Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/
Ședința publică din 01 iulie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 100, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ). ) și reprezentat de, toți cu domiciliul în M,-, județul C, având ca obiectevacuare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă, lipsind celelalte părți. Se prezintă și numita, care precizează că este mama intimatului pârât, dar nu este parte în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebată fiind de către instanță, cine locuiește în imobilul în litigiu, numita precizează că, în imobil locuiesc copiii ei, iar ea locuiește într-un alt imobil.
Întrebată fiind, recurenta reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația recurentei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Învederează că, de la vârsta de 31 ani, a rămas văduvă cu trei copii și, după Revoluție a întocmit actele.
Întrebată fiind de către instanță, recurenta reclamantă arată că nu cunoaște exact cine este G; dar este posibil să fie vorba despre o fiică a fostului proprietar de la care a cumpărat imobilul.
Numita arată că nu cunoaște cine este G, însă este atenționată că, neavând mandat din partea fiului acesteia - intimatul pârât, nu i se poate acorda cuvântul pe fond în prezenta cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecată pârâții, și pentru a se dispune evacuarea acestora din imobilul situat în oraș M,-, jud.
În considerentele cererii de chemare in judecată reclamanta a susținut că în anul 1960 a cumpărat imobilul în litigiu de la proprietarul imobilului, cu chitanță de mână, iar prin sentința civilă nr. 581/07.03.1996 a Judecătoriei Medgidias -a constat intervenită vânzarea cumpărarea bunului în favoarea sa. La data încheierii înscrisului sub semnătură privată în imobil mai locuiau și chiriași iar de-a lungul timpului în imobil au locuit mai multe familii. Pârâții nu au nici un fel de titlu locativ și nici nu au plătit chirie, ceea ce contravine dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 114/1996 republicată. În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 114/1996 republicată.
La termenul de judecată din 21.04.2008 reclamanta a renunțat la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâta.
Ceilalți pârâți, în apărare, au formulat întâmpinare, prin intermediul căreia au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților. Au susținut pârâții că imobilul din orașul M,- a aparținut defunctei, fiind compus din mai multe corpuri de construcție. În timpul vieții defuncta a vândut un corp de imobil reclamantei, iar după moartea acesteia, moștenitoarea a vândut restul construcțiilor numitei cu care a încheiat un antecontract e vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1761/28.09.2008 la. Numita este mama pârâtului iar pârâtul este fiul minor al acestuia. În baza antecontractului de vânzare-cumpărare numita a avut întotdeauna posesia părții de imobil cumpărat și suprafeței aferente de teren de cca. 70 mp, strict delimitată prin gard de partea de imobil stăpânită de reclamantă. Pârâții o vizitează des pe numita dar nu locuiesc în imobilul pretins de reclamantă.
Prin încheierea de ședință din 23.06.2008 instanța de fond a unit cu fondul cauzei excepțiile procesuale invocate.
Prin sentința civilă nr.2562/C/3.11.2008 Judecătoria Medgidiaa respins ca nefondate ambele excepții, iar pe fondul cauzei a respins ca nefondată acțiunea.
Cu privire la excepții s-a reținut că reclamanta justifică legitimarea procesuală cu sentința civilă nr.501/07.03.1996 a Judecătoriei Medgidia prin care s-a constatat cu titlu retroactiv ca perfectă vânzarea -cumpărarea intervenită între reclamanta în calitate de cumpărătoare și în calitate de vânzătoare, cu privire la imobilul din care se solicită evacuarea pârâților. De asemenea, pârâții justifică legitimarea procesuală pasivă în calitate de ocupanți ai imobilului, aspect recunoscut la interogatoriu.
