Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.40
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr. 470 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B - Secția Drumuri Naționale, cu sediul în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B - Secția Drumuri Naționale P reprezentată de consilier juridic potrivit delegației nr.122 din 16.01.2009, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20,00 lei conform chitanței fiscale cu seria - nr. - din 27.11.2008 și timbre judiciare de 0,45 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus de către recurenta pârâtă o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată de recurenta pârâtă.
Curtea respinge ca nedovedită, cererea de amânare formulată de recurenta pârâtă, aceasta a fost citată în condiții legale, la data de 16 decembrie 2008, iar recursul l-a declarat la 2 decembrie 2008, deci a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător și lasă dosarul la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns intimata reclamantă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B - Secția Drumuri Naționale P reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta pârâtă.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă depune întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei reclamante prin apărător în combaterea recursului.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă solicită respingea recursul ca neîntemeiat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.11421/281/23.08.2006 la Judecătoria Ploiești, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regionala de Drumuri și Poduri B - Secția Drumuri Naționale Pac hemat în judecata pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în P, str.-.-, nr.168, jud.P și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a închiriat spațiul în litigiu pârâtei, prin contractul de închiriere nr.1289/30.04.1986, contract accesoriu la contractul de muncă al acesteia, iar o dată cu încetarea contractului de muncă, a încetat și contractul de închiriere, caz în care pârâta ocupă abuziv spațiul în litigiu, impunându-se evacuarea acesteia.
La data de 19.10.2006, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, atât timp cât Secția Drumuri Naționale P, nu are calitate procesuala activă.
La data de 15.12.2006, pârâta a formulat și o cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul în litigiu și plata unor daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la încheierea contractului, motivându-se că la 01.05.1998 a fost transferată în interes de serviciu la SC Protecție SRL P, iar începând cu 03.08.2004, a formulat cerere de cumpărare a imobilului, la care reclamanta a refuzat să răspundă.
In ședința publică din 15.12.2006, pârâta a renunțat să mai susțină excepția lipsei calității procesuale active, dată la care instanța a dispus introducerea în cauza a reclamantei, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri
După administrarea probelor cu acte, interogatorii, expertiza construcții, prin sentința civilă nr.6356/28.06.2007 pronunțată de Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtei și s-a dispus evacuarea acesteia din urmă din imobilul situat în P, str.-.-, nr.168, jud.P, fiind respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată și constatându-se excepția lipsei calității procesuale active a P, ca rămasă fără obiect, față de precizarea la acțiune însușită de reclamantă, neavând calitate procesuală activă în cauză.
Pentru a se pronunță o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit contractului de închiriere nr.1284/1986, actelor depuse la dosar, Protocolului nr.93/2004, fosta Regie Autonomă Administrația Naționala a Drumurilor a cărei succesoare în drepturi în urma privatizării este reclamanta, a închiriat pârâtei imobilul în litigiu, închiriere
accesorie la contractul de muncă, însă la data de 01.05.1998 raporturile de muncă dintre părți au încetat, caz în care și contractul de închiriere nr.1284/1986 a încetat să mai producă efecte, astfel încât pârâta ocupă imobilul în litigiu fără niciun titlu locativ, impunându-se evacuarea acesteia din urma din imobil.
In ceea ce privește cererea reconvenționala s-a menționat că imobilul în litigiu constituie o locuință de intervenție ce nu poate fi înstrăinată în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.8/09.08.2006 a reclamantei, iar anterior emiterii acestei hotărâri, nu există o cerere a pârâtei privind cumpărarea imobilului în litigiu, ci doar o cerere de recalculare a cheltuielilor. caz în care pârâta nu poate pretinde obligarea reclamantei la plata daunelor cominatorii și la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta la data de 20.02.2008 criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, respingerea acțiunii și a cererii reconvenționale, motivându-se că a folosit imobilul în litigiu de la 30.04.1986 și până în prezent, fiind transferată la 01.05.1998 în interes de serviciu la SC Protectie SRL P ce funcționează în interesul reclamantei, iar la 18.08.2006, 05.09.2006, a formulat permanent cereri pentru cumpărarea imobilului în litigiu, imobil care nu reprezintă o locuință de intervenție, fiind edificata din fondurile statului, anterior intrării în vigoare a 85/1992.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.11421/281/06.05.2008.
La data de 14.08.2008, reclamanta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii apelului, în condițiile în care sentința i-a fost comunicata paratei la 11.12.2007, iar aceasta a declarat apel la 20.02.2008.
La data de 07.10.2008, pârâta a formulat un răspuns la întâmpinarea reclamantei, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, în condițiile în care a solicitat la 05.02.2008 recomunicarea sentinței, invocând și excepția necompetenței materiale a instanței, excepție pusă în discuția părților și respinsă de către instanță.
Tribunalul, P, prin decizia nr.470 din 7 octombrie 2008 constatat că apelul este tardiv și cererea de repunere în termen este neîntemeiata, reținând că, potrivit art.284 pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii în cazul în care legea nu dispune altfel.
De asemenea, disp.art.103 pr.civ. stipulează că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Așadar, din analiza dovezilor de comunicare a sentinței civile nr.6356/2007, reiese că această sentință a fost comunicată pârâtei la domiciliul său indicat la instanța de fond și în apel, respectiv P, str.-.-, nr.168, la 11.12.2007, dovada îndeplinirii procedurii de comunicare făcându-se prin afișare, cu indicarea motivului privind negăsirea niciunei persoane la adresa sus-menționată.
