Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ -. 44/A/2009

Ședința publică de la 19 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioan Truță

JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean

Grefier: - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor, în rejudecare după casare, formulate de pârâții Primăria municipiului A prin Primar, Consiliul local al municipiului A și Municipiul A prin Primar, și de pârâta Farm SRL A împotriva sentinței civile nr. 1128/2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect Legea 10/2001.

Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 16.03.2009 concluzii scrise formulate de către SC " Farm" SRL, iar la data de 17.03.2009 concluzii scrise formulate de Municipiul A prin Primar.

dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor civile de față,

Constată că prin sentința civilă nr. 1128/18.2006 a Tribunalului Alba - secția civilă a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului A, Consiliul Local A, SC " Farm" SRL și Municipiul A, având ca obiect:

- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare -. 2020/24.02.2002 și respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1990/16.07.2004 și a fi astfel obligată Primăria Municipiului A să le restituie în natură edificatele și terenul aferent ce au făcut obiectul acelor contracte.

Pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea absolută a celor două contracte și s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor și terenului aferent ce au făcut obiectul celor două contracte. A fot respinsă acțiunea față de primărie.

Pe calea întâmpinării pârâta SC " Farm" SRL a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând dispozițiile art. 20 alin 4/1 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost completată și modificată prin Titlul I din Legea nr. 247/2005. S-a mai susținut că în notificarea celor în cauză, imobilul nu a fost identificat cu date de CF și că de fapt acesta este situat administrativ la nr. 2, iar reclamanții au solicitat doar cel de la nr. administrativ 4, iar pe de altă parte că ambele contracte s-au încheiat cu respectarea legii.

Primăria Municipiului A, pe aceeași cale a întâmpinării, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, nefiind parte în contractele contestate.

Instanța de fond, în argumentarea soluției pronunțate în raport de probațiunea administrată, a reținut și motivat în esență că la momentul notificării reclamanții au solicitat despăgubiri în completarea celor primite în temeiul Legii nr. 112/1995 și că de fapt notificarea se impunea a fi soluționată de cei care dețineau imobilul, în condițiile art. 33 din Legea nr. 10/2001 nemodificată. La acea dată Municipiul A deținea o parte din imobile, astfel că trebuia ca documentația aferentă să fie înaintată Prefecturii Județului Pentru că nu s-a procedat astfel, la momentul judecății au devenit incidente prevederile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.

S-a conchis prin aceeași sentință că primăria este lipsită de calitate procesual pasivă, nefiind semnatară a contractelor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC Farm SRL, Municipiul A și consiliul Local A prin primar, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În expunerea motivelor de apel, pârâta societate comercială susține că instanța de fond a înlăturat în mod greșit prescripția dreptului la acțiune a reclamanților pentru constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare. Se consideră că acest termen începe să curgă de la data înscrierii dreptului său de proprietate în CF, prin încheierea nr. 1791/16.07.2004 înscrisă în CF 10954 A asupra cotei de 84/623 părți din terenul cu nr. top 637/1/1/1/I în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1990/16.07.2004 de notarul public - din Dreptul de proprietate asupra terenului l-au dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2020/24.02.2003 înscris în CF 10954 A în baza încheierii nr. 5027/10.11.2005. Arată că de la această dată trebuie calculat termenul de prescripție față de prevederile art. 10 din Decretul-lege 115/1938(potrivit căruia oricine poate cerceta cărțile funciare, arhivele,etc), și art. 32din aceeași lege( potrivit căruia dacă un drept real s-a înscris în CF în favoarea unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei). Acest termen a fost depășit în ceea ce privesc ambele contracte.

În al doilea rând, susține că nu sunt motive de nulitate a celor două contracte de vânzare-cumpărare, întrucât atât în baza Legii 112/1995, cât și în baza Legii 10/2001, reclamanții au solicitat despăgubiri bănești, nu restituire în natură a imobilului, motiv pentru care Consiliul Local A era îndreptățit să vândă imobilul, proprietatea statului aflat în administrarea sa. Aceasta era chiar situația prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. c din legea 550/2002. S-au respectat prevederile art. 50 al. 1 din Legea 10/2001.

