Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 468/2009 -
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-, - 5,. A,. 1,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 886 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator - personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței dată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 886 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/ 19.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; s-au respins restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - din 12.10.2007 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea (a se vedea deciziile civile nr. 902/29.05.2008 și nr. 638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța de fond a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, prima instanță constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
În concluzie funcția și locul de muncă al contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare, este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 7 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Din actele de la dosar rezultă că contestatorul a desfășurat activitate în funcția de mecanic locomotivă o perioadă de peste 25 de ani.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare".
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare al contestatorului, filele 21-25, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, respectiv 33 de ani 3 luni și 11 zile, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, a admis în parte contestația potrivit dispozitivului sentinței pronunțate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii contestatorului.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond este în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, atunci când apreciază că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale intimatului, ci un alt număr de ani de vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Mai arată că instanța face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă (grupa I sau a II-a de muncă).
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG 1550/2004.
Intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/8.03.1994, în baza Legii nr. 3/1977, reținându-se că acesta a avut o vechime de 33 ani, 3 luni și 11 zile, în condiții speciale de muncă.
Drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate prin decizia nr. -/19.07.2007, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Sigur că, la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, și anume Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 226/2006 emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiile consacrate prin actele normative de evaluare - principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensii și principiul potrivit căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Hotărârea este însă greșită sub aspectul datei de emitere a deciziei, respectiv a datei de la care operează recalcularea pensiei.
Astfel, recalcularea nu poate fi dispusă decât de la data depunerii de către petent a actelor doveditoare din care să rezulte îndeplinirea cerințelor Legii nr. 226/2006, adică de la data solicitării ei, în cazul în speță de la data introducerii acțiunii - 16 aprilie 2008.
În baza considerentelor mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, să admită recursul, să modifice în parte hotărârea atacată cu consecința modificării deciziei de pensionare, în sensul de a se reține un stagiu complet de cotizare de 25 ani începând cu data introducerii acțiunii, 16 aprilie 2008, menținând restul dispozițiilor din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 886 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, iar în consecință:
Dispune modificarea deciziei de pensionare nr. -/19.07.2007 emisă de pârâtă, în sensul de a se reține stagiul complet de cotizare de 25 ani, începând cu data introducerii acțiunii, 16 aprilie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 25.03.2009
jud.fond. -
dact.
2 ex./25.03.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
