Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 372/
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți, domiciliată în C,-, prin reprezentant legal, cu domiciliul în C,-, prin reprezentant legal, cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 275, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -8, parter și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, toți cu sediul în C,-, având ca obiectevacuare.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 87433 din 04.11.2009, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că hotărârea a fost comunicată la data de 13 iulie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 30 iulie 2009. Recursul nu a fost timbrat.
Apărătorul recurenților pârâți depune la dosar chitanța CT - PJ din 03.11.2009, emisă de Agenția Fiscală nr.3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei, și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru eventualitatea ca și celelalte părți să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei, la ora 1145, se prezintă recurenta pârâtă, în nume propriu, dar și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care a depus-o la dosar la prima strigare a cauzei, pentru intimata reclamantă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 80670 din 17.09.2009, pe care o depune la dosar, iar pentru intimații pârâți, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 35418 (264) din 16.09.2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 264 (-) din 16.09.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei.
Apărătorul intimatei reclamate și apărătorul intimaților pârâți fac precizarea că au primit motivele de recurs.
Apărătorul recurenților pârâți depune la dosar un număr de opt fotografii, învederând că acestea vin în completarea materialului probator administrat la fond, teza probatorie fiind aceea de a demonstra că recurenții întrețin bine imobilul.
Apărătorul intimaților pârâți studiază fotografiile depuse la dosar într-un singur exemplar și arată că acestea nu sunt relevante și utile în soluționarea cauzei.
Apărătorul intimatei reclamante studiază, la rându-i, cele opt fotografii și le restituie instanței.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
După ce face un scurt istoric al speței, apărătorul recurenților pârâți consideră că, în mod greșit instanța de apel a schimbat în parte sentința de fond atunci când a admis apelul reclamantei C și pârâților Consiliul Local, Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C, având în vedere următoarele aspecte: -imobilul în care recurenții locuiesc era liber, nefiind legal atribuit altor persoane și nu este revendicat; -pentru încheierea contractului de închiriere recurenții au depus la. mai multe cereri care nu au fost soluționate.
Instanța de apel în mod greșit a dispus modificarea sentinței instanței de fond sub aspectul cererii reconvenționale, atunci când a interpretat că s-a dispus încheierea contractului de închiriere pentru imobilul în care locuiesc recurenții.
Instanța de fond, analizând condițiile pe care recurenții le îndeplineau, a considerat că aceștia sunt îndreptățiți la încheierea unui contract de închiriere, fără a face referire expresă la locuința în litigiu.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 114/1996 și nr.HG 1275/2000, procedând la întocmirea dosarului în vederea repartizării unei locuințe sociale, a fost obținut punctajul corespunzător.
Soluția din apel este contrară celei de la fond, căci îndeplinind punctajul, clienții săi au procedat la ocuparea locuinței în litigiu pentru care plătesc utilități.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, anularea deciziei civile pronunțată în apel și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Apărătorul intimatei reclamante C, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Consideră că hotărârea instanței de fond s-a bazat mai ales pe un aspect "sentimental", soluția dată în apel fiind cea corectă.
Este de părere că, dată s-ar păstra soluția instanței de fond, s-ar legitima, practic, un delict.
Precizează că intenționează să depună la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Consideră că soluția instanței de apel este temeinică și legală. În cauză nu exista titlu locativ și, mai mult, neplata chiriei către este un aspect foarte important - chestiuni care au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei de către Tribunalul Constanța.
De asemenea, nu poate fi obligat proprietarul să încheie contract cu o persoană care îi ocupă abuziv spațiul locativ. S-ar crea în acest fel un precedent.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 27.02.2007 reclamanta C i-a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat in C,-, compus din 2 camere si dependințe în suprafață de 41,13 mp cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare cererii, reclamanta a arătat că imobilul se afla in administrarea sa și, fără consimțământul său si fără contract de închiriere, pârâții au ocupat acest imobil.
