Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/2009-
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O,-, - 134,. II,. 8, județul B, împotriva sentinței civile nr. 777/LM din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21 din 18.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18.02.2009, întâmpinare formulată de intimatul contestator, după care:
Reprezentanta intimatului contestator recalifică întâmpinarea formulată, ca note de ședință, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursului conform notelor de ședință, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că funcția și locul de muncă al intimatului contestator se încadrează în grupa I de muncă și este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 777/LM din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis in parte contestația formulata de contestatorul domiciliat in O-,blocPB 134,etaj II,.8 județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B si in consecinta:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/13.03.2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care obliga intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/13.03.2007 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constaată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv 30 de ani 1 luna si 14 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația, a dispus anularea deciziei nr.-/13.03.2007 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Instanta a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul menținerii deciziei de pensionare contestate.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, intimatul a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977, dovedind o vechime totală în muncă de 46 ani din care 30 ani, 1 lună și 14 zile în grupa I de muncă. Drepturile i-au fost recalculate în baza HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, la 30.11.2005, obținând un punctaj inferior, rămânând în plată cel inițial.
Faptul că intimatul a lucrat în grupa I de muncă, i-a permis a se pensiona pentru limită de vârstă de 50 de ani, aspect ce nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare stabilit prin Legea nr. 19/2000.
Chiar prin decizia nr. 1888/2007 a Js -a stabilit că nu se poate pune problema unei discriminări între cei pensionați în baza unor acte normative diferite, astfel că, se face confuzie între Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 19/2000.
Susținerile instanțelor de fond în sensul incidenței Legii nr. 226/2006 sunt neîntemeiate, locul de muncă în care și-a desfășurat intimatul activitatea nu se încadrează în locurile de muncă prevăzute în anexa nr. 1, iar, pe de altă parte, întrucât încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face doar din 01.04.2004, intimatul însă s-a pensionat din 01.01.1996.
Există noțiuni diferite - stagiul de cotizare realizat fiind vechimea în muncă ce se poate dovedi, iar stagiul complet de cotizare este cel utilizat la determinarea punctajului mediu anual al fiecărui asigurat, reducerea vârstei standard de pensionare nu are nici-o legătură cu reducerea stagiului complet de cotizare.
Sunt nefondate și afirmațiile referitor la dispozițiile art. 20 lit. b, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, intimatul a lucrat ca mecanic de locomotivă la depoul CFR O, funcție ce nu se încadrează în art. 20 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 alin. 1, pct. 8, 9 cod procedură civilă.
Intimatul contestator, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului s-au acordat începând cu data de 01.01.1996, conform deciziei nr. -/1996 reținându-se că realizat o vechime totală în muncă de 55 ani, 8 luni, 12 zile, din care, 30 ani, 1 lună și 14 zile în grupa I de muncă. Din adeverința nr. 1557/2007 emisă de către exploatare locomotive marfă O - fila 54 dosar fond - se reține faptul că, în perioada 01.07.1974 - 01.02.1966 intimatul a lucrat ca mecanic, 01.02.1966 24.05.1966 - fochist locomotivă, 10.10.1967 - 01.11.1967 - fochist locomotivă iar în 01.11.1968 - 31.12.1996 mecanic locomotivă, aspecte ce reiese și din datele înscrise în carnetul de muncă al acestuia seria - nr. - - filele 127 - 147 dosar fond.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, începând cu data de 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale, locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1, iar conform art. 2 alin. 1, perioada de timp în care asigurații își desfășoară activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă prevăzute în art. 1, sunt stagii de cotizare în condiții speciale.
Din analiza dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 se reține faptul că, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate de legislația anterioară în grupa I de muncă și care potrivit legii, sunt încadrate în condiții speciale, criticile fiind neîntemeiate.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, asigurații ce realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare, punctajul mediu anual, conform art. 5 alin. 1 determinându-se prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale rezultate în perioada de cotizare.
În anexa nr. 1 Legii nr. 226/2006 la pct. 7 s-au inclus în locurile de muncă încadrate în condiții speciale, activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, a celor ce au îndeplinit funcția de mecanic locomotivă, automotor, mecanic ajutor și instructor, ori, astfel cum s-a arătat mai sus, intimatul a lucrat ca mecanic locomotivă peste 25 de ani, aspect ce face aplicabile dispozițiile legale invocate, criticile fiind nefondate, iar celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate.
Pentru motivele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatului 600 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O,-, - 134,. II,. 8, județul B, împotriva sentinței civile nr. 777/LM din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 600 RON cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 27.02.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 27.02.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
