Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 290/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâții și ambii domiciliați în M-C,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 137 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat pentru pârâții recurenți și lipsă, av., pentru reclamanții intimați și lipsă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu suma de 294,49 lei taxă judiciară de timbru (chitanța de la fila 18 dosar) și 3 lei timbru judiciar (anulat la dosar fila 17), reclamanții intimați au depus întâmpinare, după care;
Reprezentantul pârâților recurenți preia un exemplar de pe întâmpinare și solicită acordarea unui termen pentru studierea ei.
Reprezentantul reclamanților intimați se opune la amânarea cauzei, întâmpinarea a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de lege, în cele nouă zile reprezentantul pârâților recurenți a avut timp de a-l studia, și sunt învederate aspecte noi, față de cele invocate în apel.
Instanța constată că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termenul procedural, și nu se impune acordarea unui termen pentru studierea lui, suspendă dezbaterea cauzei, urmând a se relua la sfârșitul ședinței de judecată, acordând reprezentantului pârâților recurenți timp suficient pentru studierea întâmpinării.
La sfârșitul ședinței de judecată s-a reluat dezbaterea cauzei, neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea în tot a deciziei civile atacate și rejudecarea apelului, modificarea lui în sensul schimbării în parte a sentinței civile, cuprinderea în valoarea investițiilor făcute de pârâți a contravalorii materialelor vechi folosite în construcții și contravaloarea centralei termice, și obligarea reclamanților intimați lap lata acestora, precum și la plata cheltuielilor de judecată de la instanța de apel și de recurs. Susține faptul că în cauză este vorba de acordul tacit al reclamanților la instalarea centralei termice, cu care s-a sporit atât confortul imobilului, precum și valoarea acestuia.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că pârâții nu au dovedit contravaloarea materialelor investite în imobil, reclamanții intimați nu și-au dorit această centrală, au cerut demontarea ei, ceea ce este posibil, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1153 din 24 iunie 2008, Judecătoria Miercurea Ciuca admis în parte acțiunea completată și precizată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și și în consecință:
- a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în M C,-, județul H;
- a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata a câte 20 lei pe zi, cu titlu de despăgubiri civile;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 1292,04 lei reprezentând contravaloarea utilității, din care energie electrică în sumă de 751,48 lei și apă în sumă de 540,56 lei;
- a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata chiriei în sumă de 18.000 lei și a impozitului pe imobil în sumă de 366 lei;
- a admis în parte cererea reconvențională completată și precizată de pârâții-reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu și;
- a constatat dreptul de creanță al pârâților reclamanți-reconvenționali privind investițiile efectuate la imobilul în litigiu, în sumă de 10.045,60 lei;
- a obligat reclamanții, pârâți-reconvenționali să achite pârâților suma de 10.045,60 lei, reprezentând investiții efectuate;
- a acordat drept de retenție pârâților reclamanți-reconvenționali și asupra spațiului de locuit ocupat de aceștia din imobil până la achitarea de către reclamanți a sumei de 10.045,60 lei;
- a obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 2.319,20 lei, reprezentând contravaloarea utilități;
- a respins cererea pârâților privind obligarea reclamanților la plata contravalorii încălzirii pe perioada ianuarie 2005 - ianuarie 2006 în sumă de 120 lei precum și a contravalorii apei calde și a încălzirii pe perioada februarie 2006 - până în prezent, în sumă de 650 lei;
- a obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 300 lei, reprezentând J din costul expertizei tehnice judiciare în construcții efectuată în cauză;
- a compensat cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâții și a fost respins de Tribunalul Harghita prin decizia civilă nr. 137 din 4 noiembrie 2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile atacate și rejudecând apelul, admiterea lui în sensul schimbării în parte a sentinței civile nr. 1153/2006 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, iar ca urmare cuprinderea in valoarea investi
efectuate și la plata cărora să fie obligați reclamanții - pârâți reconvenționali a sumei de 1951 lei rerezentând contravaloarea materialelor vechi folosite folosite la lucrările de construcții și care au fost achiziționate de ei, precum și a sumei de 6.475 lei reprezentând contravaloarea microcentralei termice, urmând ca obligația lor de plată să cuprindă valoarea totală a investițiilor de l6.376, lei, astfel cum au fost evaluate prin expertiză, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel și recurs.
În motivarea recursului au arătat că prima instanță a fost în eroare în privința materialelor procurate de ei și folosite la edificarea construcțiilor respective, confundând materialele refolosite rezultate din demolarea clădirilor vechi aparținând reclamanților cu cele procurate de ei. Instanța de apel a respins apelul pe motiv că nu ar fi făcut dovada că aceste materile vechi au fost procurate de ei și că nu ar fi reușit să probeze faptul că reclamanții și-au dat acordul cu privire la instalarea centralei termice petnru a se folosi în interesul ambelor părți și nu doar în interesul lor.
Având în vedere probele administrate la instanța de fond, a motivării contrare stării de fapt relevate prin acestea și cu privire la împrejurări ce nu au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii, precum și dispozițiile legale incidente, au apreciat că hotărrârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind totodată lovită de nulitate datorită următoarelor considerente:
1. Întrucât intimații nu au invocat lipsa acceptului lor privind montarea centralei prevăzute pentru încălzirea întregului imobil, respectiv și a spaț iilor în care locuiesc ei, instanța de apel nu a pus în discuia părților acest element faptic, astfel că hotărârea întemeiată pe aceste împrejurări care nu au făcut obiectul dezbaterilor este lovită de nulitate.
2. Motivarea instanței de fond că nu ar fi făcut dovada faptului că aceste materiale au fost procurate de ei este în totalitate contrazisă de probele concret menționate, iar hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și se impune a fi modificată. Probele sunt: interogatoriul reclamanților, declarațiile martorilor și, raportul de expertiză - anexa nr. 3, 5 și 8.