S-a mai învederat că pârâta a fost titulara unui contract de inchiriere pentru acest spațiu locativ, care insa a fost reziliat în anul 2003, ca urmare a neachitarii chiriei pentru trei luni.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, care are doar calitatea de administrator a imobilului și astfel nu poate sta în judecată ca reclamant, această posibilitate având-o decât proprietarul
De asemene, pârâta a formulat și o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâților Primarul Municipiului C, C, Municipiul C prin Primar si Consiliul Local C sa încheie in favoarea să un contract de închiriere, cu plata unei chirii corespunzătoare.
În motivarea cerere reconvenționale, pârâta a arătat că locuiește in imobilul respectiv de aproape doi ani, iar spațiul nu este repartizat nimănui si, cu toate că a făcut numeroase demersuri pentru a intra in legalitate, acestea au rămas fără răspuns; a mai învederat pârâta împreuna cu ceilalți pârâți - care sunt copiii ei minori - nu au unde să locuiască, iar imobilul nu a fost revendicat pe cale administrativa si nici in instanță.
Prin încheierea din 14.01.2008, judecătoria a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual active a C în acțiunea principala, reținând ca acțiunea prin care se urmărește evacuarea unor persoane dintr-un spațiu locativ ocupat abuziv are caracterul unui act de administrare și de conservare a patrimoniului aflat in gestiunea reclamantei parate care, conform dispozițiilor Regulamentului de organizare și funcționare, are împuternicirea proprietarului de a introduce astfel de acțiuni.
De aceea, a considerat judecătoria, calitatea de proprietar ar fi fost necesara doar intr-o acțiune in revendicare in care se apărau toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate or, prin prezenta acțiune se urmărește protejarea doar a folosinței si posesiei imobilului.
Prin încheierea din 04.02.2008, judecătoria a respins ca nefondata și excepția lipsei de interes a pârâtei in formularea cererii reconvenționale, constatând că aceasta justifica un interes practic, personal, legal și actual, anume de a a-i fi încheiat un contract de închiriere.
Pârâții din cererea reconvențională Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar si Primarul Municipiului C au formulat note de ședință pentru termenul din 07.04.2008 prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesual pasive, îndreptățită să încheie contractul de închiriere fiind doar pârâta C.
Prin sentința civilă nr. 10121/09.06.2008, Judecătoria Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Primarul Municipiului C și a respins cererea reconvențională ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă; a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă reclamanta în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorilor și în contradictoriu cu pârâții C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar și care au fost obligați să încheie cu pârâta reconvenientă un contract de închiriere; de asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și a fost respinsă ca nefondată acțiunea civila formulată de C.Pentru a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și a C, judecătoria a reținut că, potrivit situației juridice a imobilului situat in str. - acesta aparține domeniului privat la Municipiului C conform 269/2001. Prin urmare, unitatea administrativ teritoriala are calitate procesual pasivă in cererea vizând încheierea contractului de închiriere pentru un spațiu de locuit din acest imobil, fiind proprietarul bunului, chiar daca a delegat prerogativa întocmirii si semnăturii contractului către reclamanta parata; are calitatea de a sta in judecata in calitate de parat și Consiliul Local al Municipiului C in virtutea rolului sau de autoritate cu atribuții executive constituita la nivelul unității administrativ-teritorială proprietar al imobilului având în vedere că astfel de contracte de închiriere se încheie doar in baza unor repartiții aprobate in ședințele Consiliului Local al Municipiului C.
Judecătoria a concluzionat că, indiferent de împuternicirea acordată reclamantei-pârâte C in domeniu administrării fondului locativ proprietate a Municipiului, atât unitatea administrativ teritoriala cât si Consiliul Local au calitatea de pârâți, reclamanta făcând dovada existentei unei identități între aceștia și cei chemați în judecată în cererea privind in realizarea interesului său legitim pentru a cărui ocrotire calea justiții este obligatorie.
