Uzucapiune. Decizia 305/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Galeș Maria judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în Carei,-/A, județul S M în contradictoriu cu intimații și domiciliați în, nr. 223, județul S, împotriva deciziei civile nr. 1429 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, cauza având ca obiect: uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru contestatorul - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.02.2010 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, și pentru intimații și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.01.2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, achitată prin chitanța nr. -/15.02.2010 emisă de Primăria Municipiului Carei - Serviciul Impozite și taxe locale și timbru judiciar de 0,30 lei, intimații au depus la dosar întâmpinare, după care:
Se comunică întâmpinarea cu reprezentantul contestatorului.
Reprezentanta intimaților depune copia chitanțelor fiscale reprezentând dovada achitării impozitului pentru imobilul în litigiu din perioada 1976 - 1978. reprezentantului contestatorului aceste înscrisuri.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și în urma rejudecării recursului, a se dispune respingerea acestuia ca nefondat. Solicită obligarea intimaților la cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac în sumă de 100 lei, reprezentând contravaloarea costului transportului la termenul de azi. În susținerea contestației arată că la pronunțarea hotărârii instanței de recurs s-au săvârșit greșeli materiale; astfel, instanța nu s-a preocupat de calcularea termenului de la care uzucapiunea începe să curgă, în condițiile în care aceasta în mod cert s-a încheiat la data de 24 mai 2004, data intrării în vigoare a nr.OUG 41/2004. Pentru a putea fi reținută uzucapiunea de 30 de ani, intimații trebuiau să fi început posesia în luna mai 1974, acest aspect nefiind dovedit în cauză, atât interogatoriile luate cât și declarațiile martorilor audiați relevând împrejurarea că recurenții au intrat în posesia bunului în anul 1976. Mai mult, și înscrisurile depuse azi de partea intimată datează din aceeași perioadă, toate dovezile administrate fiind în acest sens, în consecință, în mod greșit s-a determinat starea de fapt de către instanța de recurs.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei instanței de recurs și obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată. În primul rând, arată că reprezentantul contestatorului a susținut doar primul motiv de contestației, iar față de acesta, arată că instanța nu s-a aflat în eroare materială sau de calcul, termenul de 30 de ani fiind corect stabilit. Arată că intimații într-adevăr s-au mutat în imobil în anul 1976, însă aceasta a avut loc după efectuarea unor investiții a căror executare s-a realizat începând din anul 1974, de la această dată bunul aflându-se în posesia lor. Pe de altă parte, susține reprezentanta intimaților, contestatorul a recunoscut că nu a fost în imobil din anul 1972, după decesul bunicilor nu s-a interesat de acesta, emițând pretenții doar la data decesului tatălui, neputându-se reține astfel că și-ar exercita drepturile procesuale cu bună credință. Referitor la suprafața de 214 mp. teren, arată că aceasta formând proprietatea bunicilor părților, în mod corect instanța de recurs a reținut aplicabilitatea prevederilor Decretului Lege nr. 115/1938, în condițiile în care proprietarii tabulari au decedat în anul 1972.
Reprezentantului contestatorului arată că nu susține cea de-a doua eroare invocată în cererea de contestație, aceasta reprezentând o greșeală de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin decizia civilă nr. 1429 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de reclamanții și în contradictoriu cu intimatul, împotriva deciziei civile nr. 47 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost modificată în tot în sensul că s-a respins apelul și a fost păstrată în tot sentința civilă nr. 2337 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei; intimatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților.
În motivarea deciziei, Curtea a reținut următoarele:
Asupra imobilului din litigiu, înscris în nr. 1884, nr. top. 70/2/B, reprezentând în natură casă și teren în suprafață totală de 1014 mp. formează proprietatea tabulară a numiților și soția, (în prezent decedați), asupra suprafeței de 214 mp. și proprietatea intimatului reclamant, asupra casei și 800 mp. teren, cu titlu de donație (din 1974).
Imobilul descris mai sus a format inițial proprietatea bunicilor materni ai recurentei și intimatului, respectiv, proprietarii tabulari sub B 1 și 2, care au decedat la data de 10.04.1972, respectiv 22.05.1972, după cum rezultă din certificatul de moștenitor emis la 29.09.1972 (fila 12 - fond), de către fostul notariat de Stat Local Carei.
