Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 319
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 350 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul reclamant CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că intimații pârâți au depus înscrisuri și întâmpinare prin care au solicitat judecarea în lipsă; recurentul reclamant a depus concluzii scrise și dovada achitării taxei de timbru.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare, a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 2 aprilie 2008 reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pârâții și, solicitând evacuarea pârâților din imobilul proprietatea unității administrativ teritoriale, care a fost pus la dispoziția pârâților în anul 2006.
Prin sentința civilă nr. 4570/02.09.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit situat pe raza comunei, jud. O și care aparține unității administrativ teritoriale a comunei.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în anul 2006 Primarul comunei a pus la dispoziția pârâților o locuință proprietatea comunei, până la rezolvarea situației locative a acestora, iar în anul 2008 aceștia au primit în folosință suprafața de 1000. pe care pârâtul a început ridicarea unei construcții ce nu a fost finalizată, astfel încât, sunt îndeplinite dispozițiile art. 480 din Codul civil,
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul considerând-o netemeinică și nelegală ca urmare interpretării eronate a probatoriilor administrate, precizând că în momentul de față locuința acestora nu este realizată din lipsa posibilităților materiale.
Prin decizia civilă nr. 350 din 3 decembrie 2008 Tribunalului Olts - admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul apreciat că nu se impune în momentul de față evacuarea familiei, din imobilul atribuit de Primăria comunei, atâta timp cât nu a fost realizată construcția pe suprafața de teren atribuită în folosință iar între părți nu a existat o convenție prin care să se stabilească concret termenul în vederea folosirii imobilului proprietatea comunei și nici modalitatea de eliberare a acestuia, ținând cont de resursele materiale ale pârâtului și de starea sa de sănătate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că pârâtul locuiește singur în imobil, în timp ce soția și copii săi s-au mutat din luna aprilie 2008, datorită neînțelegerilor și certurilor repetate cu pârâtul. S-a susținut că finalizarea construcției este întârziată de pârât, care suferă de o boală psihică, are un comportament violent față de vecini. S-a susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 480 civ. și nu s-a ținut seama că pârâtul este un simplu tolerat în locuință.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Imobilul în litigiu este proprietatea unității administrativ teritoriale, fiind administrat de reclamant. În calitate de administrator, reclamantul a permis pârâtului să folosească imobilul, fără a pretinde plata unei chirii, astfel că între părți nu s-au stabilit raporturi de locațiune ( închiriere), ci raporturi specifice unui contract de comodat, întemeiat pe dispozițiile art. 1560 civ. cu mențiunea că obiectul contractului îl constituie o suprafață locativă. exactă a raporturilor dintre părți este necesară pentru a stabili efectele contractului sub aspectul obligațiilor reciproce.
Astfel, locațiunea este un contract cu titlu oneros, acest caracter rezultând chiar din definiția dată de art. 1411 civ. ori în speță nu s-a stabilit plata unei chirii, astfel că punerea la dispoziție a imobilului este asimilată juridic contractului de comodat, cu titlu gratuit, care poate avea ca obiect atât bunuri mobile, cât și bunuri imobile, cât timp art. 1560 civ. nu distinge.
Potrivit art. 1572 civ. atunci când contractul nu s-a încheiat pentru un anumit termen, comodantul nu poate cere restituirea bunului dat spre folosință înainte de a se fi îndestulat trebuința comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului. Cum în speță nu s-a susținut că permisiunea de a folosi locuința a fost dată cu termen, trebuie să se aibă în vedere scopul urmărit de părți la data contractării.
Așa cum s-a susținut de reclamant, situația personală și de familie a pârâtului era deosebit de gravă, acesta suferind de o boală psihică, pentru tratarea căreia au fost necesare internări în spitale de profil, și nu avea posibilități de locuit. Chiar dacă în prezent pârâtul este singur, membrii familiei sale fiind plecați în altă localitate, nu se poate ignora că punerea la dispoziție a locuinței s-a făcut și în considerarea persoanei pârâtului, nu numai a soției și minorilor săi.
Reclamantul a susținut că în anul 2008 a atribuit pârâtului o suprafață de teren pentru edificarea unei locuințe, prin urmare părțile au avut în vedere la data încheierii contractului de față folosința unei locuințe până pârâtul va avea posibilitatea de a își edifica o locuință personală.
Cum construcția pârâtului nu este încă potrivită locuirii, nefiind finalizată, este evident că nu a încetat starea acestuia de nevoie și nu s-a împlinit trebuința ce a constituit cauza încheierii contractului de comodat, astfel încât nu se justifică acțiunea în evacuare promovată de reclamant.
Deși reclamantul invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 480 civ. iar pârâtul are situația juridică a unui tolerat, nu se poate ignora faptul că reclamantul a renunțat temporar la folosința imobilului și l-a pus la dispoziția pârâtului, pentru a asigura acestuia o locuință, în condițiile în care nu are posibilități materiale reale pentru finalizarea unei locuințe în doar câteva luni care s-au scurs de la atribuirea terenului.
Relațiile dintre părți trebuie analizate și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, care protejează, prin art. 8 inclusiv dreptul la protejarea locuinței. În cauza Cosic contra Croatiei, nr. 28261/06, dată în ianuarie 2009, Curtea a decis ca obligația de a părăsi locuința proprietatea statului constituia o ingerință în dreptul reclamantei la respectarea domiciliului, protejat de art. 8 al Convenției. Această ingerință era prevăzută de lege și urmărea scopul legitim de a proteja dreptul de proprietate al statului, însă ingerința nu era proporțională cu scopul urmărit, deci necesară într-o societate democratică. domiciliului fiind una dintre formele extreme de ingerință în acest drept, se apreciază în speța de față că solicitarea reclamantului de se elibera locuința de către pârât nu respectă dreptul acestuia la respectarea domiciliului.
Faptul că pârâtul ar avea o atitudine violentă față de vecini nu a constituit obiect al cercetării judecătorești în fața instanțelor de fond și nici nu a fost invocat direct prin acțiune ca motiv al evacuării, astfel că nu poate face obiectul unei critici în recurs.
O atitudine necorespunzătoare a pârâtului față de alți membri ai societății poate fi sancționată în alte moduri, prevăzute de lege, după cum și reclamantul poate să încheie cu pârâtul un alt tip de contract, prin care să se solicite pârâtului o contraprestație
Apreciind că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și că nu există motive de nelegalitate a deciziei în sensul dispoz art. 304 c, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 350 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect evacuare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/-
Jud apel -,
Jud. fond -
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