În analiza fondului cererilor cu care s-a găsit învestită - evacuarea pârâților-reclamanți, respectiv obligarea reclamanților-pârâți să un contract de închiriere - judecătoria a reținut că, în temeiul procesului verbal nr. 2477/2003 întocmit de C, pârâta () a fost evacuata dintr-un imobil situat in- pentru că nu deținea contract de închiriere valabil. În aceste condiții, pârâta împreună cu ceilalți pârâți din prezenta cauza - copii săi minori -, au ocupat spațiul aflat la etajul imobilului din-, compus din doua camere si dependințe in suprafață totala de 41,13 mp.
Spațiul astfel ocupat a fost deținut de către numita in temeiul unui contract de închiriere care, ulterior, l-a părăsit la 22.08.2003. După momentul intrării această locuință, pârâta reclamanta a întreprins mai multe demersuri pentru a i se încheia un contract de închiriere, solicitând chiar sa îi fie încasata o chirie, însă a fost refuzată; de asemenea, pârâta-reclamantă a introdus un dosarul de repartizare a unei locuinței sociale pentru a cărei acordare realizează un număr de 55 de puncte, însă solicitarea sa nu a fost rezolvată.
De aceea, judecătoria a considerat că pârâta-reconvenientă a făcut dovada existentei condițiilor necesare pentru acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat; cum spațiul ocupat in prezent este liber, iar respectivul imobil nu a făcut obiectul unei revendicări in temeiul legilor speciale de reparație. Pentru aceste considerente, se impunea respingerea acțiunii principale este nefondata și admiterea cererii reconvenționale urmând a se dispune în temeiul art. 43 din Legea 114/1996 obligarea pe pârâților C, Consiliului Local C si Municipiului C prin Primar să încheie un contract de închiriere cu pârâta-reconvenienta.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C și, respectiv, pârâta C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele lor de apel, pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C critică soluția instanței de fond, în sensul că încheierea unui contract de închiriere nu se poate face decât în baza unei repartiții, apreciindu-se că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea în evacuare, deoarece pârâții ocupă imobilul fără un titlu locativ. De asemenea, în motivarea căii de atac s-a mai arătat că - față de obiectul cererii de încheiere a contractului de închiriere - Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C nu au calitate procesuală pasivă, această obligație revenind, potrivit legii, numai unității specializate - În ceea ce privește cererea reconvențională, apelanții au precizat că judecătoria a legalizat un abuz, întrucât atât repartițiile cât și contractele de închiriere se încheie numai în raport cu numărul de cereri, cu punctajul obținut și numai în ordinea priorităților. Prin motivele sale de apel, Caî nvederat faptul că pârâții ocupă spațiul locativ în mod abuziv, fără a deține un titlu locativ, având în vedere inexistența unui contract de închiriere, iar soluția pronunțată de instanța de fond nu face altceva decât să legitimeze un delict al pârâților, care au ocupat fără drept o locuință din fondurile statului, încălcând în mod flagrant drepturile proprietarului. Referitor la cererea de încheiere a contractului de închiriere, apelanta a arătat că, prin Legea 114/1996, s-a instituit o anumită ordine și metodologie de soluționare și de atribuire a unei locuințe cu chirie din fondul locativ de stat, iar din admiterea cererii reconvenționale nu rezultă decât o eludare a acestor norme, în defavoarea celorlalți solicitanți. Prin decizia civilă nr. 275/23.04.2009, Tribunalul Constanțaa admis apelurile și, schimbând în parte sentința atacată, a admis acțiunea formulată de reclamanta C, dispunând evacuarea pârâților din imobilul situat în C,-, compus din 2 camere și dependințe, în suprafață totală de 41,13 mp; totodată a fost respinsă cererea reconvențională, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 21 din Legea 114/1996 nchirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris; or, pârâții nu dețin un contract de închiriere cu privire la imobilul pe care îl ocupă, astfel că lipsa unui titlu locativ justifică cererea de evacuare a acestora, carte potrivit art. 25 se poate face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. În ceea ce privește încheierea unui contract de închiriere, tribunalul a reținut aplicabilitate dispozițiilor Legii nr. 114/1996 și nr.HG 1275/2000, care prevăd o anumită procedură, persoanele nemulțumite având posibilitatea de a formula contestație, în temeiul art. 21 alin. 3 din HG.1275/2000. De aceea, în condițiile în care pârâții au ocupat abuziv spațiul în litigiu, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești de obligare a autorităților locale să încheie un contract de închiriere în favoarea unor persoane care au ocupat pur și simplu un spațiu locativ s-ar ajunge practic la legalizarea unui abuz de drept. În fine, referitor la calitatea procesuală a Consiliului Local se constată că acesta are anumite atribuțiuni conform art. 21 alin. 1, art. 22 și art. 30 din HG.1275/2000, în timp ce Municipiul C prin Primar justifică calitatea sa procesual pasivă prin prisma calității de proprietar al bunului, care face parte din domeniul privat al municipiului, având doar calitatea de administrator.Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții-reclamanții, prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate.
