Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 385/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 385/2010-
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.24, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 313/LM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind reprezentanții intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 18.02.2010 completare la întâmpinare din partea intimatei pârâte, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar adeverința nr. 2771/15.12.2008 emisă de SC SA O, din care rezultă vechimea realizată de recurent și natura muncii prestată de acesta, învederând totodată și faptul că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii înaintate de reclamant, cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei și reținerea unui stagiu legal de cotizare de 25 de ani, plata retroactivă a drepturilor cuvenite recurentului începând din 13.02.2008, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 313/LM din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/12.09.2000, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 44 de ani, 5 luni și 25 zile, din care 28 de ani, 7 luni și 29 zile în grupa a II -a de muncă.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturile de pensie ale contestatorului, în temeiul HG nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus în copie la fila 16 dosar.
Pentru a se verifica dacă determinarea cuantumului pensiei contestatorului s-a făcut în mod corect de către intimată, tribunalul a apreciat că este important a fi clarificată în prealabil problema actului normativ de ale cărui prevederi trebuia să se țină cont la recalcularea pensiei contestatorului.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, tribunalul a reținut că rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 2000 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit prin intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 s-a apreciat că era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie s-a impus a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Mai departe tribunalul verificat în ce măsură contestatorul întrunește condițiile pentru a beneficia la determinarea punctajului mediu anual de aplicarea stagiului complet de cotizare solicitat de acesta, astfel, raportat la întregul dosar de pensie al contestatorului, s-a reținut că activitatea desfășurată de contestator și anume aceea de în cadrul secției calcinare nu se încadrează în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, astfel încât nu i s-a recunoscut stagiul complet de cotizare de 20 de ani prevăzut pentru persoanele care lucrat în locuri de muncă cu condiții speciale.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 28 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă și care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea, s-a mai reținut că nu se poate face nici aplicarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani prevăzut de Legea nr. 226/2006, deoarece activitatea desfășurată de contestator nu se regăsește în anexele Legii nr. 226/2006.
Tribunalul a apreciat că nu se pot reține ca fiind aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este confirmat de simpla lecturare a celor două alineate ale art.14, respectiv alineatul 1 și alineatul 4, în urma acestei lecturări, rezultând pentru situația în care s-ar reține că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor constituie stagiu complet de cotizare, că pentru o activitatea prestată în aceeași grupă de muncă este reglementat un stagiu de cotizare diferit, respectiv pentru grupa I de muncă, la alin.1 - un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 - un stagiu complet de cotizare de 15 de ani, situația fiind identică și pentru activitatea prestată în grupa a II- S-ar ajunge astfel, dacă s-ar accepta teza propusă de contestator, ca asigurații care au prestat un volum de activitate mai redus în oricare din cele două grupe speciale de muncă să beneficieze de o pensie mai mare decât cei care au mai mulți ani lucrați în grupa I sau II, fiind mai mult decât evident faptul că o astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât contravine tuturor principiilor care stau la baza legislației în materie.
Prin urmare, s-a impus reține că drepturile de pensie ale contestatorului au fost calculate în mod corect de către intimată, considerent pentru care, tribunalul a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, culpa procesuală aparținându-i în exclusivitate contestatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației, modificarea sentinței în sensul recalculării pensiei cu utilizarea stagiului de cotizare de 25 de ani și acordarea drepturilor retroactiv începând cu data de 13.02.2005, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că instanța nu a ținut cont de starea concretă de fapt, interpretând în mod greșit dispozițiile Legii nr. 226/2006, subliniind că activitatea prestată de acesta se încadrează în lista care cuprinde locurile de muncă încadrate în condiții speciale în anexa 1 la lege.
Arată acesta că, activitatea prestată la fosta uzină de alumină, se încadrează în fapt în grupa I de muncă și nu în grupa a II-a, fiind menționată la pct. 19 lit. a din lista anexă a Legii nr. 226/2006, respectiv calcinare.
Mai arată că recursul e admisibil și în lumina dispozițiilor deciziei nr. 40 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 14 din Legea nr. 3/1977, art. 3 și 5 din Legea nr. 226/2006, art. 19 din Legea nr. 19/2000, pct. 1 lit. b, pct. 20 din lista anexă la Legea nr. 226/2006.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea ca nefondat.
Arată aceasta că activitatea desfășurată nu se încadrează în lista care cuprinde locurile de muncă încadrate în condiții speciale prevăzute în anexa 1 la lege, și prin urmare recurentului nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 226/2006.
Mai arată că fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, îi este aplicabil stagiul de cotizare prevăzut de această lege, și nu cel prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 2000, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr.- emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa II de muncă o perioadă de 28 ani, 7 luni și 29 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 (Legea nr.226/2006) este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 (Legea nr. 226/2006) și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 (Legea nr. 226/2006) astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Instanța de fond a procedat la o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, în mod eronat considerând că activitatea desfășurată de contestator nu se încadrează în lista anexă a Legii nr. 226/2006.
Astfel, potrivit adeverinței nr. 2771/15.12.2008, eliberată de SC SA, recurentul contestator a fost angajatul acestei societăți în perioada 01.08.1964-15.02.1968; 02.07.1969-11.01.1971; 06.09.1974-17.11.1975; 15.07.1976-26.01.1999; 02.10.2000-13.02.2002.
Potrivit aceleiași adeverințe în perioada cuprinsă între 02.07.1969-11.01.1971; 16.09.1974-17.11.1975; 15.07.1976-26.01.1999; 02.10.2000-01.04.2001, în cadrul acestei unități a exercitat meseria de (șef formație) în cadrul secției de calcinare, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, aceste activități regăsindu-se la pct. 19 din Legea nr. 226/2006.
Prin urmare, față de aceste aspecte, văzând și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 226/2006, instanța apreciază ca fiind fondată solicitarea recurentului de a i se recalcula pensia cu utilizarea stagiului de cotizare de 25 de ani.
Cât privește data de la care se vor acorda drepturile recalculate, devin incidente dispozițiile art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia drepturile recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Ori cum în cauză recurentul nu făcut dovada faptului că s-ar fi adresat cu o astfel de cerere intimatei, drepturile i se vor acorda de la data sesizării instanței (13.02.2008).
Fiind în culpă procesuală intimata va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, suma reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, -.24, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 313/LM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul, împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Anulează decizia de recalculare a pensiei contestatorului nr. -/30.11.2005 și obligă intimata la reclacularea drepturilor de pensie ale contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, drepturile astfel recalculate urmând a fi acordate începând cu data de 13.02.2008.
Obligă intimata să-i plătească recurentului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 03.03.2010
- dactilografiat grefier - 05.03.2010 - 4 ex.
-comunicat 05.03.2010 - 2 ex.
-, domiciliat în O,-, -.24, județul
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
