Speta Legea 10/2001. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 294/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul reclamant-intimat, domiciliat în B, str. -. -. Nr. 8-9, -.10,. 4,. 125, sector 4 și apelantul pârât-intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 971/5.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul reclamant-intimat, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 82/29.10.2009 pe care o depune la dosar - și apelantul pârât-intimat Primarul Municipiului C prin avocat -, în baza delegației de substituire FN/09.12.2009 emisă de avocatul titular, d-na., pe care o depune la dosar împreună cu împuternicirea avocatului titular seria -, nr. 54229/23.11.2009.
Procedura este legal îndeplinită,conform art. 87 și urm. Cod proc.civ.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că ambele apeluri formulate de părțile litigante, respectiv reclamantul și pârâtul Primarul Municipiului C sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, după care:
Având pe rând cuvântul, părțile prin apărători, precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților asupra apelurilor.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul susține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, în mod corect instanța de fond a reținut că imobilul revendicat a fost dobândit în cote egale de și soția sa, iar la decesul lui au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare și cele două surori ale defunctului. Din certificatul de moștenitor rezultă cotele succesorale.
În prezent atât soția supraviețuitoare, fără descendenți, cât și cele două surori sunt decedate, fiecare având câte un copil, respectiv, reclamantul din prezenta cauză, și.
Astfel că, apelantul reclamant a formulat o primă notificare înregistrată sub nr. 428/15.10.2001, prin care a solicitat restituirea cotei de 1/2 din imobilul situat în C,- și ulterior o altă notificare înregistrată sub nr.195/05.12.2002 prin care a solicitat restituirea întregului imobil situat la adresa anterior arătată.
Ori, în mod greșit, instanța de fond a constatat că apelantul reclamant are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii numai pentru cota de din imobilul revendicat, fără să aibă în vedere reglementările art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 care prevede că "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire".
Având în vedere prevederile invocate, consideră că apelantul reclamant se poate prevala de aceste dispoziții și să solicite restituirea întregului imobil.
Concluzionând, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul celor criticate prin motivele de apel, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul constatării calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru întreg imobilul situat în C,-, fără cheltuieli de judecată.
În referire la apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului C, apărătorul apelantului reclamant solicită respingerea apelului în totalitate pentru următoarele considerente:
În opinia sa primul motiv de apel nu își găsește finalitate. În urma efectuării raportului de expertiză s-a constat că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură iar în adresa emisă de Primăria Municipiului C-Direcția Patrimoniu se precizează că nu există terenuri care pot fi acordate în compensare.
Și al doilea motiv de apel urmează a fi înlăturat întrucât la fila 5 din considerentele hotărârii apelate instanța de fond a reținut în mod corect cotele succesorale.
Întrebat fiind de către instanță, apelantul reclamant, personal, precizează că pentru formularea celei de-a doua notificări a avut mandat pe care îl exercită și în favoarea verișoarei sale, întrucât din motive economice aceasta nu a formulat singură notificare.
Luând cuvântul, apărătorul apelantului pârât solicită respingerea apelului reclamantului întrucât în speța de față nu s-a făcut dovada de către reclamant a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii de pe urma ambilor autori. Este adevărat că potrivit art. 4 alin 4 din Legea nr. 10/2001 "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire", însă beneficiază în măsura în care se face dovada prin acte de stare civilă, certificat de moștenitor a acestui fapt. Însă la dosar s-a depus doar un singur certificat de moștenitor.
În consecință, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantului se face doar pe o cotă parte din imobil, astfel că nu se poate admite apelul reclamantului.
Cu privire la apelul pârâtului se solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată pentru următoarele motive:
Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut de reclamant. Consideră că, în ciuda dispozițiilor deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond trebuia să analizeze pe fond contestația în funcție de disp. art. 132 Cod proc.civilă.
Pe de altă parte, există contradicție între considerentele și dispozitivul acesteia. Cu ocazia stabilirii calității reclamantului de persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii, respectiv cota ce i se cuvine din imobil, instanța a reținut că reclamantul are o cotă de 1/8, iar în dispozitivul hotărârii se constată calitatea reclamantului de persoană îndreptățită pentru cota de din imobil, contradicția dintre considerente și dispozitiv fiind evidentă.