În motivarea căii de atac (văzută de curte prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9. pr. civ.), s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a schimbat în parte sentința de fond atunci când a admis reclamantei ED. C și pârâților Consiliul Local și Municipiul C prin Primar, deoarece imobilul în care locuiesc era liber, nefiind legal atribuit altor persoane și nu este revendicat iar pentru închirierea contractului de închiriere au depus la. mai multe cereri care nu au fost soluționate.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 114/1996 și nr.HG 1275/2000, a procedat la întocmirea dosarului în vederea repartizării unei locuințe sociale, punctajul obținut fiind corespunzător, pentru reglementarea situației lor locative fiind nevoită să se adreseze instituțiilor statului care au îndrumat-o să se adreseze autorităților locale.
S-a mai precizat că instanța de apel în mod greșit a dispus modificarea sentinței de fond sub aspectul cererii reconvenționale, atunci când a interpretat că s-a dispus încheierea contractului de închiriere pentru imobilul în care locuiesc recurenții, deoarece judecătoria, analizând condițiile pe care le îndeplineau, a considerat că recurenții sunt îndreptățiți la încheierea unui contract de închiriere, fără a face referire expresă la locuința în care stau în prezent.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
În prealabil, din expunerea motivelor de recurs și având în vedere strânsa legătură dintre cererea reconvențională având ca obiect solicitarea de obligare a pârâtei la încheierea contractului de închiriere și acțiunea principală prin care se urmărea evacuarea pârâților din imobil (în sensul că admiterea reconvenționalei ducea inevitabil la respingerea acțiunii introductive - reciproca nefiind însă valabilă!) Curtea, în ciuda lipsei unor precizări exprese ale recurenților, se consideră învestită cu verificarea legalității soluționării ambelor cereri, având în vedere și soluția din apel a cărei modificare se cere.
Acțiunea în evacuare este un mijloc juridic pus la dispoziția proprietarului unui imobil - sau titularul unui alt drept real sau de creanță, care îi conferă folosința imobilului - prin care acesta solicită instanței, după dovedirea dreptului său, să constate lipsa oricărui drept al pârâtului în baza căruia acesta să poată folosi bunul și să îl oblige pe pârât să înceteze această folosință abuzivă prin părăsirea imobilului.
După ce în art. 23 și 24 din Legea nr. 114/1996 legiuitorul face vorbire despre diferite cauze de încetare a contractului de închiriere a locuințelor, la art. 25 se arată că evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile
Este stabilită astfel o regulă generală (aplicabilă nu doar în situația existenței unui contract de închiriere, cum s-ar putea deduce din modalitatea de reglementare ce face vorbire despre "evacuarea chiriașului"), conform căreia cel care afirmă că bunul său este folosit fără drept de o altă persoană nu poate obține încetarea acestei folosințe neautorizate decât prin intermediul instanței judecătorești.
În aplicarea principiului conform căruia nimeni nu-și poate face singur dreptate (statuat și de Legea nr. 114/1996, art. 61, conform căruia orice litigiu în legătură cu aplicarea prevederilor acestei legi se soluționează de către instanțele judecătorești), atunci când titularul este tulburat în exercitarea dreptului său de folosință/administrare a unei locuințe și nu poate obține satisfacție printr-o modalitate nejudiciară, va trebui să exercite o acțiune în justiție și să obțină o hotărâre judecătorească de condamnare; dacă, și după pronunțarea hotărârii, titularul dreptului nu obține executarea de bună voie, acesta nu poate obține prin forța lui executarea, ci va trebui să apeleze la forța coercitivă a statului pentru a realiza o executare silită.
