Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 250/
Ședința publică din 01 iulie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de:
recurenta intervenientă "", cu sediul în C,-, - 2,. C,. 40, județul C;
II. recurenții pârâți intimați CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediile în Sud,-, județul C;
III. recurenta pârâtă intimată " 2000", cu sediul în Sud, strada - (fosta strada -) nr. 3, județul C;
IV. recurenții reclamanți intimați, domiciliată în S,-, județul O, G, și, domiciliați în S,-,. C,. 6, județul O, domiciliat în P O,-, bloc 3,. 3, județul O și, domiciliată în S,-, bloc 15,. B,. 14, județul O,
împotriva deciziei civile nr. 373/1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în B,-, bloc 30 B,. A,. 10, sector 2, " MAREA NEAGRĂ", cu sediul în Nord,-, județul C, " SERV 96", cu sediul în Sud,-, județul C și intimații reclamanți, domiciliat în S,-, -. 4,. 20, județul O și, domiciliată în S,-,. C,. 6, județul O, având ca obiectrevendicare imobiliară.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru recurenții pârâți și intimați Consiliul Local și Orașul prin Primar, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 38067/6.10.2008, depusă la dosar, pentru recurenta pârâtă intimată 2000 răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, pentru recurenții reclamanți intimați, G, -, - intimat reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar și a împuternicirii avocațiale seria - nr. 04003 din 18 iunie 2009, pe care o depune la dosar, pentru intimata pârâtă, avocat -, pentru Marea Neagră, consilier juridic, în baza delegației de reprezentare aflată la dosar, iar pentru intimata reclamantă, răspunde avocat, Baroul O l t, în baza împuternicirii avocațiale nr. 70 din 09 ianuarie 2009, pe care o depune la dosar; se constată lipsa recurentei interveniente, și a intimatei pârâte Serv 96
Procedura de citare este legal îndeplinită,conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recurenta reclamantă intimată a depus la dosar (fila 23) precizări.
Apărătorul intimatei reclamante învederează că este de acord cu recursul declarat de recurenții reclamanți intimați, și
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri asupra recursurilor formulate în cauză.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri asupra celor patru recursuri formulate în cauză.
Apărătorul recurenților reclamanțiintimați, G, - și a intimatului reclamant, avocat ,având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului clienților săi, așa cum a fost formulat și motivat, cu consecința modificării celor două hotărâri. cu consecința respingerii în tot a cererii de intervenție formulată de intervenienta, ca nefondată.
Critică legalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța sub aspectul soluționării cererii de intervenție formulată de, apreciind că în mod nelegal clienții săi au fost obligați să plătească intervenientei despăgubiri în valoare de 28031,11 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate de această societate comercială la imobilul proprietatea reclamanților pe perioada derulării contractului de locație de gestiune.
Învederează că obligarea reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor este contrară dispozițiilor din contractul de locație și aceasta deoarece, prin acest contract, locatorul era obligat să asigure, prin cheltuieli de exploatare, buna funcționare a unității de cazare, cheltuielile fiind amortizate prin intermediul prețului de cazare încasat de la clienți în perioada de exploatare în scop comercial a.
Pune concluzii de respingere a celorlalte recursuri declarate în cauză. Este de părere că "nu s-a intrat chiar în fondul problemei". era pensionar, proprietar exceptat de la naționalizare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei pârâte intimate 200, avocat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului formulat de societatea pe care o reprezintă.
Învederează că nu reprezintă locuință; consideră că decretul de naționalizare a fost aplicat în mod corect, iar instanța urmează să verifice asupra acestui aspect.
Cu privire la celelalte recursuri formulate în cauză, lasă la aprecierea instanței.
Pentru recurenții pârâți intimați Consiliul Local și Orașul prin Primar, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de instituțiile pe care le reprezintă.
Învederează că au fost chemați în judecată pentru restituirea terenului în litigiu. Consideră că, în mod legal clienții săi dețin acest teren, iar instanța trebuie să dispună urmare comparării titlurilor.
Apărătorul intimatei reclamante, avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de 2000., Consiliul Local și Orașul prin primar, ca fiind nefondate.
Solicită, în temeiul art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat de, și G, cu consecința modificării în parte a deciziei civile nr. 373 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în sensul respingerii cererii privind obligarea reclamanților la plata sumei de 28.031,11 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri în favoarea intervenientului
Arată că, între reclamanți și intervenient nu au existat raporturi contractuale.
Imobilul construcție fost uzitat de intervenient în circuitul turistic pentru servicii de cazare turiști, obținând lunar un anumit venit.
Învederează că încă din 1996 reclamanții s-au adresat instanței și și-au dovedit proprietatea.
Depune la dosar concluzii scrise.
Precizează, totodată, că va solicita separat, cheltuielile de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, face un scurt istoric al speței:
, a criticat legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesual active în acțiunea conexă, cel puțin în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 600 ce constituie lotul nr. 924, motivat de faptul că reclamanta cumulează atât calitatea de moștenitor testamentar, cât și pe cea de moștenitor legal, fiind nepoata testatorului.
