Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 347
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții domiciliată în B,-,.134 bis,.A,.1,.7, sector 4, domiciliat în B,-,.7, județ B, împotriva deciziei civile nr. 28 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Lazuri, județ D și intervenienții și a ambii domiciliați în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.3/9.04.2009 și intimatul pârât personal și asistat, intimații intervenienți, a reprezentați, de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale din 14.04.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma totală de 8,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanțelor nr. -/19.03.2009 nr. -/19.03.2009, timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimați depune în fața instanței întâmpinare, pe care o comunică și apărătorului recurenților reclamanți.
Părțile prezente, având cuvântul, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei tribunalului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Arată recurenții reclamanți prin apărător că în mod corect s-a formulat acțiunea în evacuare întemeiată disp.art.480 - 481 Cod civil, întrucât imobilul este folosit și ocupat de intimați fără a avea consimțământul proprietarului, fără ca aceștia să aibă vreun titlu de proprietate, așa încât, în mod corect instanța de fond a dispus evacuarea din imobil ținând cont de probatoriile administrate în cauză.
Mai arată recurenții reclamanți că instanța de apel în mod greșit a considerat că trebuia să se formuleze o acțiune în revendicare, în condițiile în care nu au existat mai multe titluri de proprietate care trebuiau comparate, intimații nedepunând vreun act, fapt recunoscut la interogatoriu chiar de pârâtul și singurele acte de proprietate au fost depuse de reclamanți. Totodată, scrisorile depuse de intimați nu sunt acte autentice care să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Mai susțin recurenții că la de fond cauza a suferit mai multe amânări, intimații nu s-au prezentat în instanță pentru a propune probe și să-și formuleze apărările necesare, fapt care nu poate fi imputat instanței.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei tribunalului și pe fond menținerea sentinței ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât și intimații intervenienți și a, având cuvântul, solicită respingerea recursului urmând să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a se face o administrare completă a probatoriilor.
Arată intimații că, așa cum rezultă și din întâmpinarea depusă la instanța de fond cererea de chemare în judecată trebuia calificată ca o acțiune în revendicare, reclamanții au recunoscut vânzarea, iar ei s-au comportat ca adevărați proprietari timp de 25 de ani.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurenții reclamanți învederează instanței că nu a existat contract de vânzare cumpărare între părți, nici nu se puteau vinde imobilele atâta timp cât sunt în indiviziune.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 23.01.2007, reclamanții și au solicitat evacuarea acestuia din imobilele teren în suprafață de 1600 mp curte și grădină și construcțiile aferente - casă și anexe gospodărești, situate în comuna, sat, județul
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au dobândit prin moștenire imobilele menționate, de pe urma autorului, potrivit certificatelor de moștenitor nr.436/21.- și nr.82/09.11.2005 și titlului de proprietate nr.-/18.02.2003, eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor-D, iar intrarea lor efectivă în posesie a fost împiedicată de pârâtul care a pretins un drept de folosință recunoscut de autorul (tatăl și respectiv bunicul reclamanților), fără a face însă vreo dovadă.
Au mai susținut că și în ipoteza unei asemenea înțelegeri, după emiterea titlului de proprietate aceasta nu mai putea produce efecte, iar dacă pretinsa folosință era legitimă, trebuia dovedită cu ocazia întocmirii documentației necesare eliberării titlului de proprietate.
Reclamanții au învederat că deși s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, pârâtul a evitat orice discuție și nu a dat curs notificării de eliberare a imobilelor, trimisă la 24.01.2006, mai mult a încercat să edifice construcții fără autorizație și fără acceptul proprietarilor, continuând să folosească bunurile pentru care reclamanții suportă plata impozitelor.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională,solicitând respingerea acțiunii și constatarea calității sale de proprietar asupra imobilelor în litigiu, pe considerentul că în 1983 cumpărat împreună cu părinții săi și C casa și terenul aferent, pentru prețul de 30.000 lei, achitat în două rate (14.000 lei numitei OG, decedată și 14.000 lei lui, fiul reclamantului ), diferența de 2000 lei fiind avansată prin mandat poștal.
