Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 318
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 305/A din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 3582 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele și - prin, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul pârât, și avocat, reprezentând intimata reclamantă, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus dovada achitării taxei de timbru.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că nu s-a intrat în cercetarea fondului, fiind invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Astfel, recurentului i-a fost ascuns decesul autorului, acesta neavând cum să cunoască acest fapt și nici compunerea masei partajabile. Totodată, au fost ascunse bunuri ce făceau obiectul partajării. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că prin motivele de recurs s-a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958, întrucât conform art. 700 cod civil pârâtul nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală. Instanța nu avea posibilitatea de a-l repune în termen, dacă pârâtul nu a cerut acest lucru. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul G la data de 31 martie 2008 s-a solicitat partajarea averii succesorale de pe urma defunctului.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu defunctul începând cu data de 26.04.1980, că defunctul avea un copil dintr-o altă căsătorie, respectiv pe pârâtul G, iar împreună cu defunctul au înfiat cu efecte depline pe reclamanta.
Susține reclamanta că în timpul căsătoriei cu defunctul au cumpărat un apartament compus din 3 camere situat în DTS,-, -.1,.4, jud. M, și câteva bunuri mobile: un televizor color, un frigider Arctic și o ladă frigorifică Arctic.
Reclamantele au invocat prin cererea de chemare în judecată excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtului, acesta neacceptând moștenirea.
Pârât declarat în fața instanței că nu a acceptat moștenirea dar nici nu a renunțat la aceasta.
La termenul din data de 25 aprilie 2008, instanța a numit pentru reclamanta pe numitul.
Judecătoria Drobeta Turnu S, prin sentința civilă nr. 3582 din 10 septembrie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată de reclamante ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât pârâtul nu a acceptat moștenirea autorului său în termenul prev. de art. 700 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat apel, arătând că termenul de prescripție a dreptului patrimonial de opțiune succesorală este susceptibil de întrerupere, suspendare și repunere în termen, fiindu-i aplicabile regulile care guvernează materia prescripției extinctive, că nu a ținut legătura cu autorul, fiind părăsit de tată chiar înainte de a se naște, nu a avut cunoștință de moartea tatălui său, până în momentul în care a primit citația de chemare în judecată în cauza de față, la începutul lunii aprilie 2008, soția supraviețuitoare ascunzând decesul, deși știa că defunctul mai are un fiu dintr-o relație anterioară.
Prin decizia civilă nr.305 din 8 decembrie 2009 Tribunalului Mehedințis -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 700 alin.1 civ. termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală se calculează de la data deschiderii succesiunii, chiar și în ipoteza în care moștenitorul nu a cunoscut despre moartea celui care lasă moștenirea. Potrivit art. 700 alin.2 civ. în cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.
Prin urmare, repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală nu operează automat iar instanța nu avea obligația să verifice din oficiu dacă au existat cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripție a fost depășit, ci, potrivit art. 18 din Decr. 167/1958 era obligată să cerceteze din oficiu doar dacă dreptul respectiv este prescris.
S-a arătat că în fața instanței de fond pârâtul nu a solicitat repunerea în termenul de opțiune succesorală, dar chiar și în lipsa unei astfel de cereri instanța a analizat susținerile pârâtului referitoare la împrejurarea că nu a avut cunoștință despre decesul tatălui său. S-a reținut că pârâtul locuia în aceeași localitate cu autorul, că la decesul tatălui a fost alungat de către reclamante și rudele acestora, astfel că nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să-l fi împiedicat să-și exercite dreptul de opțiune succesorală și nici a ascunderii faptului decesului autorului de către reclamante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, motivând că termenul de 6 luni de opțiune succesorală este un termen de prescripție, că recurentul nu a avut legături cu tatăl său, nu a cunoscut data decesului, astfel că instanța trebuia să verifice din oficiu dacă au existat cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripție a fost depășit. S-a susținut că soția supraviețuitoare autorului a ascuns cu rea credință decesul autorului, a așteptat să treacă termenul de 6 luni de la deces pentru introducerea acțiunii, aceasta constituind o cauză temeinici justificată pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. S-a considerat că instanța de fond trebuia să aprecieze că termenul de prescripție nu a început să curgă decât în ziua în care succesibilul a cunoscut faptul în temeiul căruia legea îl cheamă la moștenire. S-a concluzionat că instanța trebuia să facă aplicarea dispoz art 19 din Decretul 167/1958 și să dispună repunerea în termenul de prescripție a pârâtului.
Analizând recursul din perspectiva dispoz art. 304 pct. 9, se constată că nu este fondat pentru următoarele considerente.