Prin decizia civilă nr. 373 din 01 septembrie 2008, Tribunalul Constanțaa admis apelul formulat de reclamanta și a desființat în parte sentința civilă nr. 10544 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Constanța, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a cereri ce viza revendicarea suprafeței de 600 teren ce constituie lotul nr. 924, situat în.
Învederează că hotărârea Tribunalului Constanța privește pe clienta sa, celelalte recursuri nevizând-o pe aceasta.
Consideră că se impune respingerea recursurilor și menținerea hotărârii Tribunalului Constanța, cu trimitere spre soluționare pentru capătul de cerere care s-a disjuns.
Reprezentantul intimatei pârâte Marea Neagră, consilier juridic, având cuvântul, arată că nu s-a criticat lipsa calității procesual pasive, astfel că solicită menținerea hotărârii sub acest aspect.
Pune concluzii de respingere a recursurilor formulate în cauză.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 12141/1996, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local, Orașul prin Primar, Ministerul Finanțelor prin C și - SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Sud,- A -.
În motivarea cererii reclamanta arată că imobilul format din teren de 400 mp. lot 925 și construcție situat în Sud,- Aaa parținut defunctei care l-a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25411/1926.
Arată reclamanta că împreună cu fiul său au decedat în urma bombardamentului aerian din 04.04.1944 așa cum rezultă din nr. 1322/1945 al fostului Tribunal
Susține reclamanta că succesorul celor doi decedați a fost - care a deținut bunul până la aplicarea Decretului nr. 92/1950 deși, conform art. II din decret era exceptat fiind toată viața salariat.
Reclamanta a susținut că este cea de-a doua soție a lui -, care a instituit-o legatară universală așa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 4819/02.07.1979 și certificatul de moștenitor nr. 690/21.07.1982 eliberat de fostul notariat de Stat al municipiului
Pârâta - SA a formulat întâmpinare arătând că deține imobilul revendicat în calitate de proprietar,m fiind înscris în patrimoniul societății conform art. 20 din Legea 15/1990 și că este administrat în locație de gestiune de către - SRL conform contractului nr. 259/1992.
Pârâta - SA a formulat cerere de introducere în cauză a numitei care pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta.
- SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând instituirea unui drept de retenție asupra imobilului și respectarea dreptului de locațiune rezultat din contractul de locațiune de gestiune nr. 259/1992.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 890/1999 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de C, Consiliul Local, Orașul prin Primar, - SA și - Serv 96 SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Sud, str. - - cu str. - cel M, loturile 924-925, în suprafață de 1000 mp. cu o construcție principală numită și anexe.
Reclamanta arată că cele două loturi au constituit proprietatea surorilor (căsătorită ) și (căsătorită ) dobândite prin cumpărare de la părinții lor.
Susține reclamanta că a cumpărat de la părinții săi imobilul din, compus din teren de 400 mp. și construcții, respectiv lotul 925 cu actul autentificat sub nr. 25411 și transcris sub nr. 2265/15.07.1929 la Grefa Tribunalului Constanța, iar la 12 august 1930, a dobândit proprietatea lotului nr. 924 în suprafață de 600 mp. prin actul transcris la grefa aceluiași tribunal sub nr. 2096.
Arată reclamanta că în timpul bombardamentului de la 04.04.1944 au decedat și fiul său, iar la scurt timp a decedat și soțul -, astfel că averea familiei a rămas care a lăsat soțului său toate bunurile succesorale în care se includ și loturile de teren revendicate.
Reclamanta a susținut că este nepoata de frate a autorului, fiind moștenitor testamentar, iar imobilul era exceptat de la naționalizare deoarece era casnică, iar inginer. Se arată că naționalizarea nu a respectat identitatea dintre persoana menționată ca proprietar și adevăratul proprietar, fiind făcută pe numele de -.
Pârâtul Consiliul Local a formulat întâmpinare arătând că cele două loturi, anume 924 - 925 din planul de parcelare " au fost înscrise pe numele - împreună cu, naționalizate prin Decretul 92/1950 - poz. 356 anexa II pentru
Se arată că în prezent, are denumirea de "" și este formată din două corpuri de clădire - corpul A în administrarea - SA și corpul B anexă a, în administrarea - SE- ocupat de chiriași.
Pârâta - SA, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că imobilul face parte din patrimoniul societății și are destinație comercială.
Prin sentința civilă nr. 17349/1998 a Judecătoriei Constanțas -a declinat acțiunea reclamantei - înregistrată sub nr. 12141/1996 spre competentă soluționare Tribunalului Constanța.
Pe rolul Tribunalului Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. 6574/1998.
Prin încheierea din 17.06.1999 a Tribunalului Constanțas -a admis excepția conexității și s-au conexat acțiunile formulate de reclamantele - și sub nr. 6574/1998.
Prin sentința civilă nr. 887/25.10.1999 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea principală formulată de reclamanta - și a obligat pârâții Orașul prin Primar, Consiliul Local, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, - SA să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Nord,- A, județul C compus din teren în suprafață de 400 mp. ce formează lotul 925 din planul de parcelare " " și o clădire regim parter în suprafață construită de 264,39 mp -, fostă.