A învederat pârâtul că din acel moment, împreună cu părinții s-a comportat ca adevărat proprietar, a edificat anexe, a reparat casa, a cultivat terenul, Primăria a deschis rol pe numele său, plătind impozitul anual iar până în 1990 li s-a diminuat lotul în folosință de către, cu suprafața de 1350. cât măsura grădina casei cumpărate.
In cauză au formulat cerere de intervenție părinții pârâtului, și a, susținând aceleași împrejurări ca și pârâtul, convenția vânzării-cumpărării având loc în anul 1983 între autorul reclamanților și pârât și intervenienți, prețul fiind încasat de fiica fostului proprietar, (14.000 lei) și de (14.000 lei), când tatăl acestuia din urmă, C, lucra în, diferența de 2000 lei fiind înaintată tot acestuia prin mandat poștal.
Au subliniat intervenienții că reclamanții le-au recunoscut dreptul, așa cum rezultă din scrisoarea pe care au atașat-o la dosar și prin care le cerea să mai achite o sumă de bani pentru terenul din grădină, așa cum le-a cerut și soțul reclamantei,
In probațiune s-au depus înscrisuri și s-au solicitat relații privind înscrierea imobilelor în registrul agricol și plata impozitelor, s-au administrat interogatoriile propuse și au fost audiați martorii G și, propuși de reclamanți, și, la solicitarea pârâtului. A fost încuviințată dovada cu martori și pe cererea de intervenție fiind ascultat, la cererea reclamanților, iar la termenul de judecată din 04.12.2007, intervenienții au fost decăzuți din proba cu un martor.
Prin sentința civilă nr.1050/11.12.2007 s-a admis acțiunea reclamanților, s-a dispus evacuarea pârâtului din imobile, respingându-se cererile reconvențională și de intervenție, pârâtul și intervenienții fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 510 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit certificatelor de moștenitor și titlului de proprietate, reclamanții sunt proprietarii imobilului teren și construcții, că potrivit adreselor Primăriei, autorul reclamanților, a figurat dintotdeauna cu bunurile în evidența fiscală, dreptul de proprietate al reclamanților fiind ocrotit de art.480-481 cod civil ce consacră atributele folosinței, folosinței și dispoziției.
S-a mai avut în vedere că însuși pârâtul a recunoscut la interogatoriu că este proprietarul,în baza niciunui act" arătând că la momentul înțelegerii dintre părinții săi și avea vârsta de 22 de ani, cu toate că în petitul cererilor reconvențională și de intervenție a pretins că el și pârâții au cumpărat imobilele.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit dispoziției martorului,părinții pârâtului, aflați în relații de rudenia cu îi ajutau cu treburi gospodărești pe bătrâni, dar martorul nu are cunoștință despre vreo convenție de vânzare-cumpărare a gospodăriei.
De asemenea s-a făcut trimitere la declarațiile martorilor reclamanților, corespunzător cărora, după decesul lui, gospodăria a rămas în grija nepoatei a, ca vecină, intervenienta în cauză.
Tot astfel, s-a arătat că a susținut că gospodăria în litigiu a fost vândută părinților pârâtului, unul dintre cei de la care a aflat acest lucru fiind chiar martorul, însă depoziția lui a fost apreciată ca nesinceră,fiind înlăturată, necoroborându-se cu alte probe.
In argumentarea soluției s-a menționat că din depozițiile martorilor și răspunsul pârâtului la interogatoriu, rezultă că acesta din urmă a edificat o seria de anexe (, fântână, gard de lemn, a), fără acceptul reclamanților, ceea ce nu conduce la constatarea calității sale de proprietar al imobilelor ci la nașterea unui drept de creanță ce se poate valorifica într-o altă acțiune civilă.