Asupra fondului s-a apreciat că pârâții opun reclamantei dreptul de proprietate pretins a se fi născut în patrimoniul autoarei lor, prin actele juridice bilaterale succesive consemnate în înscrisurile sub semnătură privată, apte în principiu să transmită dreptul de proprietate asupra construcțiilor, din care primul este încheiat chiar cu autoarea reclamantei, și anume chitanța din 31 august 1980 încheiată între în calitate de vânzător și G, în calitate de cumpărători. Evacuarea este o sancțiune civilă, specifică raporturilor locative, aplicabilă persoanelor care ocupă fără drept, abuziv sau prin fraudă o locuință ori au calitatea de tolerați. Or, în speță, pârâții nu sunt simpli detentori precari. În condițiile în care dreptul reclamanților asupra imobilului din care solicită evacuarea pârâților este contestat, pârâții opunând reclamanților drepturi reale, respectiv personale proprii, instanța de judecată, în raport cu obiectul cererii, nu poate compara titlurile invocate de părți, acest lucru putând fi făcut doar în cadrul unei acțiuni în revendicare, acțiune cu care nu a fost investita instanța.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.100 din 13 februarie 2009 tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că atât reclamanta cât și pârâții tind la recunoașterea dreptului lor asupra imobilului în discuție, recunoaștere ce poate fi rezultatul unei acțiuni în revendicare, punându-se în discuție chiar dreptul de proprietate al uneia dintre părți. Cum o asemenea cerere nu a format obiectul verificării instanței, apelul a fost considerat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, invocând prevederile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă a susținut, în esență, că dreptul său de proprietate asupra imobilului a fost stabilit irevocabil prin sentința civilă nr. 501/1996 pronunțată de Judecătoria Medgidia și că, în analiza pe care instanțele trebuiau să o facă în cauza de față, trebuia să se constate că dreptul recunoscut reclamantei printr-un titlu cert are întâietate față de titlul incert invocat de pârâți, respectiv un antecontract de vânzare cumpărare încheiat ulterior titlului reclamantei.
Precizează că sentința civilă nr. 501/1996 are autoritate de lucru judecat cu privire la recunoașterea dreptului său de proprietate și că instanța a reținut greșit că pârâții beneficiază de o detenție precară în baza antecontractului de vânzare cumpărare.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate de reclamantă, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în evacuare este mijlocul procesual pus la îndemâna locatorului pentru sancționarea atitudinii culpabile a locatarului și decurge din dispozițiile art. 1410 și urm. Cod civil.
Aceeași acțiune este pusă la îndemâna persoanei care, invocând un titlu propriu, se îndreaptă împotriva detentorului precar al imobilului.
În cauza de față însă, părțile nu se găsesc în nici una dintre aceste situații. Astfel, existența unui raport de locațiune între reclamantă și pârâți nici nu a fost invocată.
Apoi, pârâții, așa cum au reținut corect instanțele, invocă faptul că au cumpărat construcția în care locuiesc chiar de la autorul reclamantei, printr-un înscris sub semnătură privată, căruia i se recunoaște valența transmiterii dreptului de proprietate asupra construcției, fără să fie necesar un act încheiat în formă autentică (art. 1295 Cod civil). Se observă, astfel, că pârâții nu se găsesc în situația unui detentor precar, cum susține recurenta, ci ei sunt posesori ai construcției în sensul art. 1846 alin. 2 Cod civil.
În consecință, reclamanta solicită evacuarea pârâților care nu sunt simpli detentori precari, ci veritabili posesori ai acesteia.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că, în cauza de față, reclamanta care afirmă calitatea de proprietar asupra întregului imobil, invocă lipsirea sa de posesie pentru o parte din imobil, de către pârâții care au posesia acestei părți, dar care, afirmativ, o exercită în lipsa unui titlu. În această situație, reclamanta are la îndemână numai acțiunea în revendicare pentru a-și proteja toate atributele dreptului de proprietate pretins a fi încălcate de către pârâți și nu acțiunea în evacuare.
De altfel, pe calea recursului, reclamanta tinde la compararea titlurilor de proprietate invocate de fiecare dintre părți, comparare la care se poate proceda nu în cazul acțiunii în evacuare, ci pe calea acțiunii în revendicare. Tot în procedura comparării de titluri din acțiunea în revendicare se poate discuta și asupra autorității de lucru judecat pe care o are sentința civilă nr. 501/1996 pronunțată de Judecătoria Medgidia și persoanele cărora le poate fi opusă această hotărâre.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 100, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ). ) și reprezentat de, toți cu domiciliul în M,-, județul C, având ca obiectevacuare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs /18.08.2009
Gref.AB/2 ex./21.08.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