A fost respinsă acțiunea conexă formulată de pârâta și a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție formulată de - SRL.
Prin decizia civilă nr. 150/14.06.2000 Curtea de APEL CONSTANȚAa desființat sentința și a trimis cauza spre soluționare pentru judecarea cauzei în fond față de apelanta și apelantul - SRL. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor și - Serv 96 SRL.
La data de 27.07.2000, după pronunțarea deciziei date în apel, a decedat reclamanta -, moștenitorii legali ai acesteia fiind -, -, și - conform certificatului de moștenitor nr. 43/04.10.2000 (fila 95).
Împotriva deciziei civile 150/2000 a Curții de APEL CONSTANȚA au formulat recurs moștenitorii lui -.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 1459/10.04.2002 a admis recursul și au casat decizia civilă 150/2000 a Curții de APEL CONSTANȚA au trimis-o spre rejudecare cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor.
Prin decizia nr. 78/01.07.2003 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelul declarat de, a schimbat în parte sentința civilă nr. 887/1999 a Tribunalului Constanța în sensul că a admis acțiunea formulată de și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Nord,- A, la intersecția str. - cel M cu str. - -, compus din lotul 925 și lotul 924, (fostă ) și anexele.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de - SRL, - Serv 96 SRL și - sa și ca nemotivat apelul declarat de Statul Român. A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de -, menținându-se restul dispozițiilor sentinței privind anularea ca netimbrată a cererii de intervenție.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, -, și, pârâta - 2000 SA, pârâta " " SA și intervenienta SRL.
Prin decizia nr. 311/C/24.05.2006 a Curții de APEL CONSTANȚAs -au admis recursurile declarate, s-a casat decizia nr. 78/01.07.2003 a Curții de APEL CONSTANȚA și sentința nr. 887/25.10.1999 a Tribunalului Constanța și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Prin decizia arătată s-a reținut că moștenitorul a fost fiul său, moștenirea la decesul său fiind transmisă ascendentului -, acesta din urmă acceptând succesiunea în termenul prevăzut de lege.
S-a arătat că instanța trebuie să administreze probe suplimentare pentru a se stabili cine a avut calitate de proprietar și dacă anexele sunt supuse restituirii. S-a reținut că - nu justifică calitatea procesuală având în vedere că imobilul în litigiu a fost preluat în patrimoniul - 2000 SA.
S-a mai reținut că cererea de intervenție formulată de - SRL deși timbrată, nu a fost analizată pe fond prin decizia supusă analizei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- (R 8585/2006).
Pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de C și Marea Neagră SA au invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Statul Român a arătat că pentru bunurile revendicate ce fac parte în prezent din domeniul privat al unităților administrativ - teritoriale nu au calitate procesual pasivă, aceste atribute fiind în sarcina unităților administrativ teritoriale care le dețin în patrimoniu.
- Marea Neagră SA a arătat că imobilul ce face obiectul litigiului nu se află în posesia sau proprietatea sa. Arată pârâta că în anul 2000 din - se divizează - 2000 SA care a preluat o serie de active printre care și iar în anul 2004 - SA este absorbită alături de alte societăți de către - SA, societatea nou înființată purtând denumirea de - Marea Neagră.
Cele două excepții au fost unite cu fondul cauzei în temeiul disp. art. 137 alin.2 Cod pr. civ.
În ședința publică din 05.12.2006 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în cererea conexă și a aceleiași ca intervenientă în cererea principală și a unit cu fondul această excepție.
Prin încheierea din 24.04.2007 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesual pasive a reclamanților, G, - și în cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul - SRL.
Intervenientul - SRL a formulat precizări la cererea de intervenție solicitând constatarea dreptului său de creanță pentru îmbunătățirile aduse imobilului și a dreptului de retenție corespunzător.
Intervenientul arată că în baza contractului cu - SA în calitate de locator al în anul 1992 efectuat lucrări de reparații asupra imobilului, contravaloarea lor fiind de 3.500.000 ROL. Arată intervenientul că în 2003 au fost necesare alte lucrări de reparații și modernizare a imobilului, contravaloarea lucrărilor executate în anii 2003 - 2004 fiind în sumă totală de 19722,62 lei.
Arată intervenientul că valoarea totală a creanței este de 20.072,72 lei.
În ședința publică din 04.09.2007, instanța din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei - SE-.
În cauză reclamanții au înțeles să se folosească de probele deja administrate în fazele procesuale anterioare și anume proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Intervenientul - SRL a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 10544 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în acțiunea conexă și s-a respins acțiunea civilă conexă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Orașul prin Primar, Consiliul Local, Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor prin DGFP C, - Marea Neagra SA, - Serv 96 SRL și - 2000 SA ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Totodată, s-a admis excepția lipsei calității procesual active a intervenientei în cererea de chemare in judecată a altor persoane formulată de - 2000 SA în acțiunea principală și s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta - 2000 SA în cadrul acțiunii principale pentru lipsa calității procesual active a intervenientei.