Impotriva sentinței au declarat apel pârâtul și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit s-a dispus decăderea intervenienților din proba cu un martor, cu toate că se prorogase și cererea de efectuarea unei expertize grafice a unui înscris sub semnătură privată, în condițiile în care, la termenul din 04.12.2007 datorită fluctuației programării ședințelor de judecată (până la această dată toate ședințele s-au desfășurat în timpul doi),în jurul orelor 10,40, apărătorul apelanților, intrând în sala de judecată a fost înștiințat de grefierul de ședință că s-a încheiat ședința de judecată.
Susțin apelanții că expertiza grafică a înscrisului depus la dosar era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii iar la dosar există adrese contradictorii înaintate de Primăria (cea cu nr.10162/19.11.2007 și cea cu nr.9406/29.10.2007).
S-a concluzionat că sentința atacată încalcă dispozițiile art.129 alin.4 și 5 și art.131 Cod procedură civilă și nu se întemeiază pe probele propuse și încuviințate de instanța de fond.
Apelanții au solicitat în probațiune, efectuarea expertizei grafice, lămurirea contradicțiilor dintre cele două adrese ale primăriei și doi martori, precum și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de evacuare și al admiterii cererilor reconvențională și de intervenție.
In drept s-au invocat art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare în sensul respingerii apelului, învederând că deși s-au acordat repetate termene apelanților pentru înfățișarea martorilor, din diferite motive, aceștia nu s-au înfățișat, împrejurare în care s-au aplicat măsurile legale, iar împrejurarea conform cărora avocatul și martorii apelanților s-au aflat în curtea instanței și nu în sala de judecată, nu este imputabilă judecătoriei. S-a subliniat că aprecierea conform cărora reclamanții sunt proprietarii bunurilor este susținută de actele dosarului și însuși intimatul pârât a recunoscut că nu are act de cumpărare pentru imobile.
Prin decizia civilă nr.207/22.05.2008 s-a anulat apelul ca insuficient timbrat.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.917/15.10.2008 a admis recursul intervenienților, casând decizia tribunalului, cu trimitere spre rejudecare, pe considerentul că, deși aveau termen în cunoștință, nu au fost înștiințați, prin alte mijloace procedurale decât citarea, despre obligația de plată integrală a taxelor de timbru.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 04.11.2008, iar prin decizia civilă nr.28 din 29 ianuarie 2009, s-a admis apelul intimaților, s-a desființat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că așa cum s-a stabilit în practică (decizia nr. 2574 din 31.03.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție), pentru apărarea dreptului de proprietate, reclamantul trebuia să uzeze de acțiunea în revendicare și nu de cea în evacuare, care este specifică raporturilor locative, deoarece atunci când ambele părți invocă un drept de proprietate asupra aceluiași bun, este necesară compararea titlurilor invocate, ceea ce nu este posibil în acțiunea în evacuare.
Acțiunea în revendicare este mijlocul tipic de apărare a dreptului de proprietate, pentru că prin această acțiune, proprietarul poate obține restituirea bunului proprietatea sa, de la cel care îl deține fără drept.
Pe de altă parte, niciuna dintre părți nu a invocat existența vreunui raport locativ pentru incidența evacuării.
In acest context, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, instanța de fond trebuia să supună dezbaterii, după formularea cererii reconvențională și de intervenție, corecta calificare a cererii introductive, mai ales că reclamanții invocaseră ca temei de drept art.480 și 481 Cod civil.
legate de aceasta sunt cererile pârâtului și intervenienților care, fiind în relație de rudenie cu reclamanții au pretins existența unei convenții de vânzare-cumpărare a gospodăriei iar imposibilitatea acestora de a înfățișa înscrisul constatator (instrumentum), nu poate fundamenta concluzia inexistenței convenției (negotium), fără administrarea completă a probatoriilor, în special fără aprecierea valorii probante a înscrisului sub semnătură privată depus la judecata în primă instanță și în apel (filele 80, respectiv 22,27) în care se face vorbire despre vânzare-cumpărare și eventuala restituire a sumelor de bani avansate de pârât.