In al treilea rând, apelanta afirmă că reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 numai cu privire la imobilul situat administrativ la nr. 4, și nu și cu privire la imobilul care aparține pârâtei, aflat la nr. administrativ 4, cum greșit a reținut instanța. Chiar dacă reclamanții au solicitat despăgubiri pentru ambele imobile în temeiul Legii -, notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 prin care se solicită diferența de despăgubiri, se referă doar la imobilul cu nr. 4, care nici nu este identificat administrativ.

In al patrulea rând, este criticată hotărârea primei instanțe pentru că nu a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, având în vedere faptul că prevederile legale invocate de aceștia, art. 20 al. 4 ind. 1 din Legea 10/2001, au fost introduse prin Titlul I art. 1 pct. 50 din Legea 247/2001, intrată în vigoare la data de 25.07.2005. Această dispoziție legală nu putea fi aplicată celor două contracte, încheiate anterior apariției acestei legi, potrivit principiului neretroactivității legii civile. Consideră că au fost încălcate și prevederile art. 15 al. 2 din Constituția României, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Precum și prevederile art. 1 cod civil.

In mod greșit au fost obligați la cheltuieli de judecată.

Apelanții Municipiul A și Consiliul Local al Municipiului A, reprezentați prin Primar, au solicitat - în principal, schimbarea sentinței în tot în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, întrucât Primarul Municipiului A, ca instituție și autoritate executivă în sensul art. 21 din Legea 215/2001, nu a fost parte în proces, nu a fost legal citat deși este obligat la restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Detaliind motivele de apel, pârâții susțin că instanța de fond a făcut o greșită apreciere asupra identității de obiect între ceea ce a înstrăinat Consiliul Local A către SC " Farm" SRL și ceea ce au solicitat reclamanții pe calea notificării. Imobilul pârâtei SC " Farm" SRL nu provine din imobilul care a aparținut antecesorului reclamanților, dr.. Astfel, în timp ce obiectul contractelor de vânzare - cumpărare îl reprezintă imobilele construcție și teren identificate în CF 10954 A, nr. top. 637/1/1/1/I, spațiu comercial d e 231 mp și teren aferent de 84/623 părți, obiectul notificării l-a constituit imobilul identificat inițial în CF 298 A, nr. top. 635/2 loc de casă de 36 mp, nr. top. 636/2 grădină de 414 mp, nr. top. 637/1/2 casă de piatră de 1079 mp și nr. top. 637/2 casă de piatră de 83 mp. Solicită a se observa că imobilul în litigiu provine din corpul de proprietate de sub B 11 din CF 298 A, potrivit încheierii de întabulare nr. 736/8.07.1935 cu nr. top. 635/1, 636/1 și 637/1/1 dobândit cu titlu de cumpărare de M și soția, transcris apoi în CF 2624 A, în favoarea proprietarilor tabulari menționați.

Apelanții învederează că prin Hotărârea nr. 106/27.05.2004 adoptată de Consiliul Local al Municipiului A, imobilul identificat administrativ în A,-, înscris în CF 2624 A, top. 635/1/2 loc de casă de 230 mp, top 636/1 grădină de 719 mp și top. 637/1/1 casă cu etaj de 852 mp s-a parcelat, iar lotul 1 cu nr. top. 63771/1/1 casă de piatră în suprafață de 623 mp a fost subapartamentat în spațiul 1( cu nr. top. nou 637/1/1/1/I în suprafață de 231 mp și teren aferent în cotă de 84/623 părți, proprietar al construcțiilor fiind SC " Farm" SRL) și spațiul 2 cu nr. top. nou 637/1/1/1/II rămas în proprietatea Statului Român și administrarea Ministerului d e Interne - J

Notificarea reclamanților viza imobilul înscris în CF 298 A, nr. top. 635/2, 636/2, 637/1/2 și 637/2, înregistrată la Prefectura Aaf ost transmisă Primăriei A prin adresa nr. 6437/2002, iar aceasta la rândul său a transmis-o Poliției A cu adresa 6587/2002/5.03.2003, arătând totodată că este incident art. 16 al. 1 din Legea 10/2001. Prin Dispoziția 1036/21.11.2005 Ias oluționat notificarea dispunând restituirea în natură a imobilului, fără însă a identifica imobilul cu repere topografice.