La deschiderea unei succesiuni, succesibilul are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moștenitor, prin acceptarea succesiunii și desființarea acestui titlu, prin renunțarea la succesiune. Dreptul de opțiune succesorală trebuie să fie exercitat într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii, în acest sens fiind dispoz. art. 700 alin 1 civ. Data de la care începe să curgă acest termen este aceeași, indiferent dacă succesibilul a cunoscut sau nu decesul autorului sau dacă existau în patrimoniu bunuri cu privire la care dreptul de opțiune succesorală să se exercite.
Legea ( art. 700 civ. în redactarea inițială și în cea dată prin Decretul 73/1954 și art. 701 civ. ) califică termenul de 6 luni ca fiind un termen de prescripție, iar prin efectul prescripției extinctive se stinge dreptul de a accepta moștenirea și, în mod retroactiv, succesibilul devine străin de succesiune.
Cu privire la constituționalitatea dispoz. art. 700 lin 1 civ. și, implicit, la natura termenului de opțiune succesorală, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia 138/2000 publicată în Of. nr. 484 din 4.10.2000, arătând că acest drept este unul patrimonial, supus prescripției extinctive, prin urmare el este susceptibil de suspendare, întrerupere și repunere în termen.
Potrivit art. 700 alin. 2 civ. dacă moștenitorul a fost împiedicat, din motive de forță majoră, să își exercite dreptul de opțiune succesorală, instanța poate prelungi termenul de prescripție cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea. După adoptarea Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă s-a decis că art. 700 alin 2 civ. trebuie considerat abrogat tacit și înlocuit prin prevederile art. 13 și 19 din decret, întrucât în reglementarea acestui act normativ forța majoră este o cauză de suspendare de drept a prescripției iar repunerea în termen poate fi dispusă de instanță pentru alte motive temeinic motivate.
În orice condiții, atât ale codului civil, cât și ale Decretului 167/1958, partea interesată trebuie să formuleze o cerere de repunere în termen, aspect care a fost corect reținut de tribunal iar în speță o astfel de cerere nu a fost formulată, caz în care instanța nu poate din oficiu să verifice dacă sunt incidente condițiile cerute de art. 19 din decret. Deși nu exista o investire cu o cerere de repunere în termen, tribunalul a analizat toate cauzele invocate prin motivele de apel și despre care s-a susținut că ar putea justifica repunerea în termen, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Potrivit art. 13 lit. a din Decretul 167/1958, suspendarea termenului de prescripție intervine în caz de forță majoră, ceea ce presupune un eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil și invincibil, care creează o imposibilitate absolută de a acționa. Motivele invocate de recurent, și anume faptul că nu a avut o relație cu autorul sau că i s-a ascuns decesul acestuia nu pot constitui cazuri de forță majoră care să ducă la suspendarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală pentru că sunt împrejurări care puteau fi evitate și care nu țineau de evenimente insurmontabile.
Orice altă împiedicare, temeinic motivată și neimputabilă succesibilului, poate justifica formularea unei cereri de repunere în termen, însă aceasta trebuia formulată expres, în scris, în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului, așa cum stabilește art. 19 din Decretul 167/1958.
Situația de fapt reținută de tribunal și asupra căreia nu se poate reveni în recurs este în sensul că la data decesului autorului recurentul locuia în aceeași localitate, că, împreună cu mama sa, au făcut la de Ocol, pomenirile creștinești obișnuite după decesul autorului și că la decesul autorului a fost alungat de reclamantă și rudele acesteia. Această stare de fapt, relevată chiar de recunoașterea pârâtului prin întâmpinarea depusă la prima instanță înlătură critica din recurs în sensul că decesul autorului i-a fost ascuns de reclamantă, ascundere a decesului ce ar fi justificat repunerea în termen. Față de recunoașterea explicită a pârâtului, prin întâmpinare, nu era necesar și util a se suplimenta administrarea probei cu martori în apel, așa cum se susține prin motivele de recurs.
Concluzia care se impune este aceea că tribunalul aplicat corect dispozițiile art. 700 civ. și cele ale art 13 și 19 din Decretul 167/1958 întrucât recurentul nu a dovedit că familia autorului i-a ascuns decesul, dimpotrivă, a cunoscut starea de boală a acestuia și a încercat să meargă la înmormântare, dar a fost împiedicat. Mai mult, recurentul pârât nu a formulat cerere de repunere în termen, în condițiile legii, tribunalul considerând în mod corect că o astfel de cerere nu poate fi formulată în apel, deoarece s-ar încălca prev. art. 294 alin. 1
Apreciind că decizia pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și că nu sunt motive de nelegalitate în sensul art. 304 c recursul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata, în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul G cu domiciliul în DTS,-,. 2,.2,.19, jud. M, deciziei civile nr. 305/A din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 3582 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, intimate fiind, cu domiciliul în DTS,-, -.1,.4, jud.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/tehnored. GI
2ex/16.03.2009
Jud apel -,
Jud fond-
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