Luând cuvântul, apărătorul apelantului reclamant precizează că Primăria Municipiului Cad epus la dosar întreaga documentație anexă la dosarul notificării, iar în această documentație există certificat de calitate de moștenitor a lui după defuncta.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apeluri.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a investit instanța, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C, cu soluționarea acțiunii civile având ca obiect obligarea pârâtului să emită dispoziția de soluționare a notificării formulate pentru imobilul situat în Municipiul C,- și să atribuie, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, o altă suprafață de teren echivalentă ca valoare și zonă de amplasare.
Motivează reclamantul că este titular al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul C,- pe care l-a dobândit prin succesiunea autorului lor, numitul, care, la rândul său a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1066/1954 la notariatul de Stat Regional transcris sub nr. 655/1954 la Grefa Tribunalului Popular C.
Se arată că imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului, fiind expropriat în temeiul Decretului nr.134/21.04.1980 figurând în anexa la decret la poziția nr.89.
Mai arată reclamantul că la apariția Legii nr.10/2001 a investit unitatea deținătoare, Primăria Municipiului cu soluționarea notificării vizând retrocedarea acestui imobil, însă acestei notificări nu i s-a dat curs, astfel încât se consideră îndreptățit a se adresa instanței de judecată, spre a obține protecția dreptului pretins.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 22, 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 și protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică imobiliară.
Legal citat, pârâtul Primarul Municipiului C nu și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta acțiune, însă, prin apărător, a solicitat respingerea acțiunii civile deoarece reclamantul nu au demonstrat că fac parte din categoria persoanelor îndreptățite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât nu s-a dovedit nici calitatea acestora de moștenitori ai fostului proprietar și nici întinderea dreptului de proprietate litigios.
La dosarul cauzei s-au depus schițe de plan, istoricul de rol fiscal al imobilului litigios și situația juridică a acestuia, date care emană de la reprezentanții unității administrativ teritoriale.
La propunerea reclamantului s-a efectuat o expertiză tehnică imobiliară având ca obiective: identificarea imobilului și stabilirea valorii de circulație a acestuia și identificarea posibilităților de restituire în natură.
Prin sentința civilă nr. 971/5.10.2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
A fost constată calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru cota de din imobilul situat în C,-.
A fost respinsă ca nefondată cererea de restituire în natură către reclamant a imobilului mai sus menționat, cât și cererea de acordare a unui bun în compensare, de o valoare echivalentă terenului ce nu se poate restitui în natură.
S-a dispus înaintarea dosarului ce are ca obiect notificarea nr. 428/2001 către Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului.
Pentru pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost dobândit de numitul - unchiul reclamantului, în timpul căsătoriei cu, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1066/2 iulie 1954 la Notariatul de Stat Regional C și a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 134/21.04.1980 de expropriere, în prezent fiind afectat integral de construcția blocului de locuințe 3 de pe str. - - și a aleii de acces.
La decesul lui au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare - cu o cotă succesorală de 2/4 din masă, - mama reclamantului și a, în calitate de colaterale privilegiate (surori) cu o cotă succesorală de câte fiecare, conform certificatului de moștenitor nr. 402/1969.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul se legitimează ca moștenitor legal al defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 134/2001emis de BNP, fiind îndreptățit la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, corespunzătoare cotei de din valoarea imobilului ce nu poate fi restituit în natură, cuantumul acestor despăgubiri urmând a fi stabilit de Comisia Centrală conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C și reclamantul.
Primarul Municipiului Cac riticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța sub următoarele aspecte:
1.Instanța de fond a depășit limitele investirii în sensul celor arătate de dispozițiile art. 129 alin. (6) Cod proc. civilă, acordând reclamantului ceea ce nu s-a cerut.
Deși reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat - imobil situat în C,- - solicitând numai restituirea în natură sau acordarea unui teren în compensare, instanța a obligat Primarul Municipiului C să emită o dispoziție cu propunere de despăgubiri și să înainteze întreaga documentație aferentă notificării nr. 428/2001 Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform legii speciale.
2.Există contradicție între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, instanța reținând în considerente că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri corespunzătoare cotei de 1/8 din imobil, iar în dispozitiv s-a reținut dreptul reclamantului la despăgubiri corespunzătoare unei cote de din valoarea imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură.
II.La rândul său reclamantul a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța sub aspectul stabilirii dreptului reclamantului la despăgubiri corespunzătoare cotei de din imobilul ce nu mai poate fi restituit în natură - teren în suprafață de 1000 mp, afectat în prezent de detalii de sistematizare.
