Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 306/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Galeș Maria judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în Vadu, nr. 826, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul, împotriva deciziei civile nr. 1500 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, cauza având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă contestatorul - personal, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar, contestatorul a depus la dosar concluzii, intimata a depus întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei atacate, rejudecarea recursului și respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că în mod greșit instanța de recurs a reținut aplicabilitatea deciziei nr. 40 din 22 mai 2009 în ceea ce-l privește, sentința instanței de fond fiind corectă în condițiile în care a introdus contestația anterior acestei date. Pe de altă parte, arată că a investit hotărârea Tribunalului Bihor, care a și fost pusă în executare, în concluzie apreciind că se impune menținerea acesteia.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin decizia civilă nr. 1500 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B în contradictoriu cu intimatul contestator, împotriva sentinței civile nr. 758 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost modificată în tot, în sensul că s-a respins contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Intimatul reclamant a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/17.07.2001, drepturile fiindu-i stabilite în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, începând cu data de 31.03.2001.
Activitatea desfășurată de către intimat nu se încadrează în cele special reglementate de art. 20 din Legea nr. 19/2000, ori anexa I la Legea nr. 226/2006, și astfel nu i se poate reține acestuia un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 de ani.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 40/2008 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, li se cuvine un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, așa cum prevede nr.HG 1550/2004.
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată de instanța supremă prin recursul în interesul legii problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe.
Chiar dacă pensiile aflate în plată la data apariției Legii nr. 19/2000 au fost recalculate conform acesteia, recalculare la care nu s-a avut în vedere activitatea desfășurată de pensionari în grupele speciale de muncă, aplicându-se astfel un tratament discriminatoriu pensionarilor sub imperiul vechii legi, această discriminare a fost înlăturată prin apariția nr.OUG 100/2008 și Legii nr. 218/2008, acte normative prin care s-a legiferat majorarea substanțială a pensiilor persoanelor ce s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în grupa I și a II-a de muncă.
Prin apariția acestor acte normative a fost înlăturată discriminarea ce este invocată în susținerea acțiunii reclamantului.
Față de cele relevate mai sus, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat recursul în sensul că a modificat sentința civilă nr. 758/2009 a Tribunalului Bihor, iar pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petentul.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea contestației, modificarea deciziei pronunțate în recurs și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 758/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în primă instanță.
În motivele contestației, contestatorul invocă faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea unui stagiu mai mic de 30 de ani, datorită activității desfășurată în condiții speciale, în subteran, grupa I de muncă timp de peste 12 ani și în atare condiții greșit a reținut instanța de recurs că nu se încadrează în prevederile art. 20 din Legea nr. 19/2000 ori anexa 1 la Legea nr. 226/2006 la care se mai adaugă activitatea desfășurată în alte grupe de muncă, justificând o vechime totală de peste 40 de ani.
În ceea ce privește invocarea de către instanța de recurs a deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul arată că această decizie ignoră de fapt prevederile nr.OUG 100/2008, care a fost în vigoare la data emiterii deciziei în interesul legii, iar prin această ordonanță, rezultat al mai multor intervenții la Curtea Constituțională, se acordă sporul cuvenit de grupă de muncă, fiind promulgată totodată Legea nr. 218/2008, care a modificat Legea nr. 19/2000 prin completarea art. 78, care conferă și pensionarilor proveniți din vechiul sistem de pensii și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, recunoașterea acestei activități prin majorarea punctului mediu de pensie.
În aceste condiții, susține contestatorul, întrucât a desfășurat o perioadă de peste 12 ani în subteran, îi sunt aplicabile prevederile art. 20 (1) coroborat cu art. 44 și 77 alin. 1 și anexa 4 la Legea nr. 19/2000.
În drept invocă dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Examinând contestația în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Contestatorul și-a fundamentat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, dar motivele invocate de acesta nu se circumscriu practic acestor dispoziții.
Acesta invocă faptul că instanța de recurs, când a modificat hotărârea instanței de fond, nu a avut în vedere activitatea de peste 12 ani, desfășurată în grupa a I de muncă, în subteran, și nu a aplicat dispozițiile art. 20, 44 și 77 din Legea nr. 19/2000, care la data emiterii deciziei sale de recalculare era în vigoare și care prin art. 196 alin. 7 abrogat Legea nr. 3/1977.
Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă în cazurile strict determinate de lege, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazul nostru instanța de recurs, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Art. 318 Cod procedură civilă, invocat de recurent, prevede două motive pentru exercitarea acestei contestații: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale, și respectiv, respingând recursul, s-au admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greșelile instanței de recurs, în sensul prevăzut de textul de lege mai sus menționat, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, deoarece pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, ori motivele invocate de contestator vizează aspecte de fond, de apreciere a probelor și a dispozițiilor legale de către instanța de recurs, ceea ce este inadmisibil în această cale extraordinară de atac.
În caz contrar, dacă prin această cale extraordinară de atac s-ar acorda părților posibilitatea de a se adresa aceleiași instanțe, care a dat hotărârea, pentru a ataca modul în care aceasta a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, aceasta ar însemna deschiderea dreptului părților la o rejudecare a căii de atac a recursului și astfel contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea chiar decât recursul la recurs, care cel puțin formal s-ar adresa unei instanțe superioare.
Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei a cărei anulare se solicită, instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de către contestator și respectiv intimată privind recalcularea pensiei contestatorului, stabilind că activitatea desfășurată de acesta nu se încadrează în cele special reglementate de art. 20 din Legea nr. 19/2000 sau a activităților prevăzute în Anexa I la Legea nr. 226/2006, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008 dată în recursul în interesul legii, care potrivit art. 329 Cod procedură civilă, sunt obligatorii pentru instanțe, care nu le poate interpreta astfel cum solicită contestatorul.
Este de menționat că instanța de recurs nu și-a motivat strict admiterea recursului și respingerea contestației privind recalcularea pensiei contestatorului, pe decizia dată în recursul în interesul legii, ci a analizat cererea formulată în raport de prevederile legale aplicabile, iar eventualele greșeli de interpretare sau de aplicare a dispozițiilor legale, nu pot constitui motiv de contestație în anulare, întrucât legea nu a urmărit, astfel cum am arătat, ca pe această cale să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie judecat de aceeași instanță.
De altfel, astfel cum a motivat și instanța de recurs și cum invocă și contestatorul în prezenta contestație, între timp Legea nr. 19/2000 a fost modificată prin nr.OUG 100/2008 și ulterior prin Legea nr. 218/2008, tocmai pentru înlăturarea discriminării existentă la recalcularea pensiilor celor care și-au desfășurat activitatea în grupele I și a II-a de muncă și s-au pensionat sub imperiul altor legi decât Legea nr. 19/2000.
Față de cele ce preced, văzând că motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația în anulare, menținând în totalitate decizia atacată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în Vadu, nr. 826, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul, împotriva deciziei civile nr. 1500 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
jud.rec. - -R
dact.
4 ex./12.03.2010
- 2 com./
- - Vadu, nr. 826, județul B,
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Trif Doina