De asemenea, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor prin DGFP C, - Marea Neagra SA și - Serv 96 SRL și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și în contradictoriu cu pârâții Orașul prin Primar, Consiliul Local și - 2000 SA și au fost obligați pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate si posesie imobilul - teren în suprafață de 400 mp situat în Sud,- A, reprezentând lotul nr. 925 (poligonul ) din parcelarea astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza întocmit de ing..
Totodată, a fost obligată pârâta - 2000 SA să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie imobilul - construcție, tip parter cu suprafața construită de 264,39 mp denumita (fosta ) situată pe terenul menționat.
S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a reclamanților, -, G în cererea de intervenție în interes propriu formulată de - și s-a admis cererea de intervenție in interes propriu formulată de intervenientul - SRL în contradictoriu cu reclamanții, -, G, și, astfel cum a fost precizată fiind obligați reclamanții la plata către intervenient a sumei de 28031,11 lei reprezentând contravaloare lucrări de reparații si îmbunătățiri fiind instituit în favoarea intervenientului un drept de retenție asupra imobilului - construcție până la achitarea de către reclamanți a sumei de 28031,11 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, -, G și care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul modalității de soluționare a cererii de intervenție formulată de
La rândul ei, și reclamanta, a criticat legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității sale procesual active în acțiunea conexă, cel puțin în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 600 ce constituie lotul nr. 924, motivat de faptul că reclamanta cumulează atât calitatea de moștenitor testamentar, cât și pe cea de moștenitor legal, fiind nepoata testatorului.
Pârâții 2000, Orașul prin Primar și Consiliul Local au criticat legalitatea sentinței sub aspectul modalității de soluționare a cererii principale, apreciind că, în mod greșit s-a constatat că defuncta a avut calitatea de moștenitoare pentru lotul nr. 925 în suprafață de 400 pe care se află amplasată "", iar defuncta pentru lotul nr. 924 în suprafață de 600 pe care se află amplasată Anexa "". S-a mai susținut că restituirea construcției nu este posibilă, întrucât (fostă ) intrat în patrimoniul pârâtei 2000 în cadrul procesului de privatizare, iar în condițiile în care actul de privatizare nu a fost anulat, titlul pârâtei este preferabil celui exhibat de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 373 din 01 septembrie 2008, Tribunalul Constanțaa admis apelul formulat de reclamanta și a desființat în parte sentința civilă nr. 10544 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Constanța, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a cereri ce viza revendicarea suprafeței de 600 teren ce constituie lotul nr. 924, situat în.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind modul de soluționare a cererii conexe.
S-a admis apelul reclamantei din acțiunea principală și s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 10544 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța, în sensul că s-a respins ca nefondată cererea formulată de intervenientul având ca obiect instituirea în favoarea acestuia a unui drept de retenție asupra imobilului - construcție denumită " ", fosta " ". Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții 2000, Orașul prin Primar și Consiliul Local.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că toate criticile referitoare la reținerea în mod greșit de către prima instanță a calității de moștenitor a numitei după defunctul și în raport de acesta din urmă, a numitului - și a neacceptării în termen succesiunii de către - după defunctul sunt nefondate, aceste probleme de drept fiind dezlegate în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 311/C din 24 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr. 189/C/2006, dezlegările date de instanța de recurs acestor probleme de drept fiind obligatorii pentru judecătorii fondului, conform art. 315 Cod procedură civilă.
S-a mai reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără un titlu valabil, întrucât bunul a fost naționalizat pe numele proprietarului -, iar acesta, în calitate de funcționar, era exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.
Întrucât pârâții Orașul, Consiliul Local și 2000 au dobândit imobilele - teren și construcție - de la un neproprietar, nu justifică în prezent un titlu legal pentru deținerea bunului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții 2000, Orașul și Consiliul Local al Orașului, reclamanții, G, - și și intervenientul
1. Recurenta pârâtă 2000 a criticat legalitatea hotărârii recurate, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
-Instanța de apel a analizat în mod incorect condițiile de preluare a imobilului în proprietatea statului, întrucât indiferent de calitatea de moștenitor stabilită, nu s-a făcut dovada și nu s-a analizat calitatea de persoană exceptată de la naționalizare la data actului de naționalizare. Instanța nu a avut în vedere că nici - și nici nu aveau domiciliul în orașul Sud, iar proprietarii - și mai dețineau și alte proprietăți, ceea ce excede ideii de persoane exceptate de la naționalizare.
-Imobilul nu a fost identificat decât în ceea ce privește situarea lui și vecinătățile. Reclamantele trebuiau să facă dovada că autoarea lor a deținut în proprietate (actuală ) și anexele acesteia în individualitatea existentă în prezent, întrucât nimeni nu poate primi mai mult decât ceea ce a deținut, în cadrul acțiunii în revendicare.
2. La rândul lor, pârâții Orașul prin Primar și Consiliul Local au criticat legalitatea hotărârii instanței de apel sub aspectul modalității de soluționare a cererii reclamanților de a se constata că pârâții au dobândit imobilul revendicat de la un neproprietar, ceea ce determină nevalabilitatea titlului invocat de pârâți, atât pentru deținerea terenului, cât și pentru deținerea clădirii -.
