Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂN IA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.504/2009-
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator G din O,-, - 3,. 48, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1034/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator G lipsă, reprezentantul acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale din 30.01.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentantul intimatului contestator G depune la dosar note de ședință și adeverința nr.54/03.03.2009 emisă de SA.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu câte 500 lei cheltuieli de judecată atât în fond cât și recurs. În motivare arată că, intimatul contestator și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în condiții speciale și solicită recalcularea pensiei începând cu data de 01.07.2005. Învederează că, instanța de fond a redus cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial la suma de 200 lei, cu toate că în fond au avut 6 termene de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1034/LM din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins excepția de tardivitate invocata de intimata Casa Județeana de Pensii
S-a admis contestația precizată formulată de contestatorul G, în localitatea O,-, -3,. 48, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII B cu sediul in O,-, județul B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/14.08.2006 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția de tardivitate invocată de intimată, instanța a constatat că aceasta nu a făcut dovada comunicării efective a deciziei de pensie cu contestatorul, motiv pentru care a respins această excepție.
Prin decizia nr.-/14.08.2006 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA, contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani, la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea 226/2006.
În conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, în cazul din speță activitatea de preparare de minereuri punctul 20, respectiv punctul 21 lit. c, măcinarea, prăjirea, aglomerarea, etc. a minereurilor neferoase.
Așa fiind, însemnă că anii lucrați într-o unitate în care se desfășurau astfel de activități și care inițial au fost încadrați în grupa a II-a de muncă constituie activitate desfășurată în condiții speciale potrivit prev.art.1 alin.3 "locurile de muncă în care (.) s-au desfășurat activitățile prevăzute în Anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă (.)".
Este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, s-a impus, pentru a nu exista discriminări, a se asimila societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariție Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA.
În consecință, activitatea desfășurată de contestator timp de 26 de ani 1 lună și 20 de zile într-o unitate ce avea activitatea care în prezent s-ar încadra la muncă în condiții speciale, calculul pensiei pentru limită de vârstă în cazul contestatorului trebuia să se facă potrivit prevederilor art.5 și 6 din Legea nr.226/2006, respectiv prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale în perioade de cotizare, și nu prin împărțirea la 30 cum greșit a procedat intimata, apărările intimatei fiind irelevante.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr.-/14.08.2006 si a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare din 30.06.2005 este inserata mențiunea:"in situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.07.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.07.2005 ", instanța a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.07.2005.
In temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă, instanța a obligat intimata la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen formulat recurs Casa Județeană de Pensii, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și respingerea contestației formulate de petent.
În motivarea recursului s-a susținut în esență că, activitatea desfășurată de petent nu se regăsește între activitățile speciale prevăzute de Legea nr.19/2000 și nici între activitățile desfășurate în condiții deosebite, astfel cum sunt ele reglementate de Legea 226/2006.
S-a invocat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, asimilând grupa a II-a de muncă cu grupa I-a de muncă și de asemenea a făcut o totală confuzie între stagiul de cotizare realizat și stagiul complet de cotizare, care este cel stabilit expres de lege.
Pe de altă parte, activitatea desfășurată de petent nu se încadrează între activitățile la care face referire anexa 1 din Legea 226/2006, iar societatea la care și-a desfășurat activitatea petentul nu a fost trecută în anexa II din aceeași lege, potrivit HG. 1025/2003.
Intimatul contestator s-a opus admiterii recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este în parte nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În ce privește criticile formulate de recurentă, privind stabilirea stagiului complet de cotizare pentru petent de 25 de ani, acestea sunt nefondate.
Petentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă, tratate diferit față de locurile comune de muncă: cele în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, potrivit art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 43 din actul normativ.
Recurentul a desfășurat o perioadă de peste 25 de ani de ani în grupa a II-a de muncă, în calitate de maistru tehnolog la secțiile de descompunere, filtrare albă, evaporare, calcinare, vanadiu, în cadrul fostei Întreprinderii " O", în prezent radiată de la Registrul Comerțului urmare a lichidării judiciare și după apariția Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 226/2006, se impunea recalcularea pensiei acestuia, cu respectarea dispozițiilor noilor legi.
Legea nr. 226/2006 a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 20, este încadrat ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată în prepararea de minereuri, măcinare, filtrare, flotare.
Art. 3 din Legea nr. 226/2006, a stabilit că asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condițiile speciale prevăzute de anexa 1, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Recurentul petent îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă Casele de Pensii Județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, iar Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006, art. 14, fac trimitere la persoanele pensionate între 1 aprilie 2001 și 17 aprilie 2006. Chiar dacă normele se referă doar la persoanele pensionate după 1 aprilie 2001, Curtea apreciază că aceste dispoziții se aplică tuturor participanților la sistemul național de pensii, indiferent de anul pensionării, această interpretare impunându-se prin prisma principiilor instituite de articole introductive ale Legii nr. 19/2000, indiferent de anul ieșirii la pensie, veniturile trebuie să fie egale pentru participanții care au statut similar și au contribuit egal la sistemul de pensii.
În concluzie sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru considerentele mai sus expuse, petentului urmează a i se aplica dispozițiile Legii 226/2006, activitatea desfășurată de acesta fiind una dintre cele expres și limitativ prevăzute de anexa
În ce privește înscrierea societății angajatoare în anexa II a Legii 226/2006, aceasta nu mai este posibilă, societatea fiind radiată iar foștii angajați nu pot fi discriminați față de alte persoane aflate în aceeași situație, pentru motive ce nu le sunt imputabile (lipsa voinței angajatorului de a îndeplini formalitățile cerute de HG. 1025/2003, ori imposibilitatea îndeplinirii acestora, urmarea a lichidării societății).
Nici criticile privind asimilarea grupei a II-a de muncă cu grupa I-a de muncă nu sunt fondate, Legea 19/2000 și Legea 226/2006 nemaioperând cu aceste criterii pentru diferențierea condițiilor de desfășurare a activității angajaților.
Așa fiind, în mod corect Tribunalul Bihor, făcând aplicarea dispozițiilor 5 și 6 din Legea 226/2006 a reținut pentru petent stagiu de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani.
Este însă fondat recursul, în ce privește data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului.
Potrivit art. 169 din Legea 19/2000, recalcularea pensiei se face începând cu luna următoare cererii formulate la casa de pensii, cerere prin care se solicită recalcularea pensiei în baza unor înscrisuri noi.
În speță, cererea petentului a fost depusă la data de 16.07.2007, astfel recalcularea se impune începând cu 01.08.2007 și nu de la 01.07.2005 cum greșit a reținut instanța de fond.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul Casei Județene de Pensii și se va schimba în parte sentința de fond, numai cu privire la data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței ca fiind legale și temeinice.
Urmare a admiterii recursului, cheltuieli de judecată nu se vor acorda pentru intimatul care le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul introdus de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul contestator G din O,-, - 3,. 48, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1034 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte astfel:
Dispune recalcularea pensiei petentului cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 01 august 2007, în loc de 1.VII.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec. R /02.04.2009
Jud.fond. -
Dact./02.04.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
