Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 217

Ședința publică de la 04 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu

JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță

JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 533 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect evacuare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât, asistat de.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse întâmpinare și înscrisuri, de către intimatul pârât.

Recurentul reclamant a depus un set de înscrisuri și i-a fost comunicată întâmpinarea.

Avocat, pentru intimatul pârât, nu a solicitat termen pentru observarea înscrisurilor depuse la acest termen de către recurent.

Recurentul reclamant a solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 244. până la finalizarea dosarului - aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, având ca obiect partaj succesoral, litigiul fiind purtat între (), mama recurentului, și intimatul din cauza prezentă.

Avocat, pentru intimatul pârât, s-a opus cererii de suspendare a cauzei, întrucât recurentul nu are calitatea de parte în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.

Instanța, constatând că între soluționarea dosarului de față și dosarul nr. - al Judecătoriei Craiova nu există o legătură indisolubilă, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de recurentul reclamant.

Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise.

Avocat, pentru intimatul pârât, a arătat că pârâtul este singur moștenitor acceptant al tatălui său, fiind unicul proprietar al imobilului și terenului aferent. Recurentul a avut doar calitatea de tolerat în acest imobil. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

La data de 6 martie 2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, fiul său, solicitând ca instanța să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna jud. D, proprietatea reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 6936 din 17 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu a dovedit faptul că este proprietarul exclusiv al imobilului în care locuiește pârâtul împreună cu mama și fiul său și nici că acesta are un comportament agresiv și violent care face imposibilă coabitarea cu reclamantul.

S-a mai reținut că pârâtul, care este fiul reclamantului, figurează înscris în registrul agricol, vol. 19, poz. 35, împreună cu reclamantul și soția acestuia, iar actul medical depus de reclamant nu face dovada exercitării violențelor de către pârât.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, susținând că se află în proces de divorț cu soția sa, fiind separați de 10 ani; a arătat că a fost bătut și alungat de pârât și de soție din locuința sa, i-a fost distrusă o parte din aceasta, a fost demolată soba de teracotă, i-au demolat un zid despărțitor, i-au spart geamurile.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că există o stare tensionată între părți, iar reclamantul (tatăl său) îi adresează injurii și îl provoacă la scandal.

A mai arătat că locuiesc în aceeași curte, dar în imobile separate și nu îl deranjează pe apelant cu nimic, precizând că nu are vreo proprietate și nu are unde să locuiască; mai mult, la construirea imobilelor și a anexelor din curte a contribuit personal împreună cu mama sa, aceasta din urmă nefiind de acord cu evacuarea.

Prin decizia civilă nr.533 din 06 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de reclamant; a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea; a dispus evacuarea pârâtului din imobilul compus din 3 camere, situat în Comuna,-, jud. D și obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 30,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Imobilul din care s-a solicitat evacuarea pârâtului este proprietatea reclamantului, ca moștenitor al defunctului, în virtutea titlului de proprietate nr. 3118/30.12.2002. Eventuala contribuție a pârâtului și a mamei sale la edificarea construcției pe terenul proprietatea reclamantului poate da naștere doar unui drept de creanță și nicidecum unei coproprietăți.

De asemenea, eventualele îmbunătățiri aduse imobilelor construcții dau naștere unui drept de creanță, iar pârâtul ar putea să invoce un drept de retenție până la restituirea sumelor de bani constând în contravaloarea îmbunătățirilor sau a altor lucrări de construcții efectuate. Însă, instituirea unui drept de retenție nu a fost solicitat de către pârât în cadrul apărărilor sale în fața instanței de fond.

Apărarea pârâtului conform căreia mama sa a contribuit la edificarea unor construcții, nu-i conferă acestuia niciun drept locativ și prin urmare, pentru spațiul locativ pe care îl ocupă nu justifică vreun titlu.

În lipsa unui titlu locativ, tribunalul a apreciat că pârâtul ocupă locuința proprietatea reclamantului fără niciun drept, fiind tolerat de către tatăl său, având obligația să o elibereze pentru a-i permite proprietarului să beneficieze de toate prerogativele dreptului său de proprietate asupra construcțiilor, inclusiv de folosința lor, conform art.480 civ.

În baza art. 274 civ. intimatul pârât a fost obligat la plata către apelantul reclamant a sumei de 30,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și cheltuieli de transport.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că nu a primit copie după motivele de apel, pentru se putea apăra, nu a fost respectat termenul de 30 de la primirea citației și primul termen de judecată și că urmează a se dezbate într-un proces separat valabilitatea certificatului de moștenitor și o acțiune de partaj prin care recurentul și mamei sale să i se stabilească un drept de creanță, putând obține apoi un drept de retenție.