Apelantul a susținut prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii pentru întregul imobil, ca urmare a aplicării dreptului de acrescământ, reclamantul fiind singurul succesor al foștilor proprietari care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâtului Primarul Municipiului C se constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica apelantului pârât ce vizează depășirea de către instanță a limitelor investirii se reține a fi vădit nefondată.
Pornind de la rațiunea adoptării legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
modalitatea de exercitare a dreptului la măsuri reparatorii, pentru imobilele preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă.
În ipoteza în care unitatea deținătoare nu răspunde notificării persoanei îndreptățite într-un interval de 60 de zile, notificatorul este îndreptățit să se adreseze instanței judecătorești, competentă să soluționeze pe fond această notificare, conform art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a saolicitat restituirea în natură a imobilului, fără să solicite în mod expres acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură nu are relevanță în soluționarea cererii, câtă vreme prin notificarea depusă în termen legal s-a solicitat restituirea imobilului situat în C,-, iar notificarea are caracterul unui act de declanșare a procedurilor de restituiri - administrative și/sau judiciare.
Instanța sesizată direct de reclamanții cărora nu li s- răspuns în termen la notificarea formulată, soluționează practic această notificare, limitele impuse atât în procedura judiciară, cât și în cea administrativă care o precede fiind doar cele referitoare la identificarea imobilului și nu cele privitoare la modalitatea de aplicare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte este cert că instanța de judecată, în cadrul procedurii judiciare, având competența de cenzura îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege de către unitatea deținătoare, are ea însăși competența de a dispune asupra restituirii bunului care a făcut obiectul notificării potrivit regulii "qui potest plus potest minus"sau în măsura în care constată că restituirea în natură nu mai este posibilă poate reține că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii speciale.
În concluzie, nu se poate reține depășirea de către instanța de fond a
limitelor investirii și nici încălcarea competențelor prevăzute de lege pentru unitatea deținătoare.
Avându-se în vedere că atât reclamantul, cât și pârâtul primarul Municipiului C au formulat critici cu privire la cota despăgubirilor cuvenite reclamantului din imobilul situat în C,- - teren în suprafață de 1000 mp - ce nu mai poate fi restituit în natură, instanța va analiza aceste critici împreună, urmând a le soluționa printr-un considerent comun.
Din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu - teren în suprafață de 1000 mp a fost proprietatea comună a defuncților și, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1066/1954 la Notariatul de Stat Regional C și transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 655/1954.
Reclamantul s-a legitimat ca succesor legal al defunctului în calitate de nepot de soră (descendent al colateralului privilegiat decedată la 26.06.1990) fiind singurul moștenitor care a înțeles să urmeze procedura Legii nr. 10/2001 și să formuleze o notificare cu privire la imobilul mai sus menționat - teren de 1000 mp expropriat și afectat de detalii de sistematizare, conform expertizei efectuate în cauză.
Art. 4 alin.(4) din Legea nr. 10/2001 stabilește că "de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen legal cerere de restituire".
Astfel, în situația în care numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale.
Cum în speță nu se contestată împrejurarea că terenul notificat de reclamant este afectat de detalii de sistematizare se constată că prima instanță în mod judicios a reținut că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri bănești, conform Titlului VII din legea nr. 247/2005, sens în care a fost obligat pârâtul să înainteze întreaga documentației aferentă notificării Comisiei Centrale - singura instituție abilitată să calculeze cuantumul acestor despăgubiri în raport de valoarea de circulație a bunului expropriat și de eventuale despăgubiri încasate la momentul exproprierii de foști proprietari.
Față de considerentele de mai sus expuse se va respinge critica pârâtului ce vizează acordarea unor despăgubiri corespunzătoare unei cote de ]/8 din valoarea imobilului expropriat, apelantul reclamant fiind îndreptățit, în condițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată la măsuri reparatorii pentru întregul teren în suprafață de 1000 mp ce nu mai poate fi restituit în natură.
Conform dispozițiilor art. 296 Cod proc. civilă se va respinge ca nefondat apelul pârâtului Primarul Municipiului C și se va admite apelul reclamantului.
Se va schimba în parte sentința apelată în sensul că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întregul imobil - teren în suprafață de 1000 mp, situat în C,-.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 971/C din 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C declarat împotriva sentinței civile nr. 971/5.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Admite apelul reclamantului domiciliat în B, str. -. -. Nr. 8-9, -.10,. 4,. 125, sector 4 - declarat împotriva sentinței civile nr. 971/5.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în C, strada -
- nr. 63.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud. /14.12.2009
Tehnored.gref./6 ex./21.12.2009
Emis 2 com./21.12.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
