Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant
, cu domiciliul procesual ales în B, b-dul. - nr. 43, sector 1, la. " & Asociații" împotriva sentinței civile nr. 397/24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, str. - -, județ C, " ȘI ", cu sediul în comuna, județ C și DE ARTĂ, cu sediul în C, bd. - nr. 82-84, județ C, cererea de chemare în judecată având ca obiect "revocare donație".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul
reclamant prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1344/09.12.2009- Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata Comuna prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. 67389/27.07.2009 și intimatul pârât Muzeul de Artă C prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 118/08.12.2009, pe care o depune la dosar, împreună cu chitanța nr. 118/08.12.2009 pentru suma de 952 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, lipsind intimatul pârât Muzeul " și ".
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, depune o cerere prin care solicită în temeiul art. 23 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 146/1997 a taxelor de timbru, restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.194 lei achitată de apelant, conform chitanței seria - nr. -/27.10.2009, întrucât suma plătită reprezintă mai mult decât cuantumul legal datorat pentru cererea de apel, în vederea recuperării sumei achitate de la Direcția Generală Impozite și taxe Locale din cadrul Consiliului Local Sector 1 Totodată, depune chitanța seria - nr. -/08.12.2009 cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei aferentă cererii de apel.
Deliberând, având în vedere că disp. art. 11 din Legea 146/1977 stabilește că taxa judiciară de timbru aferentă prezentei cererii este de 4 lei, Curtea apreciază că taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.194 lei este nedatorată și dispune prin încheiere restituirea chitanței nr. seria - nr. -/27.10.2009 către reprezentantul apelantului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1344/09.12.2009- Baroul București.
Având pe rând cuvântul, părțile prin apărători, precizează că nu mai sunt
alte cererii de formulat sau probe de propus, solicitând cuvântul asupra motivelor de apel.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților, fiind lămurită asupra
cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, susține următoarele:
Nu mai insistă asupra situației de fapt, aceasta fiind expusă pe larg în motivele de apel.
Chestiunea discutabilă în speță este aceea dacă dreptul reclamantului era
prescris la data promovării acțiunii. Având în vedere disp. art. 1 din Decretul nr. 167/1958, instanța de fond a reținut că dreptul reclamantului la acțiune a fost prescris.
Sub un prim aspect, urmează a se observa că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției, prima instanță rezumându-se la a respinge acțiunea în revocarea donației cu sarcini formulată de reclamant ca fiind prescrisă, fără a indica cu exactitate momentul de la care apreciază că a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani. Simpla enunțare a unor dispozițiilor legale care reglementează instituția prescripției extinctive, precum și contractul de donație, respectiv cauzele pentru care se poate solicita revocarea unei donații nu reprezintă o motivare a hotărârii.
Sub un alt aspect urmează a se observa că în considerentele sentinței apelate, prima instanță reține, pe de o parte că dreptul la acțiunea în revocarea donației cu sarcini se naște de la data la care donatarul nu a mai îndeplinit sarcinile, iar, pe de altă parte, că în ceea ce îl privește pe reclamant, în calitate de succesor universal al donatorului G, dreptul la acțiunea în revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor de către donatar s-a născut la data la care acesta a devenit major, respectiv anul 1984. Din această perspectivă, sentința atacată este contradictorie, neputându-se reține că momentul la care donatarul Comuna nu a mai îndeplinit sarcinile coincide cu data la care reclamantul a devenit major. Donația cu sarcini este, în limita sarcinii, un contract sinalagmatic cu titlu oneros, iar în caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice, donatorul sau succesorul acestuia în drepturi putând solicita fie executarea prestației care formează obiectul sarcinii, fie revocarea donației pentru neexecutarea obligațiilor de către donatar.
Or, de vreme ce în plan juridic atât donatorul cât și succesorul universal al acestuia au aceleași drepturi, nu se poate reține că dreptul la acțiunea privind revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor se naște pentru donator la momentul neîndeplinirii sarcinii, iar pentru succesorul său universal la data la care acesta a devenit major.