Pârâții susțin că au respectat prevederile Legii 550/2002 și ale Legii 10/2001 la înstrăinarea celor 2 imobile, astfel că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 45 al. 4 din Legea 10/2001republicată, privind nulitatea absolută a acestor contracte.

In al treilea rând, se reiterează excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, față de prevederile art. 46 al. 5 din Legea 10/2001 republicată, potrivit căreia termenul de prescripție este de 1 an de la momentul intrării în vigoare a legii, indiferent de cauza de nulitate invocată.

In al patrulea rând, se invocă nelegalitatea obligării Primarului la restituirea în natură a terenului și construcțiilor, în condițiile în care Primarul Municipiului A nu a fost parte în proces.

S-au depus în probațiune: Hotărârea 197/27.10.2005 a Consiliului Local A, Hotărârea nr. 106/27 mai 2004 Consiliului Local A, Proiect de hotărâre de parcelare a imobilului înscris în CF 2624 A, nr. top. 635/1/2, 636/1, 637/1/1 situat în A,-; Raport privind parcelarea imobilului, Incheierea nr. 1492/11.06.2004 emisă de Judecătoria Aiud - CF, Documentația de parcelare a imobilului înscris în CF 2624 A, extrase CF ale imobilelor în litigiu, Contractele de vânzare - cumpărare atacate, Decizia nr. 152/27 aprilie 1973 Consiliului Popular a Județului A, adresa nr. -/10.12.2001 a Ministerului d e Interne - J A, Raportul și Hotărârea nr. 3/24 ianuarie 2002 Consiliul Local A, încheierea de CF 421/11.02.2002.

Reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelurilor formulate de pârâți, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea întâmpinării, reclamanții susțin în esență că au aflat despre faptul că o parte din imobilul revendicat a fost înstrăinat abia în 21.11.2005 când au primit dispoziția de restituire a imobilului de la.I, mai ales că în anul 2001, întregul imobil era folosit de I, Poliția De la data de 21.11.2005 trebuie calculat acest termen de prescripție pentru introducerea acțiunii. Apoi, se susține că pârâta Primăria A, cu rea- credință, a înstrăinat spațiul, cu toate că în anul 2002 deținea o parte din acesta și putea fi restituit în natură. In ce privește identificarea imobilului, arată că a depus în dosarul de fond o expertiză topografică la care au achiesat și pârâtele, din care rezultă că imobilul proprietatea antecesorului reclamanților, se compune din 3 apartamente care sunt ocupate de Poliția A și SC " Farm" SRL.

S-au depus cu titlu practică judiciară două decizii a

Prin întâmpinare, Municipiul A, Consiliul Local și Primăria A au lăsat la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat de SC " Farm" SRL.

Apelurile pârâților SC " Farm" SRL, Municipiul A și Consiliul Local A reprezentați prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1128/2006 a Tribunalului Alba - secția civilă au fost admise ca fondate prin decizia civilă -. 83/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, schimbându-se astfel în totalitate sentința apelată în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților intimați și, cu obligarea acestora din urmă la 1500 lei cheltuieli de judecată pentru fond.

În considerentele deciziei din apel s-a reținut în esență că antecesorul reclamanților a cumpărat la 21.03.1940 imobilul înscris în CF 298 A, cu nr. de ord., nr. top 635/2, 636/2, 637/1/2, 637/2, casă de piatră cu etaj, curte și grădină de 448 stânjeni pătrați și edificiile de pe teren, contractul fiind întabulat la 10.07.1940 în CF 298 sub. De la imobilul a fost preluat de Stat, care s-a înscris sub. La 9.XI.2001 reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 solicitând diferența de despăgubiri către cele acordate pe Legea nr. 112/1995f și cele cuvenite la valoarea actuală, notificarea lor în acest sens fiind trimisă Primăriei A, identificând imobilul pentru care s-au solicitat despăgubiri ca fiind înscris în CF 298 A, nr. top 635/2, 636/2, 637/1/2 și 637/2.

