Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/A/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MUNICIPIUL S - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1041/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant ). - PRIN. G, având ca obiect legea 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 12 Martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la 07.01.2008 pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, reclamantul (-) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Municipiul Sibiu, prin primar, să fie obligat pârâtul să-i retrocedeze parțial imobilul - teren în suprafață de 275 mp, din totalul de 1024 mp teren expropriat, înscris la data exproprierii în CF nr. 6154, nr. top 174, 175, dezmembrat și înscris în CF 6468 în favoarea Statului Român, teren care a rămas în posesia reclamantului de la data exproprierii. S-a solicitat, de asemenea, întabularea în CF a reclamantului asupra imobilului în litigiu și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a susținut că imobilul în litigiu a fost expropriat în 1985 de la tatăl său, dar a rămas în posesia și folosința antecesorului său, apoi a sa. În această situație, reclamantul susține că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 35-36 din Legea 33/1994, întrucât imobilul nu
-//-
a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, iar de la data exproprierii a trecut mai mult de un an.
Prin sentința civilă nr. 1041/2008, Tribunalul Sibiua admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, reținând că de la momentul exproprierii, imobilul a rămas în posesia antecesorului reclamantului, apoi a reclamantului și a subdobânditorilor, fiind împrejmuit și folosit efectiv de aceștia.
Prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului nu este inadmisibilă, deoarece, deși imobilul a făcut obiectul Legii 10/2001, iar instanța supremă a statuat că acțiunile în revendicare întemeiate pe dreptul comun sunt inadmisibile după apariția Legii 10/2001, totuși prin decizia dată de în 09.06.2008 în dosar nr. 60/2007, s-a stabilit că se poate da prioritate CEDO în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate și securității raporturilor publice.
Față de această decizie, prima instanță a reținut că reclamantul nu a fost lipsit decât de dispoziția juridică asupra bunului pentru că, în rest, el a executat deplin și continuu toate atributele dreptului de proprietate, astfel că este cert că el a avut o speranță legitimă că va redobândi acest imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român - prin Municipiul Sibiu, reprezentat prin primar, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor, apelantul arată că cererea reclamantului este o veritabilă acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii 33/1994, iar cadrul legislativ aplicabil imobilului în litigiu îl constituie Legea 10/2001, care prevede o procedură administrativă pe care reclamantul nu a urmat-
Se mai susține că referirea primei instanțe la practica CEDO nu poate fi primită, de vreme ce obiectul litigiului este un imobil care face obiectul unei legi speciale.
În drept se invocă art. 282 și urm. proc. civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 129 alin 6. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Rolul activ al instanței și aflarea adevărului sunt circumscrise principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în virtutea căruia părțile sunt cele care fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului și persoanele între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, cât și în ce privește fundamentul pretenției dedusă judecății.
Examinând aceste principii generale, raportat la speță se constată că reclamantul a stabilit în mod clar cadrul procesual, atât în privința obiectului cererii cât și a temeiului juridic, respectiv a formulat o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 35 din Legea 33/1994, susținând că nu au fost
-//-
îndeplinite condițiile privind exproprierea terenului a cărui retrocedare se solicită.
Prima instanță a omis să analizeze cererea prin prisma acestor considerente de fapt și de drept, deși reclamantul a făcut trimitere expresă la dispozițiile art. 35-36 din Legea 33/1994 și la decizia nr. 53 (LIII) din 2007
Prima instanță a apreciat temeinicia cererii prin raportare la decizia nr. 33/2008 dată de, care vizează alte situații, respectiv revendicarea întemeiată pe art. 480 Cod civ. încălcând limitele de care era ținută în virtutea principiului disponibilității.
Raportat la obiectul cererii, Curtea reține că motivul privind inadmisibilitatea acțiunii, este întemeiat. Astfel cum și prima instanță constată, imobilul este supus procedurii de restituire prevăzută de Legea 10/2001. Soluționând conflictul privind aplicabilitatea art. 35 din Legea 33/1994 și Legea 10/2001, ÎCCJ a statuat în decizia 53/2007 că dispozițiile art. 35 din Legea 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 1945-1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor date în recursul în interesul legii, Curtea constată că acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată nu poate fi primită.
Prevederile art. 35 din Legea 33/1994 nu mai pot servi ca temei în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 1945-1989, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, câtă vreme Legea 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie, inclusiv pentru imobilele preluate prin expropriere, în timp ce Legea 33/1994 are un caracter general față de Legea 10/2001.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că a urmat procedura administrativă, prealabilă și obligatorie, prevăzută de Legea 10/2001, acțiunea promovată de acesta nu poate fi privită ca întemeiată.
Față de aceste considerente, reținând ca fondat apelul declarat de pârât, în baza art. 296. proc. civ. Curtea urmează să-l admită, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de Statul Român prin Municipiul Sibiu - reprezentat de primar, împotriva sentinței civile nr. 1041/5.11.2008 a Tribunalului Sibiu - secția civilă și în consecință:
Schimbă sentința apelată șu judecând cauza:
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile 43/A/2009 dată în dosar nr-)
prin mandatar G, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - municipiul Sibiu prin primar.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
-
Grefier,
- -
Red.
Tehn. 4 ex/14.04.2009
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan
