Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.317/2009-
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.2,.22, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 798/LM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 20.02.2009 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Reprezentantul recurentului depune la dosar copia adeverinței având nr. 27/04.11.2007 emisă de SC SA O, în ceea ce-l privește pe recurent, respectiv secția în care acesta și-a desfășurat activitatea, respectiv copia procesului tehnologic de la uzina
De asemenea, întrebat fiind, reprezentantul recurentului arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, casarea hotărârii atacate, pronunțarea unei hotărâri prin care intimata să fie obligată la recalcularea pensiei în favoarea recurentului cu luarea în considerare a unui stagiu de 25 de ani și nu de 30 de ani, cu obligarea intimatei la plata drepturilor la pensie din 4 martie 2005, cu acordarea cheltuielilor de judecată la instanța de fond și recurs, respectiv câte 500 lei la fiecare instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 798/LM din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/31.10.2006 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,85134 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000, el activând ca.
Tribunalul mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de muncă (fosta grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fosta grupă II de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II a de muncă.
De asemenea, nu s-au reținut ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simplă lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de muncă sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani), iar (pentru grupa a II a de muncă la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației și recalcularea drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu obligarea intimatei la plata drepturilor la pensie începând cu anul 2005, și să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că instanța nu a ținut cont de condițiile în care acesta a lucrat desfășurând activitate în grupa II de muncă la de O la secția de măcinare, o perioadă de 29 de ani, 9 luni și 13 zile, subliniind că activitatea de măcinare a fost cea mai grea secție de producție la fosta uzină de, care de fapt este o secție de producție de grupa I.
Mai arată recurentul că fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, îi sunt aplicabile dispozițiile acestei legi așa încât desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă peste 25 de ani, se impune ca la calculul pensiei să se ia în considerare un stagiu de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum s-a dispus de către intimată.
Subliniază apoi acesta că recursul este admisibil și în lumina dispozițiilor Legii nr. 226/2006, desfășurând activitate de măcinare care potrivit prevederilor acestei legi reprezintă condiții speciale.
Intimata Casa Județeană de Pensii B prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ce nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, subliniind că activitatea desfășurată de recurent nu se încadrează în cele menționate de Legea nr. 226/2006.
Mai arată intimata că dispozițiile art.43 coroborate cu cele ale art.20 din Legea nr.19/2000 nu îi sunt aplicabile recurentului.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată că acesta este fondat urmare a considerentelor ce vot fi expuse în cele ce urmează:
Drepturile al pensie ale recurentului s-au deschis în anul 1998, fiind înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza deciziei nr. -/22.12.1998, dovedind o vechime totală în muncă de 51 de ani din care 29 de ani, 9 luni și 13 zile în grupa a II-a de muncă, 14 ani, 3 luni și 7 zile în grupa III de muncă, acordându-i-se un spor de 7 ani și 3 luni pentru grupa II de muncă.
După cum rezultă din cuprinsul deciziei de pensionare, la determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin decizia nr. - /01.07.2007 au fost recalculare drepturile la pensie ale recurentului folosindu-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 de ani.
Susținerile recurentului din motivele de recurs, potrivit căruia în procesul de recalculare trebuiau folosite principiile și formula de calcul prevăzute de Legea nr. 3/1977 sub imperiul căruia s-au deschis drepturile sale la pensie, nu poate fi reținută din moment ce această lege a încetat a-și mai produce efectele urmare a abrogării sale.
Având însă în vedere împrejurarea că recurentul și-a desfășurat întreaga activitate la secția de măcinare în cadrul CAO - secția măcinare, greșit prima instanță a considerat că în cazul recurentului nu sânt aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006 chiar dacă acesta a desfășurat activitate ce a fost încadrată în grupa a II- a de muncă potrivit legislației anterioare, din moment ce activitatea desfășurată de acesta se încadrează în categoria locurilor de muncă încadrate în condiții speciale prevăzute de Legea nr.226/2006 (pct. 20 din anexa 1 din lege).
Împrejurarea că recurentul s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, nu constituie un impediment de natură a împiedica recalcularea potrivit prevederilor prezentei legi, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG nr. 4/2005 care a fost aprobată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp legislației de pensii, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din HG nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această concluzie intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară, și care așa cum s-a subliniat în aliniatele precedente a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare, în situația de față devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, pe o perioadă de minimum 25 de ani, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Solicitarea recurentului de a se dispune recalcularea drepturilor la pensie începând cu anul 2005, nu poate fi primită din moment ce Legea nr. 226/2006 nu era în vigoare la acea dată, neputându-se aplica deci de la un moment anterior intrării sale în vigoare, astfel că drepturile ce i-au fost recunoscute contestatorului i se vor acorda începând cu data promovării prezentei acțiuni ( 04.03.2008).
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, sentința va fi modificată în totalitate în sensul că va fi admisă contestația urmând a dispune recalcularea pensiei la un stagiu de cotizare de 25 de ani.
Fiind în culpă procesuală intimata va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.2,.22, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 798/LM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B:
Dispune anularea deciziei de pensionare nr. -/01.07.2007 emisă pe seama contestatorului și obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 04.03.2008.
Obligă intimata la 500 lei cheltuielile de judecată în recurs în favoarea recurentului.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 13.03.2009
- dactilografiat grefier -13.03.2009- 2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