De aceea, constatând în patrimoniul reclamantei C existența unui drept subiectiv civil în virtutea căruia are prerogativa exploatării, administrării, gestionării și întreținerii fondului locativ aparținând domeniului public și privat al Municipiului C (conform nr. 270 din 24 iulie 2002), drept în temeiul căruia poate pretinde oricăror alte persoane o conduită corespunzătoare - în cazul de față să înceteze o folosință abuzivă -, în mod corect instanța de apel a admis acțiunea în evacuare, în condițiile în care reieșea fără niciun dubiu că pârâții nu aveau niciun titlu care să confere prerogativa folosinței locuinței în cauză.
Referitor la soluționarea cererii reconvenționale, judecătoria a avut în vedere situația că pârâții ocupau imobilul din anul 2003, că imobilul este liber și că pârâții au formulat mai multe cereri de acordare a unei locuințe sociale iar, în urma evaluării acestei solicitări, deși dosarul a fost cotat cu 55 pct. solicitarea nu a fost admisă.
Conform Normelor Metodologice de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 114/1996 conținute de nr.HG 1275/2000, în cadrul strategiei pentru dezvoltarea fondului de locuințe, consiliile locale vor urmări asigurarea fondului de locuințe sociale și de necesitate, necesar pentru acoperirea cerințelor pe plan local, urmând ca locuințele sociale și cele de necesitate să se administreze prin grija autorităților administrației publice locale (art.20 alin. 1 și 3).
În vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale vor stabili măsurile necesare pentru luarea în evidenta și pentru analiza solicitărilor primite. In acest scop prin hotărâri ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiza a solicitărilor de locuințe sociale și se vor stabili și da publicității, prin afișare la sediul primăriilor, criteriile în baza cărora se repartizează locuințele sociale, actele justificative necesare care însoțesc cererea și locul de primire a cererilor; la stabilirea criteriilor se va tine seama de prevederile art. 42 și 43 din lege.
In cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere: a) condițiile de locuit ale solicitanților; b) numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanții; c) starea sănătății solicitanților sau a unor membri ai familiilor acestora; d) vechimea cererilor.
După analiza cererilor pentru locuințele sociale și aprobarea lor de către consiliilor locale, lista cuprinzând solicitanții îndreptățiții sa primească în anul următor o locuința socială, în ordinea de prioritate stabilită se va afișa la sediile primăriilor. Contestațiile împotriva hotărârilor consiliilor locale cu privire la listele de acordare a locuințelor sociale se vor adresa instanței de contencios administrativ competente, potrivit legii, urmând ca, în limita numărului și structurii locuințelor sociale disponibile, consiliile locale - în baza criteriilor și în condițiile stabilite de consiliile locale conform legii - să emită repartiții în ordinea stabilită în lista de priorități rămasă definitiva.
Nu mai puțin, prevederile art. 42 și 43 din Legea nr. 114/1996 stabilesc că au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința.
Locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite
Recurenta a formulat o astfel de cerere de acordare a unei locuințe sociale, solicitarea sa fiind analizată, proces în urma căruia aceasta a obținut 55 pct.
Această situație, coroborată cu împrejurarea (corect stabilită de judecătorie) că locuința ocupată de pârâți este - din punct de vedere juridic - liberă, nu îndreptățește pronunțarea unei hotărâri prin care proprietarul și administratorul imobilului să fie obligați la încheierea contractului de închiriere în favoarea pârâților recurenți.