Totodată, instanța de apel urmează să constate că, în raport de art. 3 și 12 din Decretul nr. 167/1958 și suplimentar de art. 833 Cod civil, hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Atât în raport de natura obligațiilor esențiale stabilite în sarcina donatarului și asumate de către acesta prin semnarea contractului de donație, respectiv caracterul continuu al obligațiilor donatarului, precum și în raport de împrejurarea că nici în prezent donatarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul de donație, termenul de prescripție privind dreptul reclamantului la acțiunea în revocarea donației nu a început să curgă.
Apreciază că, instanța de fond a omis să analizeze caracterul continuu al obligațiilor donatarului, precum și faptul că nici în prezent donatarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul de donație, situație față de care reclamantul este în termen să solicite revocarea donației.
Dacă s-ar reține raționamentul primei instanțe potrivit căruia termenul de prescripție a început să curgă de la data la care reclamantul a devenit major, s-ar admite posibilitatea donatarului ca ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani de la acel moment să nu mai execute obligațiile esențiale instituite de către donator prin contractul de donație, ceea ce ar contraveni însăși finalității urmărite de tatăl apelantului reclamant prin acordarea liberalității, respectiv acela de a cinsti memoria părinților săi - și, și în acest context, de a contribui la "sănătatea spirituală, cultural-educativă" a membrilor comunității locale în care donatorul G s-a născut și și-a "dus anii copilăriei".
Donația prin care G, în calitate de donator, a transferat în anul 1960 în patrimoniul Comunei, în calitate de donatar, dreptul de proprietate asupra de lucrări de artă plastică, este o donație cu sarcini, iar astfel cum rezultă în mod neechivoc din cuprinsul contractului de donație, liberalitatea a fost făcută de donator cu un scop determinat, acela de a cinsti memoria părinților săi. Pentru a îndeplini scopul urmărit de donator la acordarea liberalității, acesta a instituit în sarcina donatarului Comuna mai multe obligații continue, fiecare din aceasta fiind esențială pentru însăși "valabilitatea donațiunii".
Având în vedere disp. art. 12 din Decretul nr. 167/1958 care conferă o prescripției specială și că obligațiile intimatului pârât Comuna pot fi îndeplinite numai prin intermediul unor prestații succesive, nu se poate reține că termenul de prescripție curge de la data primului act de neexecutare săvârșit de către donatar, ci de la data fiecărei încălcări a obligațiilor menționate în contractul de donație. Chiar dacă s-ar admite că, în ceea ce privește dreptul apelantului reclamant la acțiunea în revocarea donației, termenul de prescripție a început să curgă, instanța de apel este rugată să aibă în vedere că momentul la care judecătorul fondului ar fi trebuit să se raporteze este cel la care reclamantul a luat cunoștință de neîndeplinirea sarcinilor de către donatar, respectiv în perioada aprilie-mai 2008, anterior formulării cererii de asigurare de dovezi.
Sub un ultim aspect, învederează că în considerentele sentinței apelate prima instanță reține că procesul-verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 18.06.2008 a fost întocmit pro cauza, sens în care chiar dacă s-ar admite că dreptul la acțiune al apelantului reclamant s-a născut la data la care acesta a luat cunoștință de neîndeplinirea sarcinilor, această dată nu coincide cu cea a întocmirii procesului verbal anterior menționat.
Urmează a se observa că intimații pârâți nu au făcut dovada că apelantul reclamant a luat cunoștință de neîndeplinirea sarcinilor la o altă dată decât anul trecut, respectiv anul 2008.
Concluzionând, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr. 397/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Având cuvântul, față de criticile aduse de apelantul reclamant sentinței primei instanțe,apărătorul intimatului pârât Comunasusține că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În drept, motivarea sentinței civile nr. 397/24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța se întemeiază pe prevederile art. 1,3 și 7 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă. Motivarea de fapt, respectiv constatările instanței și dovezile care au justificat soluția sunt expuse în considerentele hotărârii, astfel că nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 261 alin. 5 Cod proc. civilă.