Recurenți au mai susținut că a intrat în proprietatea 2000 în cadrul procesului de privatizare, ca efect al Legii nr. 15/1990, act de privatizare ce nu a fost invalidat, astfel încât instanța nu putea dispune restituirea nici a terenului și nici a construcției - - către reclamanți.
Constatând că recursurile pârâților 2000, Orașul și Consiliul Local al Orașului au vizat, în principal, legitimarea reclamanților ca proprietari ai imobilului situat în Sud,-, reprezentând lotul nr. 925 (poligonul ) din parcelarea compus din 400 teren și construcție - (fosta ), întinderea drepturilor de proprietate și legalitatea titlului statului fondat pe dispozițiile Decretului nr. 92/1950 și ulterior ale titlurilor derivate invocate de pârâții deținători, instanța de recurs va analiza împreună aceste recursuri, urmând le soluționa printr-un considerent comun.
Referitor la calitatea reclamanților de proprietari ai imobilului revendicat se reține că prin decizia civilă nr. 311/C din 24 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr. 189/C/2006, s-a dezlegat problema de drept a succesiunii defunctei și dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului revendicat.
Instanța de recurs a statuat în sensul că moștenitorul a fost fiul său, moștenirea la decesul său fiind transmisă ascendentului -, acesta din urmă acceptând succesiunea în termenul prevăzut de lege.
Conform art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare dispozițiile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În cazul unei casări parțiale, - instanța care judecă fondul are un câmp de judecată mai restrâns, retrăgându-se din obiectivul instanței acele probleme de drept și acele capete de cerere care au rămas rezolvate irevocabil.
În cadrul problemelor de drept rezolvate irevocabil prin decizia civilă nr. 311/C din 24 mai 2006 se rețin și aspectele ce vizează dobândirea dreptului de proprietate asupra lotului nr. 925 - teren 400 construcții - de către, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25411 și transcris sub nr. 2265 din 15 iulie 1929 la Grefa Tribunalului Constanța, cât și cele referitoare la deferirea succesiunii defunctei și calitatea reclamanților de succesori ai fostului proprietar, ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra acestui bun, prin succesiuni succesive de la -, la - - soția supraviețuitoare a lui - și ulterior la reclamanți, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 43/2000, eliberat de BNP.
Referitor la critica ce vizează preluarea și deținerea cu titlu legal de către pârâți a imobilului revendicat de reclamanți, se constată că aceasta este vădit nefondată și urmează a fi respinsă, instanțele de fond și de apel soluționând în mod judicios această problemă de drept.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Imobilul în litigiu - teren și construcție - a fost supus măsurii naționalizării, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind înscris în anexa la acest decret la poziția nr. 356, pe numele proprietarului -.
Instanța de apel a reținut în mod judicios, urmare a valorificării înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv carnete de muncă și adeverințe eliberate de la locurile de muncă - faptul că - era funcționar la data aplicării Decretului nr. 92/1950 și, deci, făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, conform art.II din acest act normativ.
Simpla deținere a mai multor imobile nu constituie o probă că acestea erau exploatate de către proprietarul lor în scopul obținerii unor venituri și care să determine includerea acestuia în categoria exploatărilor de locuințe.
Dovada exploatării imobilului revendicat sub forma închirierii incumbă recurenților pârâți, ori aceștia nu au probat faptul că proprietarul locuinței se încadra în categoria exploatatorilor de locuințe, respectiv faptul că acesta obținea în mod constant venituri din închirierea locuinței din.
Dimpotrivă, s-a probat de către reclamanți, prin actul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 2262/1929, că scopul cumpărării imobilului în litigiu, teren și construcție a fost pentru folosința personală a cumpărătorilor, iar fișa fiscală nr.2 atestă faptul că era înscrisă pe rolul percepției fiscale la nr.222 și avea destinația de locuință imobilul fiind folosit efectiv de către soții - și.
În ceea ce o privește pe defuncta, instanța a reținut că aceasta nu a avut calitatea de proprietar asupra lotului nr. 925, iar pretențiile succesoarei acesteia, reclamanta, nu au fost valorificate în raport cu imobilul revendicat în acțiunea principală - (în prezent ) și terenul aferent, în suprafață de 925; acțiunea conexă ce viza lotul nr. 924 compus din 600 teren a fost trimisă spre rejudecare pe fond primei instanțe.
În condițiile în care imobilul restituit prin sentința civilă nr. 10544 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Constanța reclamantei din acțiunea principală nu a aparținut niciodată autorilor reclamantei, respectiv numiților, și nici nu s- dispus restituirea bunului către această reclamantă, se reține că nu se impunea a fi analizată legalitatea măsurii naționalizării și în raport de autoarea, cum în mod nefondat a susținut recurenta 2000.
Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998, se reține că valabilitatea titlului statului nu presupune numai respectarea exigențelor Decretului nr. 92/1950 la momentul aplicării acestuia, ci și conformitatea actului de naționalizare cu Constituția, cu Tratatele internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării imobilului de către stat.