Din actul mai sus evocat, reiese că moștenirea rămasă în urma celor doi defuncți a revenit fiicei acestora (mama părților), în cotă de 3/4 părți și numitului, în calitate de fiu, în cotă de 1/4 părți, despre care se susține că a fost escontentat de sora sa.
În anul 1974, reclamantul intimat și-a înscris dreptul de proprietate cu titlu donație asupra casei și 800 mp. teren, însă acest imobil nu a fost folosit niciodată de către el, ci, așa cum a recunoscut personal la interogatoriu, din anul 1976 fost locuit efectiv de sora lui și soțul acesteia, recurenții din prezenta cauză.
Tot la interogatoriu (fila 39) intimatul - reclamant a recunoscut că nu i-a conturbat niciodată în posesie, iar pasivitatea sa se datorează faptului că este "bun la suflet", în prezent solicită evacuarea pârâților datorită faptului că sora lui nu l-a ajutat la îngrijirea tatălui lor.
Exercitarea posesiei de către recurenți, în condițiile impuse de textul art. 1847 Cod civil, este confirmată prin probele testimoniale administrate în fața instanței de fond, coroborate cu recunoașterea reclamantului pârât reconvențional, la interogatoriul luat.
Este cert că după ce a intervenit donația efectuată în 1974 în favoarea intimatului, între acesta și sora sa a intervenit o înțelegere, în sensul că aceasta să folosească imobilul din litigiu, altfel, nu se poate explica pasivitatea reclamantului timp de 34 de ani, scurși de la data intervenirii donației și data promovării acțiunii în evacuare, 18 aprilie 2008.
Se mai reține din probele administrate în cauză, că recurenții s-au mutat într-adevăr în imobil în anul 1976, însă de la data când intimatul a devenit proprietar (1974) și a intervenit înțelegerea cu sora sa, recurenții au efectuat lucrări de investiții la imobil pentru a-l putea face locuibil, și abia după terminarea acestora s-au mutat efectiv în casă.
Aceasta fiind starea de fapt, instanța de recurs reține că la data publicării în Monitorul Oficial, art. 60 Legii nr. 7/1996 cuprindea o normă tranzitorie în ceea ce privește modul de soluționare al acțiunilor introduse în temeiul art. 27 și 28 din Decretul nr. 115/1938, în sensul că acestea vor fi finalizate potrivit dispozițiilor normelor speciale.
Din interpretarea literală și logică, folosind argumentul "per a contrario", se deduce că pentru acțiunile în constatarea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, formulate ulterior intrării în vigoare a legii, vor fi avute în vedere prevederile Codului civil.
Legea nr. 7/1996 a fost modificată sub aspectul conținutului art. 60 prin nr.OUG 41/2004, ulterior devenind aplicabile și modificările prevăzute de Titlul XII din Legea nr. 247/2005, astfel încât recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate retroactiva ca normă interpretativă decât până în 27 mai 2004.
Așa fiind, indiferent de data soluționării litigiului, deoarece în cazul uzucapiunii instanța este chemată doar să constate dobândirea dreptului ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, pentru uzucapiunile care s-au împlinit în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 și cea a intrării în vigoare a nr.OUG 41/2004, sunt aplicabile prevederile art. 1890 și următoarele Cod civil.
În speță, imobilul din litigiu nu a fost niciodată în folosința reclamantului - intimat, iar recurenții cel puțin din 1974, când reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate, au intrat în posesia acestuia, începând efectuarea lucrărilor de investiții, după care s-au mutat în anul 1976, astfel că uzucapiunea s-a împlinit în anul 2004, considerente pentru care în speță sunt incidente dispozițiile Codului civil cu privire la acest mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Dar și prin prisma dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938, instanța de apel a procedat greșit atunci dând a respins în întregime acțiunea reclamanților.
Astfel, potrivit art. 28 din actul normativ mai sus arătat, "cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat".