De asemenea, hotărârea primei instanțe nu este contradictorie, așa cum se susține de apelant. Instanța de fond a analizat situația reclamantului raportat la prevederile legale, și a concluzionat în sensul că, pentru reclamant dreptul la acțiune a luat naștere după decesul tatălui său, mai exact, la momentul când reclamantul a devenit major și a luat cunoștință despre faptul că beneficiarul donației nu își îndeplinește obligațiile asumate. Prin urmare, a se susține astăzi că reclamantul a luat cunoștință de neîndeplinirea obligațiilor asumate, nu poate contrazice situația de drept.
Referitor la modul în care apelantul reclamant a interpretat disp. art. 12 din Decretul nr. 167/1958, apreciază că este nejustificat și nesusținut de probele administrate, întrucât nu ne aflăm în situația debitorului obligat la prestații succesive. Astfel că, dreptul la acțiune s-a născut la momentul în care reclamantul luat cunoștință de neîndeplinirea sarcinilor pe care donatorul și le-a asumat, și nicidecum nu se poate discuta despre stingerea dreptului la acțiune pentru fiecare prestație în mod deosebit. În speță este vorba de o singură prestație care a fost stabilită prin contractul de donație.
Concluzionând, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului pârât Muzeul de Artă, având cuvântul, învederează că apelantul în motivele de apel a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată de la instanța de fond. Ceea ce pretinde apelantul reclamant este momentul de la care curge termenul de prescripție. Acțiunea în rezoluțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, care a început să curgă la data decesului autorului sau de la data când reclamantul a devenit major.
Ori, în speță se face confuzie între prestația succesivă și donație, între art. 829 cod civil cu alte contracte.
În anul 1960 Gad onat Comunei un număr de 228 de lucrări de valoare artistică românească modernă și contemporană. Donația a fost făcută către Sfatul Popular al comunei în vederea alcătuirii unui muzeu care să poarte numele părinților, și. În situația acestei donații s-au prevăzut mai multe sarcini. Problema se pune cu privire momentul transmiterii patrimoniului, cu privire la sarcini și nu la prestații succesive, revocarea făcându-se pe motiv de neîndeplinire a sarcinilor. Sarcina impusă donației a fost și este respectată și nu există nici un caz care să justifice revocarea. Dreptul material la acțiune s-a transmis odată cu momentul succesiunii. Momentul prescripției nu se poate deplasa decât la momentului dreptului la acțiune, adică la majoratul reclamantului.
Concluzionând, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Comuna prin Primar, Muzeul " și " și Muzeul de Artă Cai nvestit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect revocarea donației făcută de G pârâtului Comuna prin contractul de donație cu sarcini autentificat sub nr-, pentru neîndeplinirea sarcinilor și obligarea pârâților să predea piesele colecției de artă plastică denumită " de Artă Plastică și ".
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de donație
cu sarcini autentificat sub nr-, G, în calitate de donator, și Sfatul Popular al Comunei, în calitate de donatar, a transferat în patrimoniul Comunei, dreptul de proprietate asupra unei colecții de 228 de lucrări de artă plastică de o deosebită valoare.
Potrivit clauzelor contractuale, autorul reclamantului a instituit în sarcina
donatarului mai multe obligații, fiecare dintre acestea fiind esențială pentru însăși valabilitatea donației.
În esență, sarcinile donații au vizat, pe de o parte, interdicția de înstrăinare a ce a făcut obiectul donației, iar pe de altă parte, asigurarea condițiilor necesare pentru expunerea, cât și pentru conservarea în bune condiții a lucrărilor de artă donate.
În perioada 1962-1978, au fost efectuate lucrări de extindere a clădirii în care funcționează, și în prezent Muzeul " și ", precum și investiții pentru întreținerea lucrărilor de artă plastică donate Comunei, fiind achiziționată aparatură tehnică necesară conservării acestora.