La data de 22 februarie 2008 intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că recurentul a avut calitatea de tolerat în imobilul proprietatea exclusivă a intimatului.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art 289 alin 2, după primirea dosarului în apel, se fixează termen de judecată și se comunică intimatului o copie a motivelor de apel, cu mențiunea de a formula întâmpinare cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Dacă intimatul nu primește copia motivelor de apel sau acestea nu îi sunt comunicate, potrivit art 291, el are posibilitatea de a cere acordarea unui termen de judecată înăuntrul căruia să depună întâmpinarea. Instanța, din oficiu, are obligația de a acorda un termen dacă intimatul lipsește iar motivele de apel nu i-au fost comunicate.

Aceste dispoziții sunt stabilite pentru respectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, dându-se astfel posibilitatea intimatului să ia cunoștință de motivele invocate de apelant și să își exprime poziția juridică.

În speță, se constată că primul termen de judecată în apel a fost stabilit administrativ pentru data de 2 octombrie 2007, fără se comunica intimatului copia motivelor de apel. La data de 28 septembrie 2007 intimatul a depus la dosar ( fila 10 ) întâmpinare, iar cauza a fost amânată pentru data de 6 noiembrie 2007, când intimatul a fost prezent la dezbateri.

Ca urmare, chiar dacă instanța nu a comunicat intimatului motivele de apel, acesta a luat cunoștință de ele, de vreme ce a depus întâmpinare la dosar iar la termenul când a fost prezent ( prima zi de înfățișare) nu a cerut termen pentru comunicarea motivelor.

Art. 291 obligă instanța să acorde termen atunci când motivele de apel nu au fost comunicate numai dacă intimatul lipsește, iar în cazul în care acesta este prezent la judecată, lasă la latitudinea sa formularea unei cereri de amânare.

Concluzia care se impune este aceea că necomunicarea motivelor de apel nu constituie în speță motiv de nelegalitate a hotărârii, pentru că intimatul a luat cunoștință de motive, a formulat întâmpinare și nu a cerut termen.

Art. 298 stabilește că dispozițiile procedurale privind judecata în primă instanță sunt aplicabile și în apel, astfel că, potrivit art. 114 alin 3, stabilirea pe cale administrativă a primului termen de judecată trebuie să se facă astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la îndemână 15 zile pentru pregătirea apărăii.

Și aceste dispoziții sunt o garanție procesuală a respectării dreptului la apărare iar nerespectarea unui termen de 15 zile între data primirii citației și termenul de judecată nu atrage nulitatea expresă a hotărârii, dacă dreptul la apărare a fost pe deplin satisfăcut prin alte mijloace procesuale.

Intimatul din apel a primit citația emisă de tribunal la 6 septembrie 2007 iar termenul de judecată era stabilit pentru 2 octombrie 2007, astfel că cele 15 zile despre care se face vorbire în cuprinsul art. 114 alin 3 au fost respectate. Recurentul este, evident, în eroare atunci când se referă la respectarea unui termen de 30 zile, legea făcând referire la 15 zile.

Recurentul a invocat faptul că urmează se stabili într-un proces aflat în curs de judecată un drept de creanță și, implicit, de retenție al său față de imobilul din care se cere a fi evacuat.

Această susținere nu poate constitui motiv de recurs, deoarece instanța analizează nelegalitatea hotărârii în raport de fapte sau acte juridice sau materiale existente la data soluționării litigiului, nicidecum drepturi care sunt în curs de judecată sau pe care partea speră să le dobândească.

Potrivit probelor administrate, instanța de apel a reținut corect că reclamantul este proprietarul terenului intravilan curți construcții, în calitate de unic moștenitor al autorului ( titlul de proprietate nr. 3118/2002) și al imobilului construcție edificat pe acesta, chiar recurentul recunoscând că i se va constata, împreună cu mama sa, un drept de creanță față de reclamant, rezultând din lucrări făcute la imobil. Un astfel de drept de creanță, virtual, ca și dreptul de retenție ce se speră a fi recunoscut nu poate fi opus la această dată proprietarului construcției.

Constatând că tribunalul a soluționat corect acțiunea, dispunând evacuarea pârâtului care este tolerat în locuință, recursul se va respinge ca nefundat, potrivit art. 312

În temeiul art. 274, recurentul va fi obligat către intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 533 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul

Obligă recurentul către intimatul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.-

Tehn.MC/2 ex./10.03.2008

Președinte:Gabriela Ionescu
Judecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță, Sorin Pascu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Craiova