Art.1, 2 și 3 din Decretul nr. 92/1950 definește scopurile pentru care fost edictat acest act normativ, arătând că măsura este necesară pentru întărirea și dezvoltarea sectorului socialist în economia, pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuințe, supuse degradării din cauza sabotajului marii burghezii și pentru a lua din mâinile exploatatorilor de locuințe un mijloc de exploatare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în mod constant, în jurisprudența sa, că există în cadrul art.1 Protocolul 1 la CEDO un drept intrinsec la indemnizație în cadrul privării de proprietate, atunci când despăgubirea este necesară în vederea respectării proporționalității între ingerința în dreptul individului și "utilitatea publică."
În absența acestui drept, art.1 nu va asigura decât o protecție iluzorie și ineficientă a dreptului de proprietate. Prin urmare, nu este suficient ca o privare de proprietate să urmărească un obiectiv legitim de utilitate publică, trebuie să existe un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Art.8 și 10 din Constituția României din anul 1948 prevedea că "proprietatea particulară agonisită din muncă și economisire se bucură de o protecție socială", iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se realizează numai pe baza legii și cu o dreaptă despăgubire."
În cauză, se reține că naționalizarea imobilului proprietatea autorului reclamanților, deși a fost justificată sub aspectul interesului public, nu s-a realizat cu asigurarea unui raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, nefiind plătite despăgubiri persoanelor ale căror bunuri au fost naționalizate, ceea ce conferă măsurii un caracter abuziv.
De altfel, Decretul nr. 92/1950 a fost declarat ca fiind un act abuziv, în mod explicit prin Legea nr. 10/2001, act normativ prin care legiuitorul a urmărit repararea prejudiciilor cauzate foștilor proprietari prin privarea de bunurile proprietatea lor în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În consecință, se reține că este vădit nefondată critica recurenților pârâți ce vizează caracterul valabil al titlului statului cu privire la imobilul litigios.
Și transmiterile ulterioare, în temeiul Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 15/1990 a imobilului - teren 400 și construcție -, s-au realizat în mod nevalabil, pârâții Orașul și au dobândit bunul de la un neproprietar.
Pârâtul Orașul a dobândit terenul în suprafață de 400, lotul nr. 925 de la Statul Român, prin efectul Legii nr. 18/1991.
Pârâta 2000 a dobândit construcția - (fosta ) de la care la rândul său a dobândit-o de la Statul Român în temeiul Legii nr. 15/1990.
Conform art. 20 din Legea nr. 15/1990 "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
În condițiile în care statul român, care era acționarul unic al la momentul înființării acesteia ca societate comercială prin transformarea fostei unități economice de stat, nu deținea imobilul - teren și construcție în baza unui titlu legal, nici pârâta 2000 nu a dobândit un drept de proprietate valabil și preferabil reclamanților cu privire la imobilul mai sus menționat.
În consecință, se reține că instanțele de fond și de apel au soluționat în mod judicios acțiunea în revendicare imobiliară în contradictoriu cu toți pârâții - Orașul, Consiliul Local al Orașului și 2000
Referitor la critica ce vizează împrejurarea conform căreia instanțele de fond și de apel nu au identificat corect imobilul restituit reclamanților și au acordat acestora mai mult decât a deținut autorul lor la momentul naționalizării, se reține că este de asemenea vădit nefondată.
Reclamanții s-au legitimat ca proprietari ai imobilului situat în Nord,-, compus din teren în suprafață de 400 ce formează lotul nr.925 din " " și o clădire tip parter în suprafață construită de 264,39 denumită (fosta ), imobilul transmis prin succesiuni succesive de la fostul proprietar, care, la rândul ei, l-a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2262/1929 la Tribunalul Constanța (fila 7 dosar nr. 890/1999 al Tribunalului Constanța ).
Prin fișa fiscală nr.2 depusă la dosar se atestă că a fost edificată în baza autorizației nr. 3879/1938, iar prin raportul de expertiză efectuat în cauză de inginer s-a constatat că imobilul construcție de tip parter este compus din zece camere, are o vechime de 70-75 ani și s-a menținut în aceiași configurație de la data preluării și până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 10544 din 18 septembrie 2007 instanța a menționat în dispozitiv în mod expres care sunt dimensiunile terenului, vecinătățile acestuia, suprafața totală de 400, iar în referire la construcție s-a menționat în mod expres că se restituie numai (fosta ), cu o suprafață de 264,39, astfel cum a fost individualizată prin expertiza.
Anexa la această, situată pe lotul nr. 924 și care în prezent este folosită cu destinația de locuință, nu a făcut obiectul restituirii în prezenta cauză. Cererea conexă formulată de reclamanta, care avea ca obiect suprafața de teren de 600 lotul nr. 924, pe care se susține că ar fi construită anexa la (construcție ce ar fi fost realizată după naționalizare), a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe și nu face obiectul controlului judiciar în prezentul recurs.
În concluzie, imobilul restituit reclamanților a fost individualizat în mod clar în hotărârea recurată și se identifică în totalitate - teren 400 și construcția (fosta ) cu proprietatea naționalizată în mod abuziv de la -.