3. În mod logic se naște prezumția că ei nu ar fi avut posibilitatea montării centralei termice fără acordul reclamanților care sunt proprietarii imobilului și nu ar fi instalat calorifere și în camerelor lor dacă nu și-ar fi dat acordul să le asigure încășzirea spațiului de locuit pe care îl folosesc. Din această perspectivă apare ca fiind absurdă și fără nici o logică concluzia instanței de apel căr eclamanții nu și-ar fi dat acordul la instalarea centralei termice.
Nu au un spațiu locativ propriu unde să poată reinstala centrala termică în cauză, iar în condițiile actuale o centrală demontată nu se mai poate valorifica, astfel că nu vor avea posibilitatea recuperării contravalorii acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 274 Cod. Proc. Civilă.
Reclamanții intimași au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în onorariu avocațial.
În motivarea întâmpinării au arătat că ambele instanțe au reținut în mod corect faptul că pârâții nu au făcut dovada celor susținute în ceea ce privește suma de 1951 lei. Nici un act depus în probațiune la dosarul cauzei nu atestă faptul că aceste materiale vechi au fost procurate de recurenți. Nu s-a făcut dovada existenței unui acord al intimaților cu privire la instalarea centralei termice în interesul ambelor părți. Ei au solicitat prin acțiunea depusă la judecătorie demontarea acesteia, precizând că nu doresc să o folosească. Ei își asigură încălzirea cu lemne în spațiile în care stau, așa cum au făcut și până la montarea acesteia. Nu există acordul lor pentru instalarea microcentralei și nu există nici forme legale de autorizare pentru instalarea microcentralei.
În drept, au invocat art. 308 alin. 2 Cod. Proc. Civilă. Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Ca prim motiv de recurs pârâții au invocat faptul că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, principiu fundamental care guvernează desfășurarea procesului civil, motivat de faptul că intimații nu au invocat lipsa acceptului lor privind montarea centralei termice iar instanța de apel nu a pus în discuția părților acest element faptic.
Motivul este neîntemeiat. Recurenții au omis a observa că încă în fața primei instanței reclamanții au depus la dosarul de fond (fila 22-23) "întâmpinare și cerere de reîntregire a acțiunii introductive de instanță" prin care au arătat că pârâții au cumpărat o centrală termică însă aceasta deservește doar camerele pe care le folosesc pârâții și aceasta a fost montată fără acordul lor, că în camerele pe care le folosesc au cumpărat și montat un număr de 4 calorifere și că nu sunt de acord să le plătească contravaloarea acestora și doresc obligarea pârâților la ridicarea lor.
Întâmpinarea a fost comunicată părților adverse în momentul depunerii ei în ședință publică, s-a cerut termen în vederea studierii, astfel că recurenții nu pot invoca faptul că reclamanții-intimați nu ar fi arătat acest motiv și că instanța de apel a reținut din oficiu această stare de fapt, fără a le fi adusă la cunoștință. Ca atare, principiul contradictorialității nu a fost încălcat.
Mai mult, chiar și în interogatoriul luat reclamanților aceștia au precizat că montarea caloriferelor și a centralei termice s-a efectuat fără acordul lor (filele 38, 43 dosar fond).
În atare situație, pârâții erau obligați să aducă dovezi din care să rezulte acordul reclamanților în instalarea centralei termice, conform art. 1191 Cod civil, obligație neîndeplinită în fazele anterioare procedurale și nici în faza recursului.
Așa cum corect au reținut ambele instanțe, centrala termică nu este un bun imobil prin afectațiune sau prin încorporare. Reclamanții nu au contestat dreptul de proprietate al pârâților asupra acestui bun mobil, solicitând chiar demontarea întregii instalații de încălzire centrală. Ca atare, în mod temeinic s-a reținut îndreptățirea pârâților la ridicare acestui bun din imobilul proprietatea reclamanților. Susținerile privind lipsa unui imobil unde să poată fi reinstalată centrala sau imposibilitatea valorificării acesteia nu prezintă relevanță în cauză.
În privința motivului de recurs privind neincluderea în valoarea investițiilor efectuate de ei a sumei de 1951 lei, reprezentând contravaloarea materialelor vechi folosite la lucrările de construcții și care au fost achiziționate de ei, Curtea constată că și acesta este nefondat. Tocmai din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză nu s-a putut dovedi contribuția lor la achiziționarea acestor materiale. Reclamanții au susținut că aceste materiale vechi au provenit din construcțiile demolate, martorii audiați nu au putut indica expres care anume materiale vechi au fost procurate de câtre pârât sau au declarat că știu situația de fapt în mod indirect, doar din relatările pârâtului sau nu pot indica decât în mod subiectiv procentul de materiale vechi, sau acestea au fost procurate de către reclamant și nu de către pârât. Raportul de expertiză vorbește despre "utilizarea unor materiale rezultate din demolări coeficient 40%" și de valoarea materialului vechi, fără a se arăta că acest material a fost procurat de către pârât și fără a se indica proveniența acestuia. Reclamanții au susținut prin interogatoriul luat că materialele vechi provin din demolările clădirilor vechi.
Față de toate cele de mai sus, Curtea constată că nu e incident nici unul din motivele de recurs indicate și dezvoltate prin cererea de recurs. Ca atare, în baza art. 312 alin. 1 Cod.proc.civilă recursul urmează a fi respins ca nefundat.
În baza art. 274 cod.proc.civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și ambii domiciliați în M-C,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 137 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă recurenții și să plătească intimaților și, ambii domiciliați în M C,-, județul H, 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind
plecat din instanță, semnează
judecător delegat,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:
jud.apel: E;
-1.09.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