Astfel, deși în cererea reconvențională recurenții nu indică expres art. 1075 Cod civil, pronunțarea unei astfel de hotărâri nu se poate face decât după constatarea că pârâții îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea unei locuințe sociale (art. 42 și 43 din Legea nr. 114/1996, art. 20-22 din nr.HG 1275/2000 și criteriile conținute de nr. 18/2003, anexa nr. 1) și că ordinea de prioritate stabilită conform acestor dispoziții îi îndreptățeau la momentul formulării reconvenționalei să obțină o astfel de locuință, dar autoritățile administrației locale au refuzat nejustificat aceasta.
Constatarea anterioară se impune deoarece, contractul de închiriere - ca orice act bilateral - presupune acordul de voință al părților, acord care poate fi suplinit de instanță numai în condițiile și formele stabilite de lege.
Or, având în vedere elementele esențiale ale unui contract stabilite de art. 948 cod civil și considerând solicitarea pârâților drept una în realizarea unei obligații de a face (conform art. 1078 și 1077 Cod civil), pentru a pronunța o hotărâre de obligare să încheie un contract de închiriere, instanța trebuie - în prealabil - să constate existența unui drept al pârâtului căruia să îi corespundă această obligație.
Aceasta, deoarece dreptul subiectiv civil este înțeles drept posibilitatea recunoscută de lege, subiect activ în virtutea căruia acesta poate, în limitele moralei și dreptului, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare - să dea, să facă ori să nu facă ceva - de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței coercitive a statului în caz de nevoie.
Or, pârâții nu au dovedit existența dreptului lor de a obține o locuință socială din fondul locativ al Municipiului Astfel, familia pârâților nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prioritare prevăzute de art. 43 din Legea nr. 114/1996, ci doar în grupa generică a persoanelor care, în principiu, ar avea dreptul la o locuință socială din punctul de vedere al veniturilor obținute (art. 42 din lege, față de condițiile căruia, dacă pârâții nu s-ar fi încadrat, nici măcar nu s-ar fi putut pune problema accesului la locuință socială); apoi, cu toate că s-au verificat criteriile stabilite de nr.HG 1275/2000 (vechimea cererilor, numărul de copii) pârâții au fost depunctați de situația că ocupă abuziv o locuință.
Criteriul regăsit în nr. 18/2003, anexa 1, lit. c nu este considerat de curte arbitrar, având în vedere chiar situația de genul acelora cu care instanțele au fost sesizate în prezenta cauză în care, după ocuparea unei locuințe fără niciun fel de drept, persoanele uzurpatoare solicită atribuirea chiar a acelei locuințe, deși pentru aceasta este posibil să nu fie îndeplinite condițiile privind suprafața utilă și dotările conform art. 41 din Legea nr. 114/1996 raportat la anexa nr. 1 legii.
Or, cum o hotărâre de condamnare la realizarea unei obligații de a face se poate numai după constatarea dreptului corelativ al reclamantului și a tuturor condițiilor prevăzute de art. 948 Cod civil, mai puțin consimțământul părții care se obligă și care este suplinit de instanță,
Față de situația că pârâții nu au dovedit existența dreptului lor de a li se atribui o locuință socială și nici îndreptățirea lor de a primi tocmai locuința pe care o ocupau abuziv, curtea constată că în mod corect tribunalul a schimbat sentința primei instanțe.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că intimații Consiliul Local C, Municipiul C și Primarul Municipiului C au achitat avocatului ales un onorariu de 357 lei prin chitanța seria --A nr. 264/16.09.2009, va fi obligată pârâta la plata acestor sume.
Față de situația că intimata C nu a probat că ar fi efectuat cheltuieli cu susținerea apărărilor din recursul de față, cum cerința probării suportării unor astfel de cheltuieli este prevăzută expres art. 274. alin. 2. pr. civ. va fi respinsă cererea acestei părți de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții pârâți, domiciliată în C,-, prin reprezentant legal, cu domiciliul în C,-, prin reprezentant legal, cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 275, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -8, parter și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, toți cu sediul în C,-.
Obligă recurenta la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații Consiliul Local C, Municipiul C și Primarul Municipiului
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de C ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
jud. fond -
jud. apel -,
red. dec. recurs jud. /05.02.2010
gref. //2 ex./05.02.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