De asemenea, în condițiile în care din cuprinsul practicalei nu rezultă dacă a fost lăsată cauza la ultima strigare, mai ales că pârâtul și intervenienții aveau apărător angajat și urma să se administreze probe și să se pronunțe instanța de fond și asupra concludenței expertizei grafice a înscrisului sub semnătură privată, tribunalul a concluzionat că dată fiind susținerea apelanților conform căreia la orele 10.45 ședința de judecată se încheiase, fără a se putea constata în calea de atac verificarea condițiilor în care s-a rămas în deliberare, principiile contradictorialității și dreptului la apărare au fost afectat, soluția instanței de fond fiind pronunțată fără un probatoriu complet, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art.297 alin.1 teza I Cod procedură civilă s- admis apelul și s-a desființa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii au formulat în termen legal recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Arată recurenții că în mod greșit a reținut Tribunalul Dâmbovița faptul că s-a formulat o acțiune în evacuare, întrucât aceasta este specifică raporturilor locative,ori în speță imobilele au fost ocupate și folosite abuziv de pârât și intervenienți, fără ca aceștia să aibă vreun titlu de proprietate, astfel că acțiunea în evacuare poate fi formulată în baza dispozițiilor art.480 - 481 Cod civil, iar instanța de fond în mod corect a dispus evacuarea din imobile, ținând cont de toate probatoriile administrate.
Mai arată recurenții că în cauză nu au existat mai multe titluri de proprietate care trebuia comparate, intimații nedepunând la dosar un asemenea act, recunoscând chiar la interogatoriu că se consideră proprietar asupra imobilelor dar fără nici un act.
Mai susțin recurenții reclamanți că actele depuse de pârâți, respectiv acele scrisori nu sunt înscrisuri sub semnătură privată, acestea nefiind semnate de ambele părți, nedatate, neîndeplinind deci condițiile prevăzute de art. 1172 Cod civil, nu sunt acte autentice.
Totodată, între părți nu a existat nici o convenție de vânzare cumpărare iar scrisorile depuse nu reprezintă înscrisuri sub semnătură privată.
Învederează recurenții reclamanți că tribunalul în mod greșit a reținut că nu s-a respectat principiul contradictorialității, soluția instanței de fond fiind pronunțată fără un probatoriu complet în condițiile în care intimații nu s-au prezentat în instanță pentru a-și face apărările necesare.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, pentru următoarele considerente:
Decizia criticată este dată cu încălcarea legii întrucât a ignorat prevederile art.295 Cod pr.civilă conform cărora în situația în care considera că prima instanță nu a manifestat rol activ, conform art. 129 alin.5 Cod pr.civilă, trebuia în calea de atac devolutivă a apelului să administreze probe suficiente în a lămuri aspectele juridice rezultate din probele și lucrările de la dosar.
Tribunalul,în opinia curții, nu a manifestat rol activ în baza art. 129 alin.5 Cod pr.civilă și nu a aplicat prevederile art. 295 Cod pr.civilă prin care ar fi putut dispune suplimentarea probelor pentru a lămuri sub toate aspectele juridice prezentul litigiu, cu atât mai mult cu cât simplele înscrisuri, scrisori semnate numai de o singură parte nu produc efectele unui act juridic conform art. 1172 Cod civil.
Desființarea unei hotărâri se poate face conform art. 297(2)(1) Cod pr.civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, ori în speța de față, criticile tribunalului constau în faptul că instanța de fond nu a administrat probe complete.
Prin urmare apreciază că mai este necesară suplimentarea probatoriilor, ceea ce putea face așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul, ca instanță de apel, aplicând corect prevederile art. 295 Cod pr.civilă.
Concluzionând, Curtea va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții domiciliată în B,-,.134 bis,.A,.1,.7, sector 4, domiciliat în B,-,.7, județ B, împotriva deciziei civile nr. 28 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Lazuri, județ D și intervenienții și a ambii domiciliați în comuna, județ D și în consecință;
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
2 ex./27.04.2009
f- Jud.Târgoviște
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