După decesul donatorului, în anul 1978, Muzeul de Artă Cai nițiat o serie de demersuri în vederea transferării din patrimoniul Comunei a ce a făcut obiectul donației, prin preluarea treptată a lucrărilor și substituirea acestora cu altele, mai puțin valoroase, din patrimoniul Muzeului de Artă
În același timp a fost sistată acordarea de fonduri destinate lucrărilor de întreținere și reparație a imobilului în care funcționează Muzeul " și ", astfel încât, în timp, a ajuns într-un grad avansat de degradare, nefiind executate nici măcar lucrări de reparație sau întreținere, mare parte a pieselor fiind deteriorate, ca urmare a lipsei unor lucrări corespunzătoare de conservare.
Cu toate că, în perioada 2006-august 2007 au fost efectuate o serie de lucrări de reparație/reamenajare a clădirii în care funcționează Muzeul " și ", nici măcar în prezent, starea imobilului nu este aptă a asigura expunerea și conservarea lucrărilor de artă rămase în patrimoniul Comunei.
Se arată că toate aspectele reliefate au fost constatate personal de către reclamant, cu ocazia vizitei la Muzeul " și ", când a observat că imobilul nu numai că nu este dotat cu aparatură tehnică minimă necesară pentru conservarea acestora dar și că încăperile muzeului prezintă igrasie.
Donația cu sarcini se caracterizează prin stipularea uneia sau mai multor obligații ce urmează a fi executate de către donatar în schimbul valorii pe care o dobândește cu titlu gratuit.
a fost făcută de donatorul G cu un scop clar determinat, acela de a cinsti memoria părinților săi și și, în acest context de a contribui la sănătatea spirituală, cultural-educativă a membrilor comunității locale în care donatarul s-a născut și a copilărit.
Tocmai pentru acest motiv beneficiarul donației a fost comunitatea locală Comuna, iar nu o altă entitate juridică.
Acceptarea donației a creat în sarcina beneficiarului Comuna obligația de a organiza un serviciu determinat și de a-i asigura în permanență condițiile normale de funcționare pentru a realiza scopul comemorativ și cultural urmărit de donatarul G.
În cazul neexecutării sarcinii, donatarul are dreptul, la alegere, să solicite fie aducerea ei la îndeplinire, fie să obțină revocarea donației, în temeiul art. 832 Cod civil.
Pe cale de consecință, neîndeplinirea de către pârâta Comuna a oricăreia dintre sarcini este de natură a conduce la revocarea donației, cu atât mai mult cu cât, această sancțiune a fost avută în vedere în mod expres în chiar cuprinsul actului de donație, pentru nerespectarea oricăreia dintre obligațiile stabilite.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 832 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri: actul de donație autentificat sub nr-, proces verbal de predare primire încheiat la 07.08.1987, proces verbal încheiat la 18.- de BEJ, certificat de moștenitor nr. 1156/08.01.1979.
Pârâta Muzeului de Artă C și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Muzeul " și ", deoarece acesta nu are personalitate juridică, angajații săi cât și toate cheltuielile fiind făcute prin Muzeul de Artă
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, deoarece sarcina impusă donației a fost și este respectată și nu există nici un caz care să justifice revocarea, mai ales că donatorul în timpul vieții, cât și reclamantul, care nu a solicitat donatarului să îndeplinească vreo sarcină pentru cazuri justificate.
Prin sentința civilă nr. 397/24.03.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Muzeul " și "- și admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Comuna, prin Primar și Muzeul de Artă C,ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Constanțaa reținut, în esență, că prin Hotărârile nr. 15/01.12.2008, nr. 29/31.01.2006 și nr. 13/07.02.2007, s-a aprobat organigrama Muzeului de Artă C din care rezultă că Muzeul "" și "- face parte din secția "Muzee teritoriu", subordonată Muzeului de Artă C, fără personalitate juridică și fără organe proprii de conducere, după cum rezultă din statul de funcții, astfel că nu are capacitate procesuală de folosință și, în consecință, nu poate sta în judecată ca parte.
S-a mai reținut că în cazul donației cu sarcină revocarea pentru neîndeplinirea sarcinii se naște la data când donatorul nu a mai executat sarcinile impuse prin contract.
