Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 42/A/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror: G
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr. 1034/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect expropriere.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la 27.06.2007 pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin CNADNR să se constate nulitatea parțială a Hotărârii nr. 3/2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, în ce privește întinderea suprafeței expropriate și despăgubirile acordate și să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor în cuantum de 235.059,81 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea prin faptul că valoare de circulație a imobilului este mai mare decât prețul oferit de pârât și că, în urma dezmembrării, terenul reclamantului a fost fărâmițat, ceea ce a dus la o scădere a valorii lui.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că valoarea cerută de reclamant este exagerată, iar cererea de expropriere a unei suprafețe mai mari este inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 1034/2008, Tribunalul Sibiua admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârii atacate numai în ce privește suprafața expropriată, pe care a stabilit-o la 2070 mp și în ce privește despăgubirea cuvenită reclamantului, pe care a stabilit-o la echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 48.128,18 euro. Instanța a constatat că această sumă se compune din valoarea reală a terenului expropriat de 44.629,2 Euro (21,56 euro/mp) și prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, de 3498,98 euro.
Au fost respinse celelalte cereri, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 3500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul parcelei cu nr. cad. 238/24 în suprafață de 11.000 mp, situată în extravilanul localității. Din acest teren, s-a impus exproprierea unei suprafețe de 143 mp, identificat cu nr. cadastral 238/24/2, în vederea executării lucrărilor la obiectivul de investiții "varianta de ocolire a municipiului Sibiu - 1 și 2", suprafață pentru care pârâtul a stabilit prin hotărârea atacată o despăgubire de 4529 lei.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 care a concluzionat că stâlpul și zona de protecție afectează 3347 mp, din care 2070 mp sunt complet inutilizabili, iar 1247 mp sunt afectați de zona de protecție a liniilor electrice. Valoarea de circulație a fost stabilită la 21,56 euro/mp.
Instanța de fond a apreciat că pârâtul este cel care trebuie să plătească despăgubirile reprezentând prejudiciul pentru diminuarea valorii terenului, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar nu SA.
Raportat la art. 44(3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, instanța de fond a apreciat întemeiată parțial cererea și a stabilit valoarea despăgubirilor la 44629,2 euro reprezentând valoarea reală a terenului expropriat (21,56x2070), la care a adăugat suma de 24.033,14 euro reprezentând prejudiciul cauza prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere (1277 mp x 18,82 euro/mp).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel CNADNR România SA solicitând schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Criticile apelantei vizează faptul că exproprierea suprafeței de 143 mp se impune pentru realocarea de utilități și nu pentru construirea centurii ocolitoare. Această suprafață este necesară pentru montarea unui stâlp de înaltă tensiune, iar pentru despăgubiri aferente suprafeței de teren din zona de protecție, respectiv 2070 mp și 1277 mp, este incidentă Legea nr. 13/2007. Ca atare, susține apelanta, în mod greșit a fost obligată la plata acestor despăgubiri.
În motivele de apel se critică, de asemenea, și modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru suprafața expropriată, susținându-se că expertiza dispusă trebuia efectuată de experți evaluatori și nu topografi.
În drept se invocă art. 2821și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 198/2004.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Reclamantul nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul de apel vizând efectuarea expertizei de către experți topografi și nu evaluatori, nu poate fi primit.
În primul rând se observă că, deși prin cererea de apel se solicită efectuarea unei noi expertize, în fața instanței apelanta nu și-a mai susținut această cerere.
Apoi, se constată că la fond, unul dintre cei trei experți a fost desemnat de apelantă, iar aceasta nu a invocat faptul că experții nu sunt de specialitate evaluatori. Acest aspect nu a fost ridicat de apelată nici prin obiecțiunile la expertiză, astfel că se apreciază că în fața instanței de apel nu s-a făcut dovada vreunei vătămări, prin efectuarea expertizei de către experții topografi.
Pe de altă parte, se reține că Legea nr. 198/2004 face referire la expertul evaluator în dispozițiile care reglementează procedura prealabilă emiterii hotărârilor de expropriere ( art. 4 alin 8 din Legea nr. 198/2004), în timp ce procedura în fața instanței se desfășoară (așa cum se stipulează în art. 9 și 3 din Legea nr. 198/2004) în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Aceste din urmă prevederi nu fac referire la specializarea experților, astfel că instanța este cea care, raportat la obiectivele la expertiză, desemnează expertul care să facă parte din comisia de experți, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, alături de experții desemnați de părți.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondat acest motiv de apel.
Nici critica vizând cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță, pentru terenul expropriat, nu este întemeiată. Aceasta întrucât, expertiza a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale, experții determinând valoarea de circulație a terenului la momentul întocmirii expertizei, astfel cum se stabilește prin art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În ce privește însă, suprafața pentru care prima instanță a dispus exproprierea și a calculat despăgubiri, incluzând valoarea terenului expropriat și diminuarea valorii terenului din zona de protecție, Curtea apreciază ca fondate criticile aduse de apelantă.
Astfel, scopul pentru care s-a dispus exproprierea este acelea de a se monta un stâlp de înaltă tensiune. Așa cum rețin și experții, amprenta la sol a stâlpului este de 143 mp, teren care devine proprietatea expropriatorului.
Din concluziile experților rezultă că, datorită stâlpului și rețelelor de 220 KW, care traversează terenul reclamantului, o suprafață de 2070 mp este inutilizabilă, iar 1277 mp sunt afectați de zona de protecție a liniilor electrice. Dar aceste rețele electrice nu sunt proprietatea apelantei, astfel că această scădere de valoare a terenului nu este imputabilă acesteia. Situația terenurilor afectate de rețelele de energie electrică este reglementată de Legea nr. 13/2007, care stabilește drepturile proprietarilor unor asemenea terenuri.
Ca atare, nu se impune exproprierea suprafeței de 2070 mp, afectată de rețele, iar pârâta nu poate fi obligată să plătească despăgubiri pentru diminuarea valorii terenului de 1277 mp, câtă vreme nu este proprietara rețelelor de înaltă tensiune care determină acest prejudiciu.
Față de aceste considerente, în mod greșit prima instanță a dispus exproprierea unei suprafețe de teren mai mare decât cea necesară scopului urmărit de expropriator și a reținut incidența art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul produs de rețelele electrice.
Pe cale de consecință, apreciind fondat acest motive de apel, în baza art. 269 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de CNADNR SA și va schimba în parte sentința 1034/2008 a Tribunalului Sibiu, în sensul că va modifica hotărârea atacată numai în ce privește cuantumul despăgubirilor, pe care îl va stabili la echivalentul în lei la data plăți a sumei de 3083 Euro, ținând cont de suprafața expropriată, de 143 mp și de valoarea stabilită prin expertiză de 21,54 Euro/ mp.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Apelanta a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a făcut dovada achitării acestora, astfel că nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 1034/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că dispune anularea parțială a hotărârii nr. 3/10.04.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local a Comunei, numai în ce privește despăgubirile ce se cuvin reclamantului, pe care le stabilește la suma ce reprezintă echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 3083 Euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /5 ex/21.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan
