Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 217/2009-
Ședința publică din 05.02.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O, B-dul - cel M, nr. 136, - 29,. 10, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 712/LM din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 02.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar note de ședință și copia carnetului de muncă al contestatorului, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului conform petitului, casarea parțială a hotărârii recurate, obligarea intimatei să recalculeze pensia contestatorului luând în considerare un stagiu de cotizare de 20 de ani, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, respingerea recursului declarat de recurenta intimată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 712/LM din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis in parte contestația formulata de contestatorul domiciliat in O strada -. - cel M, nr. 136, -.10, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B si in consecința:
S-a dispus anularea deciziei nr.- /2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
S-au respins restul pretențiilor.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecata
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.- din 20.07.1999 contestatorului i s-a acordat pensie pentru pierderea capacității de munca,drepturile fiindu-i stabilite in baza Legii nr.3/1977.prin decizia nr.- din 28.12.2007,contestatorul i se acorda pensie pentru munca depusa si limita de vârstă,in baza Legii nr.19/2000
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai M de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 21-25, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai M de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv 25 de ani 3 luni si 19 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act de faptul ca,contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Recurentul contestator a solicitat admiterea recursului, admiterea contestației și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu corespunzător de 20 de ani.
În motivarea cererii de recurs, recurentul învederează următoarele:
- instanța de fond, admițând doar parțial contestația, a nesocotit prevederile art. II și 14 din Legea nr. 3/1977 combinate cu art. 19, 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000 în ce privește durata vechimii în muncă și încadrarea în grupa de muncă;
- recurentul are o vechime în grupa I de muncă de 25 ani, 3 luni și 19 zile, iar potrivit OUG nr. 4/2005, fiind pensionat înainte de 01.04.2001, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977;
- Legea nr. 3/1977 nu face distincție între tratamentul juridic al mecanicului de locomotivă și cel al revizorului de vagoane, ci se referă la aceeași egalitate de tratament juridic pentru asigurații din grupa I;
- recurentul a lucrat la CFR ca revizor tehnic vagoane.
Recurenta pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocând următoarele:
- instanța de fond a făcut confuzie între stagiul complet de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și stagiul de cotizare care este stabilit prin lege tocmai în considerarea realizării stagiului în condiții speciale;
- intimatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 la care face trimitere anexa nr. 4, el desfășurând activitate în funcția de revizor tehnic în cadrul CFR O, funcție care nu este prevăzută în articolul 20;
- în cauză nu sunt incidente nici prevederile Legii nr. 226/2006, acest act normativ aplicându-se doar pentru activitățile desfășurate în cadrul unităților cuprinse în anexa nr. 2, or funcția deținută de reclamant nu apare în această lege.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie de limită de vârstă ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. - din 18.12.2003, acesta având un stagiu de cotizare realizat de 41 ani, din care, 25 de ani 10 luni și 20 zile în grupa I de muncă, el îndeplinind atribuții corespunzătoare funcției de revizor tehnic vagoane în cadrul CFR.
Potrivit prevederilor articolului 1 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7 și anume activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, locurile de muncă prevăzute la alin. 1 fiind cele din unitățile prevăzute în anexa 2, anexă în care la pct. 17 - 18 este menționată Societatea Națională de Transport Feroviar. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 226/2006 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se lua în considerare un stagiu de cotizare mai mic de 30 de ani, are fundament legal.
Însă, susținerile recurentului contestator în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul cuprinse în Legea nr. 3/1977 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile și va păstra în tot sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O, B-dul - cel M, nr. 136, - 29,. 10, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 712/LM din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 12.02.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 12.02.2009 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