Reclamanții nu au calitate să solicite nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare -. 2020/2003 și -. 1990/2004 pentru că au ca obiect terenul provenind din -. 637/1/1 și 637/1/2 ce nu au aparținut niciodată antecesorului lor. Chiar dacă se invocă nulitatea absolută, reclamanții nu au dovedit interesul în promovarea unei atari cereri. Acțiunea a fost respinsă și ca efect al admiterii excepției peremptorii și dirimante, a lipsei calității procesual active, astfel că nu s-a mai impus a analiza celelalte motive de apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând modificarea acestora în sensul respingerii apelului pârâților intimați SC " Farm" SRL, Municipiul A și Consiliul Local A prin primar, urmând astfel a fi menținută sentința primei instanțe.

În subsidiar s-a solicitat casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.

În esență, în expunerea de motive s-a susținut că imobilul revendicat de recurenți face parte din ansamblul unei construcții situată în A,- și 4, care a fost naționalizată abuziv de fostul regim comunist de la antecesorul lor.

Susțin că au făcut dovada certă a faptului că spațiul vândut și ocupat de pârâta SC " Farm" SRL nu este cel care a fost numerotat cu nr. 2, ci acela cu nr. administrativ 4.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesual active și a lipsei de interes, privându-i astfel de dreptul constituțional la apărare. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 și art. 312 Cod procedură civilă.

Pârâții intimați au depus întâmpinare, prin care solicitau respingerea recursului.

Prin decizia civilă nr. 1847 a ÎCCJ - secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul reclamanților și, declarat împotriva deciziei civile nr. 83/A/22.02.2007 a Curții de Apel Alba Iulia - secția civilă, casând și trimițând cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Consiliul Local A, Municipiul A prin primar și SC " Farm" SRL împotriva sentinței civile -. 1128/18:2006 a Tribunalul Alba - secția civilă.

În argumentarea deciziei de casare și trimitere spre rejudecarea căii de atac a apelului, instanța de control judiciar a reținut și motivat, că în respectarea principiilor fundamentale ale contradictorialității și a dreptului la apărare, instanța de apel era obligată a pune în discuția părților excepția procesuală pe care și-a întemeiat în concret soluția.

Pentru că acea convingere a intervenit în etapa deliberării, în conformitate cu cerințele impuse de art. 151 Cod procedură civilă, trebuia repusă cauza pe rol, pentru a pune în discuție contradictorie acea împrejurare.

Neprocedând astfel, instanța de apel le-a produs pârâților apelanți o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, conform art. 105 alin 2 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, cu ocazia rejudecării, s-au dat îndrumări cu privire la administrarea unor probe, inclusiv a unei expertize pentru a se determina dacă imobilele ce au format obiectul două contracte de vânzare-cumpărare au făcut parte din edificatele ce au aparținut antecesorului reclamanților recurenți, imobil preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

Analizând apelurile pârâților SC " Farm" SRL, Municipiul A și Consiliul Local A, prin prisma criticilor invocate mai sus, dar și în raport de considerentele și îndrumările deciziei de casare, obligatorii pentru instanțele inferioare în conformitate cu dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, se constată a fi nefondate în considerarea următoarelor aspecte:

că potrivit dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs, asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Dispozițiile acestui text de lege, deci limitează însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe. Modul însă de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui principiu de drept în condițiile determinate prin decizia de casare a instanței de control judiciar, este obligatorie pentru judecătorii fondului.

În primul ciclu procesual, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de apel, prin decizia civilă nr. 83/A/2007, a admis apelurile pârâților, schimbând sentința instanței de fond cu consecința respingerii acțiunii, argumentându-și soluția pronunțată prin reținerea excepției lipsei calității procesual active a reclamanților, de a solicita constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare ce formează obiectul acțiunii introductive de instanță.

S-a reținut în esență că cele două contracte au ca obiect terenul provenind din nr. 637/1, respectiv 637/1/1, care în opinia instanței nu a aparținut niciodată antecesorului lor. Chiar dacă s-ar solicita constatarea nulității absolute, se impunea ca cei în cauză să facă dovada interesului în acest sens, aspect pe care nu l-au dovedit.