Pentru reclamant, care are calitate de succesor cu titlu universal al donatorului, dreptul la acțiune pentru revocarea donației, s-a născut la data la care a devenit major și a dobândit capacitatea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, respectiv în anul 1984.
Instanța nu poate reține că dreptul la acțiune a luat naștere la data vizitei efectuată de reclamant la muzeu, - la data de 18.06.2008 când s-a întocmit și procesul-verbal de constatare a stării imobilului lui și a colecției, acest act fiind întocmit procausa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune.
Apelantul a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, omițând să analizeze caracterul continuu al obligațiilor donatarului, precum și faptul că nici în prezent donatarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul de donație, situație față de care reclamantul este în termen să solicite revocarea donației.
Dacă s-ar reține raționamentul primei instanțe, potrivit căruia termenul de prescripție a început să curgă la data la care reclamantul a devenit major, s-ar admite posibilitatea donatarului ca ulterior împlinirii termenului de 3 ani de la acel moment, să nu mai execute obligațiile esențiale instituite de către donator prin contractul de donație, ceea ce ar contraveni însăși finalității urmărite de tatăl reclamantului prin acordarea libertății respective, aceea de a cinsti memoria părinților săi - și.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile reclamantului se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Sarcina - ca modalitate a actului juridic civil - esteo obligație de a da,a facesaua nu faceceva,impusă de dispunător gratificatului în actele cu titlu gratuit.
Un contract de donație cu sarcini, în întregul său, este un contract sinalagmatic. Așadar, neexecutarea sarcinii sau a sarcinilor poate duce la rezoluțiune dacă sunt îndeplinite condițiile generale, conform art. 1020 - 1021 Cod civil. Aprecierea gravității neexecutării de către instanța de judecată este esențială pentru a dispune măsura rezoluțiunii, care poate fi totală sau parțială.
Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor este specială donațiilor oneroase, căci cuvântul de "condiții" întrebuințat de art. 829, 830 și 832 Cod civil se referă la sarcinile pe care donatorul s-a obligat să le îndeplinească.
Prin urmare art. 829 Cod civil nu este decât aplicarea dreptului comun în ce privește revocarea donațiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor: ea nu operează însă niciodată de drept (art. 830 Cod civil), ci trebuie cerută prin justiție, care o va pronunța după verificarea faptelor și dovezilor solicitate și prezentate de reclamant.
Acțiunea în rezoluțiunea unei donații pentru neîndeplinirea sarcinilor este transmisibilă prin deces, întocmai ca orice drept patrimonial, moștenitorii putând să exercite direct și nu doar să o continue dacă ar fi fost introdusă de autorul lor.
În speță se reține că donația prin care GH. - autorul reclamantului, în calitate de donator a transferat în anul 1960 în patrimoniul Comunei, în calitate de donatar, dreptul de proprietate asupra " de lucrări de artă plastică", este o donație cu sarcini, iar liberalitatea a fost făcută de donatorul Gh. cu un scop clar determinat, acela de a cinsti memoria părinților săi - și, și în acest context, de a contribui la "sănătatea spirituală, cultural educativă" a membrilor comunității locale.
Pentru a fi îndeplinit scopul urmărit de donatorul Gh. la acordarea liberalităților, acesta a instituit în sarcina beneficiarului Comuna, mai multe obligații continue și anume: colecția ce face obiectul donației să nu iasă niciodată, sub nicio formă, în tot sau în parte, din patrimoniul Comunei, colecția să fie expusă public în incinta unei clădiri amenajată expres de autoritățile locale ale Comunei, iar donatarul să asigure condițiile necesare conservării lucrărilor ce fac parte din colecția ce face obiectul donației atât în ceea ce privește expunerea acestora, cât și în ceea ce privește întreținerea lor.
Prin urmare, donatorul a impus în sarcina donatarului - Comuna - o obligație de a face - respectiv obligația de a organiza un serviciu determinat, și de a-i asigura în permanență condițiile normale de funcționare pentru a realiza scopul comemorativ și cultural urmărit de autorul reclamantului.