3.La rândul lor, reclamanții, -, G au criticat legalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța sub aspectul soluționării cererii de intervenție formulată de, apreciind că în mod nelegal au fost obligați să plătească intervenientei despăgubiri în valoare de 28031,11 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare și utile efectuate de această societate comercială la imobilul proprietatea reclamanților pe perioada derulării contractului de locație de gestiune.
Apreciază recurenții că obligarea lor la plata contravalorii îmbunătățirilor este contrară dispozițiilor din contractul de locație și aceasta deoarece, prin acest contract, locatorul era obligat să asigure, prin cheltuieli de exploatare, buna funcționare a unității de cazare, cheltuielile fiind amortizate prin intermediul prețului de cazare încasat de la clienți în perioada de exploatare în scop comercial a.
4. Și intervenienta a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța sub aspectul modalității de soluționare a cererii sale ce viza restituirea unui drept de retenție asupra (fosta ) până la momentul plății despăgubirii în valoare de 28031,11 lei, instituită în sarcina reclamanților.
Întrucât recursurile reclamanților și al intervenientei vizează modalitatea de soluționare a cererii de intervenție, respectiv stabilirea dreptului de creanță al intervenientei pentru lucrările executate în imobilul restituit reclamanților, în perioada derulării locației de gestiune, cât și instituirea unui drept de retenție până la plata efectivă a despăgubirii, Curtea va analiza împreună aceste recursuri, urmând a fi soluționate printr-un considerent comun.
Se reține a fi fondată critica reclamanților ce vizează greșita admitere a cererii de intervenție sub aspectul obligării reclamanților la plata unor despăgubiri în valoare de 18031,11 lei.
Intervenienta s-a aflat într-un raport contractual cu izvorât din contractul de locație a (fosta ), contract înregistrat sub nr. 257 din 17 ianuarie 1992 și încheiat pe o perioadă de zece ani, respectiv 17 ianuarie 1992 - 17 ianuarie 2002 (filele 17-20 dosar nr- vol.I al Curții de APEL CONSTANȚA ).
După înființarea 2000 a fost predată acestei societăți comerciale, iar prin actul adițional nr. 137 din 14 noiembrie 2000 la contractul de locație a gestiunii nr. 257/1992, s-a convenit asupra modificării contractului, în sensul că începând cu această dată, calitatea de locatar o va avea 2000 (fila 21 dosar recurs). Prin acest act adițional nu s-a modificat durata locațiunii și nici condițiile acesteia.
Conform dispozițiilor art. IV pct.B din contract, locatorul avea obligația să conserve patrimoniul primit și să îl dezvolte ca un bun proprietar conform categoriilor de încadrare pe categorii de stele, prin lucrări de intimizare, modernizare și ridicare a gradului de confort conform obligațiilor stipulate în caietul de sarcini (anexa și parte integrantă contractului) la termenele și în condițiile stabilite (filele 142-144 dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
La momentul debutului locației de gestiune, era "subclasificată" (conform mențiunii din caietul de sarcini), iar locatorul s-a angajat ca lucrările de investiții pentru intimizarea, modernizarea și ridicarea gradului de confort - în vederea menținerii categoriei de încadrare să fie realizate până în anul 1995 (fila 103).
Art.4 din caietul de sarcini anexă la contractul de locațiune nr. 257 din 17 ianuarie 1992 prevede că nerespectarea a două termene de execuție a lucrărilor din caietul de sarcini ce urmează a fi realizate de locator constituie o cauză de desființare a contractului.
Realizarea acestor lucrări de reparații curente, intimizări și modernizări a spațiului comercial, exploatat în scop turistic constituie o obligație contractuală a locatorului, stabilită prin caietul de sarcini și care a fost esențială la încheierea contractului de locațiune în beneficiul pentru locațiunea.
Mai mult, în contractul de locațiune a gestiunii nr. 257/1992 și în caietul de sarcini s-a prevăzut că în cazul în care locatorul execută lucrări de reparații capitale din fondurile sale, acestea se vor realiza pe baza documentației tehnică avizată de locator, care în aceste condiții, pe bază de documente "poate să scadă valoarea cotei de RK din valoarea locației."
Prin urmare, pe perioada derulării contractului de locațiune, părțile au convenit în mod expres asupra obligațiilor pe care le avea fiecare în legătură cu modernizarea și conservarea imobilului în vederea exploatării lui în scop turistic, investițiile locatorului în cadrul unor lucrări de reparații capitale urmând a fi avute în vedere la stabilirea locației datorate, dar numai în cazul în care aceste lucrări se efectuează pe baza unei documentații tehnice avizate de locatar și pe baza programelor de lucrări convenite de părți.
În cauză, nu s-a dovedit că în perioada de zece ani 1992-2002 în care s-a derulat contractul de locație a gestiunii au existat astfel de documentații tehnice și programe de lucrări avizate de locator cu privire la lucrări de reparații capitale, iar în ceea ce privea lucrările curente de întreținere, intimizare și modernizare ele cădeau în sarcina locatorului, ca obligație contractuală pentru derularea activității comerciale.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intervenienta a continuat să folosească în scop turistic și după împlinirea termenului contractual de zece ani, efectuând în anii 2003 - 2004 o nouă serie de lucrări necesare și utile, de conservare și modernizare a, astfel cum sunt menționate în expertiza inginer - (filele 238 - 243 dosar nr- al Judecătoriei Constanța ).