Lipsa punerii în discuția contradictorie a părților a acestor excepții, pe care în primul ciclu procesual instanța de apel le-a reținut doar cu ocazia deliberării au reprezentat motivul casării acelei decizii și a casării cu trimitere spre rejudecare, pentru discutarea acestora în condiții de contradictorialitate. Pentru că lipsa calității procesuale active se baza, în opinia instanței, pe nedovedirea faptului că terenul ce forma obiectul contractelor nu s-a dovedit ca aparținând antecesorului reclamanților, prin decizia de casare s-au dat îndrumări în sensul efectuării unei expertize care să determine dacă imobilele ce au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare au făcut sau nu parte din cele ce au format proprietatea antecesorului reclamanților. Conformându-se acestor îndrumări, s-a dispus astfel în acest al doilea ciclu procesual, efectuarea acelei expertize de către expert, care a răspuns obiectivelor depuse de părți.

S-a stabilit de expert că imobilul înscris în CF nr. 298 A sub, nr. top 635/2 loc de casă de 36 mp, 636/2 grădină de 414 mp, 637/1/2 casă cu etaj de 1079 mp, 637/2 casă de 83 mp ce a aparținut antecesorului reclamanților, -., imobil care în 1956 a fot naționalizat, trecând în proprietatea statului. În 1957, nr. top 635/2 de 36 mp și 636/2/1 de 234 mp care s-a transcris în CF nr. 3735 A, nr. top 632/2/2 grădină de 180 mp, 637/1/2 casă cu etaj de 1079 mp și 637/2 casă de 83 mp, care s-au reînscris în CF 298 A sub.

Ulterior, în 1993, imobilul din CF 298 A s-a parcelat în nr. top 636/2/2/2, 627/1/2/1, 637/2/1 de 800 mp, care se transcrie în CF 6452 în favoarea Statului Român și nr. top 636/2/2, 637/1/2/2, 637/2/2 teren de 542 mp care s-a reînscris în CF 298 sub.

S-a precizat că nr. top de 800 mp cuprinde și o suprafață din fosta proprietate a lui. În 1993 asupra imobilului de sub din CF 298 Aaf ost întabulat dreptul de administrare în favoarea Imobilul aparținător lui este situat pe-.

A precizat de fapt expertul că delimitarea imobilului ce a aparținut antecesorului reclamanților din CF 298 situat pe str. - -. 4 (colorat galben în schiță), de cel aparținând familiei înscris în CF 2624 A (colorat cu albastru) s-a făcut conform cu de CF A și corespunde cu declarațiile notariale anexate la dosar a lui - ( ), fiica lui și care a locuit în imobilul fostă proprietate a defunctului.

În 2004 imobilul din CF 2624 A () cu nr. top 635/1/2, 636/1, 637/1 proprietatea Statului Român de sub B3 - a fost parcelat în parcele cu nr. top 637/1/1/1 casă de piatră de 363 mp, care s-a reparcelat în nr. top 637/1/1/2 curte de 229 mp, parcela cu nr. top 635/1/2 casă de 230 mp și parcela cu nr. top 636/1 grădină de 719 mp, care se înscriu în CF 2624 în favoarea Statului Român de sub.

A specificat însă același expert că parcela cu nr. top 367/1/1/1 casă de 632 mp cuprinse atât fosta casă proprietatea lui cât și casa fostă proprietate a autorului reclamanților intimați, în care se găsește farmacia " Farm" și sediul Poliției

-. top 637/1/1/1 s-a reparcelat în spațiul nr. 1 cu nr. top 637/1/1/1/I compus din încăperile 1 - 10 parte de231 mp, bunuri indivize comune 13,52%, teren 84/623 părți, imobilul reînscriindu-se în CF 10954 A individuală. Spațiul menționat este în fost proprietate a autorului reclamanților și a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2020/24.02.2003 - edificate și respectiv 1990/16.07.2004 (teren), acte încheiate între Consiliul Local A și SC " Farm" SRL

Spațiul nr. 2 cu nr. top 637/1/1/1/II care include încăperile 11 - 24, 25 - 45, 46, 1 - 14 de 1478 mp s-a transcris în CF 10.955 individuală în favoarea Statului Român în administrarea operativă a

A conchis expertul, în final, răspunzând obiectivului -. 3, că imobilele ce fac obiectul celor două contracte provin din corpul de proprietate al antecesorului reclamanților de sub din CF 298 A, inițial de sub, cu nr. top 635/2, 636/2, 637/2 revendicat de reclamanți în condițiile Legii nr. 10/2001.