Obligația de a menține colecția într-o stare corespunzătoare în vederea expunerii sale publicului implică o serie de lucrări de conservare și reabilitare a acestor opere de artă supuse degradării ca urmare a trecerii timpului, lucrări ce se desfășoară în timp, ele având un caracter de continuitate.
donatorului este îndreptățit să urmărească modalitatea de realizare a sarcinilor impuse de autorul său donatarului, controlul putându-se realiza periodic.
Se reține că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 reținând în mod eronat că termenul de prescripție pentru acțiunea în revocarea donației a început să curgă la data majoratului reclamantului.
Apelantul a reclamant neîndeplinirea sarcinilor impuse de autorul său donatarului la o dată concretă - data de 18.06.2008, când a luat la cunoștință de starea colecției, dată în raport de care urmează a fi apreciat începutul termenului de prescripție a dreptului de a solicita revocarea donației.
În considerentele cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat în mod expres că de-a lungul timpului donatarul a executat o serie de lucrări pentru reabilitarea imobilului destinat expunerii colecției de artă, cât și pentru conservarea colecției, ultima intervenție de acest fel fiind în perioada 2006 - 2007. După terminarea acestor ultime lucrări, a vizitat colecția și a constatat o anumită stare de fapt pe care a asimilat-o unei situații de neexecutare a sarcinilor donației - problemă de fond ce cade exclusiv în competența instanței de judecată.
Se reține că reclamantul arată în mod expres că motivele ce l-au determinat să promoveze acțiunea în revocarea donației sunt determinate de starea colecției survenită după ultima acțiune de reamenajare a imobilului ce găzduiește colecția artă, operațiune desfășurată în perioada 2006-2007, și despre care a luat cunoștință în anul 2008 la data de 18.06.2008 când a vizitat muzeul însoțit de un executor judecătoresc, în scopul constatării stării colecției. În raport de această dată se reține că acțiunea reclamantului a fost promovată în termen, prima instanță reținând în mod greșit că în speță s-a împlinit termenul de prescripție întrucât el curge de la data majoratului reclamantului.
Curtea, constată că obligației donatarului de a întreține colecția de artă într-o stare corespunzătoare pentru expunerea în beneficiul publicului larg, îi corespunde dreptul corelativ al reclamantului în calitate de succesor al donatorului, de a urmări modalitatea în care sunt respectate sarcinile donației.
Dacă pentru perioada ce s-a scurs între majoratul reclamantului și anul 2007, când s-a realizat ultima reamenajare, reclamantul nu a fost interesat de gestionarea colecției, și nici nu mai poate invoca aspecte ce țin de neexecutarea sarcinilor donației, în schimb pentru starea colecției intervenită după ultima reamenajare, reclamantul este în termen legal de prescripție de a cerere revocarea donației revenindu-i instanței de judecată competența exclusivă de a aprecia dacă există vreo cauză de neexecutare a sarcinii, și eventual dacă gravitatea acestei neexecutări determină revocarea donației.
Față de considerentele expuse, în baza art. 297 Cod proc. civilă, se va admite apelul reclamantului, se va desființa sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța pentru a se pronunța asupra cererii reclamantului în limitele investirii.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul procesual ales în B, bd. - nr. 43, sector 1, la. " & Asociații" împotriva sentinței civile nr. 397/24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, str. - -, județ C, " ȘI ", cu sediul în comuna, județ C și DE ARTĂ, cu sediul în C, bd. - nr. 82-84, județ
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./21.12.2009
Tehnored.gref./8 ex./04.01.2010
Emis 4 com./04.01.2010
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ C, cod poștal - -,
.0241--/ 0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de 04.01.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
- Secția Civilă
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel
C, conținând 44 de file, întrucât prindecizia civilă nr. 289/C din 09.12.2009, Curtea a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 397/24.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții COMUNA PRIN PRIMAR, " ȘI " și DE ARTĂ, a desființat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
La dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA este atașat
dosarul nr- al Tribunalului Constanța care conține 160 de file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