Se reține, pe de o parte, că toate aceste lucrări au fost efectuate în timpul prezentului litigiu, în care intervenienta era parte, în absența unor acorduri și documentații tehnice aprobate de proprietarul bunului și fără a mai exista la momentul efectuării lor un contract de locație a gestiunii în derulare.
Abia la data de 26 octombrie 2007, printr-un act adițional la contractul nr. 257/1992, și au convenit "prelungirea contractului de locațiune", retroactiv, de la data menționată ca data de încetare a contractului nr. 257/1992 (anul 2002) și până la 31 noiembrie 2007 (fila 22 dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Prin același act adițional, părțile contractante au convenit ca "În cazul soluționării irevocabile a acțiunii juridice de revendicare a dreptului de proprietate asupra activului, în favoarea celui care a revendicat, contractul să fie desființat fără plata de daune de către locator."
Prin urmare, în mod greșit prima instanță și instanța de apel au reținut că reclamanta datorează intervenientei societate comercială contravaloarea lucrărilor de intimizare și modernizare a spațiului comercial revendicat, aceste lucrări cădeau în sarcina locatarului sau, după caz, a locatorului (în cazul lucrărilor de reparații capitale), iar suportarea acestor cheltuieli incumba locatorului, alături de plata locației, iar în cazul lucrărilor efectuate de locatar, locatorul urma să deducă cota RK din valoarea locației.
În acest sens, în contractul de locațiune părțile au convenit ca "În situația în care elementele de cheltuieli fixe cuprinse în locație se vor schimba ca urmare a unor reglementări ulterioare de amortizare, uzură de inventar,cotă RK, taxe teren și impozit clădiri, volumul locației de gestiune se va modifica în mod corespunzător".
Prin urmare eventualele pretenții ale locatorului pentru lucrările efectuate la imobil nu cad în sarcina reclamanților, ci având în vedere izvorul lor - contractul de locațiune a gestiunii încheiat cu 2000 - realizarea lor este posibilă numai în raport cu cocontractantul, conform clauzelor contractuale.
Pentru considerentele expuse, se impune admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii recurate sub aspectul celor mai sus menționate, în sensul respingerii cererii de intervenție ce vizează obligarea reclamantei la plata despăgubirilor în valoare de 28031,11 lei.
Pe cale de consecință, în condițiile în care intervenienta nu este titulara unui drept de creanță în raport cu reclamanții proprietari ai (fosta ), nici cererea sa de instituire a unui drept de retenție asupra nu se poate reține a fi fondată.
Dreptul de retenție a fost definit în literatura de specialitate ca fiind acel drept real care conferă creditorului în același timp debitor al obligației de restituire sau de predare bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa și de a refuza restituirea lui până când debitorul său, creditor al lucrului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv.
Pentru acordarea dreptului de retenție se cer întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume:
-creanța retentorului să fie certă, lichidă și exigibilă;
-dreptul de retenție să fie invocat față de proprietarul exclusiv și actual al bunului respectiv;
-între lucru și creanță să existe o conexiune.
În speță, se reține că intervenientul nu este titularul unui drept de creanță în raport cu proprietarii (fostă ) - reclamanți în prezenta cauză - situație în care, nefiind întrunite în mod cumulativ condițiile mai sus invocate nu este îndreptățit să se instituie în favoarea sa un drept de retenție, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul său se reține a fi nefondat și urmează a fi respins.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a fi respinse recursurile formulate de 2000, Consiliul Local, Orașul prin Primar și
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți.
Modifică în parte decizia recurată și sentința apelată, în sensul că respinge în tot cererea de intervenție formulată de ca nefondată.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți 2000, cu sediul Sud, în strada - (fosta strada -) nr. 3, județul C, CONSILIUL LOCAL ȘI ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediile în Sud,-, județul C și de recurenta intervenientă, cu sediul în-, - 2,. C,. 40, județul C, declarate împotriva deciziei civile nr. 373/1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Admiterecursul formulat de recurenții reclamanți, domiciliată în S,-, județul O, G, și, domiciliați în S,-,. C,. 6, județul O, domiciliat în P O,-, bloc 3,. 3, județul O și, domiciliată în S,-, bloc 15,. B,. 14, județul O, declarat împotriva deciziei civile nr. 373/1.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-;
în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în B,-, bloc 30 B,. A,. 10, sector 2, " MAREA NEAGRĂ", cu sediul în Nord,-, județul C, " SERV 96", cu sediul în Sud,-, județul C și intimații reclamanți, domiciliat în S,-, -. 4,. 20, județul O și, domiciliată în S,-,. C,. 6, județul O, având ca obiectrevendicare imobiliară.
Modifică în parte decizia recurată și sentința apelată, în sensul că respinge în tot cererea de intervenție formulată de, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTORI, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /03.07.2009
gref.AB/4 ex./13.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