De asemenea, s-a precizat că încăperile retrocedate intimaților și prin dispoziția de restituire nr. 1036/21.11.2005 emisă de Ministerul Administrației și Internelor omite cele ce au aparținut antecesorului intimaților reclamanți.

Prin urmare, spațiul vândut și ocupat de SC " Farm" SRL și revendicat de reclamanți și restituit parțial de prin dispoziția menționată, face parte din imobilul fostă proprietate al antecesorului reclamanților. Prin urmare, reclamanții au un interes legitim în revendicarea dreptului de proprietate al autorului lor, cu privire la edificatele din CF menționate și evidențiate prin expertiză, și, neîndoielnic, calitate procesuală activă în a promova acțiunea cu care au învestit instanța de fond. Prin urmare, în mod eronat instanța de apel a soluționat cauza reținând lipsa calității procesual active a celor în cauză.

Pe fondul cauzei, deci, s-a dovedit indubitabil că expertiza dispusă în al doilea ciclu procesual în calea de atac a apelul a dovedit că imobilul înstrăinat prin cele două contracte a căror nulitate s-a cerut, face parte din corpul de avere al antecesorului reclamanților intimați.

Cât privesc aspectele invocate de pârâți pe calea întâmpinării în primul ciclu procesual, cât și prin susținerile orale sau concluziile scrise în fond, după casare, ele au fost în mod judicios înlăturate de instanțele de fond.

Desigur, așa cum a reținut și prima instanță, legea civilă nu retroactivează, iar la momentul notificării, intimații au pretins despăgubiri în completarea celor acordate în baza Legii nr. 112/1995.

Prin urmare, notificarea se impunea a fi soluționată de deținătorii imobilului conform art. 33 din Legea nr. 10/2001. La acea dată Municipiul A deținea o parte din imobil, astfel că pentru aceasta trebuia să înainteze documentația Prefecturii A, neprocedând în acest mod, devin aplicabile prevederile legii în vigoare, respectiv modificările aduse legii cadrul cu caracter special prin Legea nr. 247/2005. Ori, conform art. 16 din Titlul VII, dacă la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu au fost soluționate, ele urmează a fi soluționate prin retrocedarea în natură sau acordare de despăgubiri, dacă acest lucru nu este posibil.

Prin urmare, cele două contracte s-au încheiat în contextul în care notificarea nu s-a soluționat, astfel că argumentele instanței de fond în legătură cu aspectele care au determinat constatarea nulității acelor acte, în mod corect, nu vor mai fi reluate, criticile apelanților în sensul că acele contracte au fost valabil încheiate fiind nefondate.

Cât privesc precizările pârâților apelanți făcute pentru prima dată în această fază procesuală și întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 1/30.01.2009 pentru modificarea Legii nr. 10/2001, ele sunt, pe de o parte, nejustificate, iar, pe de altă parte, au fost invocate pentru prima dată în apel, ceea ce este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, Legea nr. 1/2009 nu poate retroactiva, ea urmând a avea aplicabilitate din momentul intrării ei în vigoare.

Susținerea pârâților apelanți că reclamanții intimați ar fi îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești, este neîntemeiată, la fel de neîntemeiată fiind și apărarea acestora în legătură cu faptul că identificarea top a obiectului celor două contracte ar fi greșită, expertiza efectuată în apel fiind edificatoare sub acest aspect.

Prin urmare, în raport de toate aceste considerente de ordin faptic și în raport de textele de lege invocate, apelurile declarate de pârâții SC " Farm" SRL A, Municipiul A și Consiliul Local A împotriva sentinței civile nr. 1128/2006 a Tribunalului Alba - secția civilă se privesc a fi nefondate, urmând pe cale de consecință să fie respinse.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motive,

(Continuarea deciziei civile nr. 44/A/2009 din dosar nr-)

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții " Farm" SRL A, Municipiul A și Consiliul Local A împotriva sentinței civile -. 1128/18.10.2006 a Tribunalului Alba - secția civilă.

Obligă pârâții Consiliul Local A, Municipiul A prin primar și " Farm" SRL să plătească reclamanților intimați și, suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. /8 ex/11.05.2009

Jud. fond:

Jud. apel:,

Președinte:Ioan Truță
Judecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Alba Iulia