6 camere și situată în comuna de.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
Prin motivele de recurs s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece reclamantul a mai introdus trei acțiuni în evacuare ce au fost respinse anterior, prin sentința civilă 1753/6.02.1996 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia civilă 4992/2.12.1996 a Curții de Apel Craiova, dată în dosarul 3204/1996, prin sentința civilă 18978/5.12.1997 a Judecătoriei Craiova și prin sentința civilă 8201/28.05.1999 a Judecătoriei Craiova.
Recurenta pârâtă a arătat, pe fondul cauzei, că acțiunea în evacuare nu este fondată deoarece între părți nu au existat raporturi locative, ci raporturi de drept real, iar dreptul de proprietate al reclamantului poate fi apărat doar pe calea acțiunii în revendicare. Pe de altă parte, pârâta a arătat că este coproprietară cu reclamantul asupra unuia din imobilele situate în loc. de și, împreună cu fiul lor, au adus modificări și îmbunătățiri imobilului în litigiu. Violențele invocate de reclamant că ar fi fost exercitate de pârâtă nu au fost dovedite cu martori.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și înlăturarea susținerilor recurentei.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 166 presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză iar în speță se constată că nu există identitate de cauză între litigiul de față și cele promovate anterior de reclamant, cu același obiect.
Prin acțiunea de față, reclamantul a invocat atât lipsa titlului locativ al pârâtei, căreia, după divorțul de reclamant, pronunțat în anul 1994 i s-a permis să locuiască în imobilul fostului soț doar două luni, cât și violențele exercitate de pârâtă asupra reclamantului și care pun în pericol viața și sănătatea acestuia.
Atitudinea violentă a pârâtei constituie o stare de fapt, care se poate modifica și nu există autoritate de lucru judecat dacă faptele care constituie temeiul promovării acțiunii nu au fost analizate anterior de instanțe, în acțiuni similare.
Reclamantul a depus la dosar certificate medico legale eliberat la 5-08.2004, la 11.02.1997, și la 20.06.1993. Față de data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești prin care s-a analizat acțiunea în evacuare promovată de reclamant și anume anul 1997, este evident că nu există autoritate de lucru judecat în raport de atitudinea ce se pretinde că a avut-o pârâta începând cu anul 2004.
Instanța analizează acțiunea în evacuare promovată de reclamant, în calitate de proprietar al imobilului cu destinație de locuință cu 6 camere, acțiunea fiind motivată de faptul că pârâta, în calitate de tolerat, a avut o atitudine violentă și pune în pericol sănătatea reclamantului. O astfel de acțiune, fondată pe cauza expusă, nu a făcut obiectul unui litiu anterior.
C de al doilea motiv de recurs nu este fondat, deoarece acțiunea în evacuare poate fi promovată nu numai atunci când între părți se stabilesc raporturi în temeiul unui contract de locațiune, ci și împotriva toleraților.
Contractul de locațiune este, prin natura sa contract oneros, însă raporturile dintre proprietar și persoanele tolerate nu sunt oneroase, fiind, ca regulă, stabilite între persoane apropriate, cunoscute, ele fiind încheiate intuitu personae. Asemenea raporturi au un temei locativ, obiectul lor fiind acela de a folosi locuința de către tolerat.
Singura diferență între aceste raporturi și cele locative este caracterul neoneros, dar trebuie subliniat că ocuparea unei locuințe în temeiul unui titlu( înțelegerea cu proprietarul, acordul acestuia fiind un raport de locație) este de esența convenției încheiate cu toleratul. Termenul de convenție este folosit în acest caz în sensul de negotium, iar nu de instrumentum.
Acțiunea în revendicare este promovată atunci când posesorul ocupă fără titlul, fără acordul proprietarului, ori în cazul raportului de locație, un astfel de acord există.
Între reclamant și pârâtă a existat o conviețuire, determinată de căsătoria acestora, iar după desfacerea căsătoriei reclamant a fost de acord ca fosta soție să locuiască o anumită perioadă de timp în imobilul reclamantului. De la această dată, pârâta a devenit tolerată în locuință și a stabilit, a încheiat cu reclamantul un acord, care nu a îmbrăcat forma scrisă, pentru folosirea locuinței.
La încetarea perioadei convenite pentru folosință sau atunci când conviețuirea devine imposibilă, reclamantul este în drept să ceară evacuarea celei pe care a tolerat-o în locuință.
Actele de la dosar, provenind de la consiliul local, fac dovada că pe terenul moștenit de reclamant de la părinții și pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate se află două construcții: una dintre ele, având 6 camere și o suprafață de 92. a fost construită în anul 1950 ( foștii soți s-au căsătorit în anul 1957), iar cealaltă, cu o suprafață construită de 21.p a fost edificată în anul 1961.Reclamntul este astfel proprietar exclusiv al construcției din anul 1950, moștenită de la părinți, iar eventualele lucrări de îmbunătățire făcute în timpul căsătoriei cu pârâta pot constitui un drept de creanță al pârâtei, cât timp nu s-a făcut dovada că imobilul a fost transformat radical, rezultând o nouă construcție.
Reclamantul a dovedit că au fost exercitate violențe asupra sa, situația de fapt fiind reținută de tribunal pe baza probelor administrate, ce au fost analizate coroborat, situația de fapt rezultând atât din declarațiile martorilor, cât și din certificatul medico-legal, cererile de sesizare a poliției locale, astfel că este întemeiată cererea sa de evacuare a persoanei ce a fost tolerată în locuință și cu care nu mai poate continua să locuiască. Dealtfel, reclamantul, în calitate de proprietar, nu este nevoit să justifice motivul pentru care nu mai permite folosința locuinței de către tolerat.
Apreciind că tribunalul a soluționat acțiunea cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar motivele de recurs nu sunt fondate, în temeiul art 312 c, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 593 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță, Sorin Pascu