Ca atare, atât timp cât sentința i-a fost comunicata pârâtei la data de 11.12.2007, indicându-se modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare, inclusiv motivul prin care s-a realizat aceasta procedură, respectiv afișare în condițiile
în care nicio persoană nu a fost găsită la domiciliu, înseamnă că termenul de declarare a căii de atac de 15 zile înăuntrul căruia pârâta trebuia să declare apel sau recurs, după caz, a început să curgă de la data comunicării sentinței, respectiv 11.12.2007 și a expirat la 31.12.2007, însă pârâta a declarat calea de atac a apelului, după expirarea acestui termen- la 20.02.2008, caz în care apelul este tardiv.
De altfel, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că în perioada 11.12.2007-31.12.2007, pârâta a fost în imposibilitate de a declara apel și anume, că ar fi existat o împrejurare mai presus de voința sa de natura să o împiedice să acționeze în vederea declarării căii de atac a apelului.
Apărările pârâtei că a formulat cereri de recomunicare a sentinței apelate la 05.02.2008, dată de la care ar începe să curgă termenul legal de 15 zile și că imobilul în care locuiește are mai multe apartamente neavând avizier, cutie poștală, sunt neîntemeiate deoarece îndeplinirea procedurii de comunicare a sentinței a fost legală, efectuând-se la adresa indicată de pârâtă, caz în care termenul de 15 zile curge de la data comunicării sentinței și nu de la data formulării cererii de recomunicare-05.02.2008, iar existența mai multor apartamente în imobilul în care locuiește pârâta, nu atestă imposibilitatea acesteia din urmă de a lua la cunoștință de comunicarea sentinței atât timp cât pârâta a indicat ca domiciliu P, str.-.-, nr.168, fără nicio altă distincție, adresă la care s-a îndeplinit procedura de citare la instanța de fond și în apel, caz în care orice susținere este nejustificată.
In raport de aceste considerente tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.103 pr.civ. și a respins cererea de repunere în termen ca neîntemeiata.
De asemenea, instanța ținând seama de considerentele sus-menționate și de disp.art.284 pr.civ. a admis excepția tardivității declarării apelului invocata de intimata reclamanta si a respins apelul ca fiind tardiv declarat.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Susține recurenta pârâtă că prin cererea reconvențională a solicitat instanței de fond să oblige intimata reclamantă să încheie contract de vânzare cumpărare în formă autentică, cu privire la imobilul în litigiu, deoarece locuința a fost edificată cu fondurile statului cu mult timp înainte de apariția Legii nr.85/1992,așa încât nu poate fi imobilul nu poate fi încadrat în locuință de intervenție în sensul Legii nr.85/1992.
Mai arată recurenta pârâtă că sentința instanței de fond s-a pronunțat la data de 28.06.2007, aceasta nefiind primită de recurentă, astfel că la data de 5 ianuarie 2008 formulat cerere pentru comunicarea hotărârii, iar apelul l-a declarat la data de 20.02.2008.
În mod greșit tribunal a respins apelul pârâtei ca tardiv formulat, deoarece nu există nici o dovadă clară că i s-ar fi comunicat hotărârea. Imobilul în care locuiește recurenta are mai multe apartamente, fără avizier, fără cutie poștală și au fost multiple sesizări cu neprimirea corespondenței iar afirmațiile că sentința instanței de fond a fost afișată la domiciliul acesteia sunt neadevărate deoarece familia este formată din patru membrii, fiind în permanență cineva la domiciliu.
Astfel, apelul s-a declarat în termenul legal, care curge de la data de 5.02.2008 când recurenta a solicitat comunicarea sentinței de fond.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova și admițându-se apelul,să fie schimbată integral sentința atacată în sensul respingerii acțiunii de evacuare și admiterii cererii reconvenționale.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap.la art. 312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prima critică a recurentului constă în faptul că tribunalul nu a procedat corect atunci când a respins cererea pârâtului de repunere în termen.
Curtea apreciază neîntemeiată critica, întrucât așa cum de altfel tribunalul a motivat amplu această respingere a cererii de repunere în termen, conform art.284 Cod pr.civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicare.
Din verificarea dovezilor de comunicare a sentinței civile nr. 6356/2007, rezultă că aceasta a fost comunicată de judecătorie la data de 11 decembrie 2007 la domiciliul indicat în acțiune, adică la fond și în apel, P, str. -.- nr.168. prin urmare termen de 15 zile a început să curgă de la această dată, 11 decembrie 2007 și a expirat la 31 decembrie 2007.
Apelul, după cum rezultă din actele dosarului s-a declarat la 20.02.2008, tardiv, iar cu privire la cererea de repunere în termen nu s-a făcut nici o dovadă din care să rezulte imposibilitatea pârâtei de a declara apel, o împrejurarea de natură să o împiedice în a promova calea de atac a apelului.
Pe cale de consecință, soluția corectă în apel care s-a impus pe bună dreptate, nu a fost decât aceea de a se admite excepția tardivității și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Împrejurările semnalate de recurentă, că imobilul are mai multe apartament, neavând cutie poștală, avizier etc. nu pot fi reținute de curte, cum de altfel au fost înlăturate corect și de instanța de apel întrucât nu sunt de natură să atragă pentru recurentă o situație imprevizibilă, de neînlăturat care să o împiedice să promoveze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care o nemulțumește.
În fine, Curtea pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă și de asemenea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr. 470 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B - Secția Drumuri Naționale, cu sediul în P,-, județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EG/BA
2 ex./22.01.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