Ori, așa cum s-a arătat deja, proprietarii tabulari de sub B 1 - 2 au decedat în anul 1972, ori recurenții folosesc sub titlu de proprietari imobilul din litigiu din anul 1974 și până în prezent, astfel că, în ceea ce privește cota acestora de proprietate, este fără echivoc că recurenții au dobândit-o cu titlu de uzucapiune și prin prisma dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 combinat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța a admis ca fondat recursul civil de față, a modificat în tot decizia civilă nr. 47/9.03.2009 a Tribunalului Satu Mare în sensul respingerii apelului declarat și a păstrat în tot sentința civilă nr. 2337/26.11.2008 a Judecătoriei Carei.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs, dispunându-se rejudecarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației invocă greșeala materială procesuală a instanței de recurs la pronunțarea hotărârii, cu privire la calcularea termenului uzucapiunii de 30 de ani, prevăzut de Codul civil, câtă vreme termenul se referă la o posesie sub nume de proprietar și care calculat pe ani trebuia să fi început în luna mai 1974, câtă vreme există dată certă cu privire la sfârșitul posesiei, luna mai 2004, data nr.OUG 41/2004, rezultând așadar o greșită numărătoare a instanței.
Greșeala instanței este cu atât mai M cu cât rezultă din trei probe certe, respectiv susținerea recurentului, răspunsul la interogatoriu și probele reținute de instanță.
Contestatorul invocă și oad oua greșeală materială a instanței, respectiv că termenul de uzucapiune de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular s-a împlinit față de acesta, ori proprietarul de carte funciară, care este chiar contestatorul, nu a decedat, acesta fiind proprietar din anul 1974 și nu se poate reține aplicabilitatea prevederilor art. 28 din Legea nr. 115/1938, pentru că este în viață și imobilul nu poate fi uzucapat.
În drept invocă prevederile art. 318 Cod procedură civilă.
Ulterior, cu ocazia acordării cuvântului în fond, reprezentantul contestatorului nu a mai susținut cel de-al doilea motiv de contestație în anulare.
Prin întâmpinare, intimații și solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, câtă vreme nu sunt îndeplinite condițiile acesteia, respectiv nu poate fi vorba de erorile materiale invocate de contestator.
Examinând contestația în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Contestatorul și-a fundamentat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, dar motivele invocate de acesta nu se circumscriu practic acestor dispoziții.
Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă în cazurile strict determinate de lege, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazul nostru instanța de recurs, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Art. 318 Cod procedură civilă, invocat de recurent, prevede două motive pentru exercitarea acestei contestații: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale, și respectiv, respingând recursul, s-au admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greșelile instanței de recurs, în sensul prevăzut de textul de lege mai sus menționat, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, deoarece pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, ori motivele invocate de contestator vizează aspecte de fond, de apreciere a probelor și a dispozițiilor legale de către instanța de recurs, ceea ce este inadmisibil în această cale extraordinară de atac.
În caz contrar, dacă prin această cale extraordinară de atac s-ar acorda părților posibilitatea de a se adresa aceleiași instanțe, care a dat hotărârea, pentru a ataca modul în care aceasta a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, aceasta ar însemna deschiderea dreptului părților la o rejudecare a căii de atac a recursului și astfel contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea chiar decât recursul la recurs, care cel puțin formal s-ar adresa unei instanțe superioare.
În speță nici nu poate fi vorba de vreo eroare materială procesuală a instanței, nici măcar la calcularea termenului uzucapiunii, câtă vreme instanța de recurs a reținut clar în considerentele hotărârii anul 1974 ca fiind anul când intimații au intrat în posesia imobilului, deci data de la care a început să curgă termenul pentru prescripția achizitivă, prescripție care s-a împlinit așadar în anul 2004, iar față de această dată, corect a aplicat prevederile legale, stabilind că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil câtă vreme uzucapiunea s-a împlinit între data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 și respectiv a nr.OG 41/2004.
Nu se circumscrie prevederilor legale susmenționate, respectiv contestației în anulare speciale, nici cel ce-al doilea motiv invocat, privind termenul de uzucapiune de 20 de ani, motiv la care de altfel s-a și renunțat.
Față de cele ce preced, văzând că motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația în anulare, menținând în totalitate decizia atacată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, contestatorul va fi obligat să plătească părților intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în Carei,-/A, județul S M în contradictoriu cu intimații și domiciliați în, nr. 223, județul S, împotriva deciziei civile nr. 1429 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare să plătească părții intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
jud.rec. - -R
dact.
5 ex./12.03.2010
- 3 com./
- - Carei,-/A, județul S M,
-,
- -, nr. 223, județul S
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Trif Doina
