Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/2009 -
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O, nr. 16, - 8,. A,. 9, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE - SUCURSALA REGIONALĂ C, cu sediul în C N, nr. 17, județul C, împotriva deciziei civile nr. 526 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 7101 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 17.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE - SUCURSALA REGIONALĂ
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 20,59 lei, achitată prin chitanța nr. -/17.03.2009 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,60 lei, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Bihor și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare. În susținerea recursului arată că în apel cauza a fost soluționată în lipsa părții apelante și a reprezentantului său; într-adevăr, la primul termen fixat în apel avocatul părții a avut cerere de amânare motivată, care s-a admis și s-a acordat un nou termen la data de 18 noiembrie 2008, astfel cum rezultă din înscrisul atașat cererii de recurs și potrivit condicii de ședință a tribunalului d e la data respectivă. Apreciază că din eroare și fără citarea legală a părții, la data de 28 octombrie 2008 s-a procedat la judecarea apelului, fiind astfel încălcat dreptul părții la apărare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii principale, admiterii acțiunii reconvenționale, pentru motivele arătate în scris, cu obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 7101 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Ferate B - Sucursala Regională C, împotriva pârâtei și în consecință s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul - locuință de intervenție - situată în O, Stația O, District 2; fost obligată pârâta să plătească reclamantei 70,78 lei despăgubiri și s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională; a fost obligată pârâta să achite reclamantei 92,91 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că între părți s-a încheiat un contract de locațiune, având ca obiect imobilul în litigiu - locuință de intervenție, contract care a încetat la data de 1.10.2005.
Contractul de închiriere s-a încheiat în considerarea persoanei soțului pârâtei, fost șef de district, care a decedat însă.
Fiind locuință de intervenție, i-a fost repartizată unei alte persoane, ceea ce impune ca locuința să fie eliberată de pârâtă, contractul de închiriere neputând fi prelungit.
Față de cele de mai sus, capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind obligarea reclamantei la încheierea unui nou contract de închiriere a fost respins, și prin urmare și cererea privind obligarea reclamantei la reconectarea locuinței în litigiu la rețeaua de energie electrică și apă apare ca fiind lipsit de interes.
Pentru timpul cât locuința a fost ocupată fără titlu de către pârâtă, reclamanta este îndreptățită să obțină suma de 70,87 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulate de Compania Națională de Ferate B - Sucursala Regională C și admiterii acțiunii reconvenționale formulate de pârâta apelantă.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 526 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a păstrat în totalitate sentința primei instanțe.
În motivarea deciziei s-a reținut că imobilul în litigiu, locuința de intervenție situată în O - Stația O, District 2,-, a fost atribuită în anul 1970 soțului reclamantei - în prezent decedat - care la aceea vreme avea funcția de șef district în cadrul secției L 4
Ulterior s-a încheiat un contract de închiriere cu pârâta, nr-, pe o perioadă de 3 ani, adică până în anul 2005, fără posibilitatea prelungirii lui.
Conform deciziei nr. 46/B/FL/239/2006 și dispoziției nr. 31/1999 a Președintelui, locuința a fost repartizată numitului, noul șef de district, funcția fiind de așa natură încât necesită prezența permanentă în district.
Apelanta a arătat că în conformitate cu dispozițiile legale este îndreptățită la prelungirea contractului de închiriere, dar nu a arătat care sunt aceste norme, pe de altă parte locuințele de intervenție au un regim special, fiind destinate închirierii în considerarea funcției titularului contractului de închiriere.
De asemenea, reține tribunalul, apelanta a susținut că a părăsit locuința și că cererea nu mai are obiect, ceea ce constituie o susținere greșită, evacuarea vizând atât persoana cât și numele ei, hotărârea judecătorească fiind necesară față de poziția de opunere a acesteia la admiterea acțiunii în evacuare și pentru ca noul chiriaș să poată beneficia de drepturile locative ce i-au fost conferite prin deciziile și în baza dispozițiilor legale arătate.
Pe de altă parte, apelanta nu a demonstrat că a plătit sumele datorate pentru folosința imobilului și pe perioada noiembrie 2005 - septembrie 2006, astfel încât nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
Față de cele arătate și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, tribunalul a respins apelul ca nefiind neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâta recurentă, solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei tribunalului, în sensul admiterii apelului și respingerii în întregime a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că soluționarea cauzei în apel s-a făcut în lipsa atât a pârâtei, cât și a avocatului acesteia, ambii fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță, neavând cunoștință de termenul de judecată.
Astfel, la termenul din 16 septembrie 2008, avocatul pârâtei a depus o cerere de amânare a cauzei. Ulterior, consultând condica de ședință, pârâta a constatat că cererea a fost admisă, termenul de judecată fiind fixat pentru 18 noiembrie 2008, însă la termenul respectiv dosarul nu a mai figurat pe lista de ședință, aflând de la arhivă că acesta a avut de fapt termen la data de 28 octombrie 2008, când s-a procedat la dezbaterea cauzei, iar pronunțarea a avut loc la data de 4 noiembrie 2008.
În altă ordine de idei, arată că cererea de evacuare este neîntemeiată, pârâta având dreptul la folosința locuinței conform normelor juridice interne privind administrarea și utilizarea fondului de locuințe al
Pe de altă parte, pârâta a părăsit locuința în litigiu pe parcursul procesului, astfel că prezenta cerere a rămas fără obiect.
În fine, mai arată că obligarea pârâtei la despăgubiri este neîntemeiată, deoarece a achitat integral chiria, inclusiv pentru ianuarie 2006.
În drept invocă dispozițiile art. 274, 299 și următoarele, art. 304, 312 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata Compania Națională de Ferate B - Sucursala Regională C, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pârâta avea posibilitatea să consulte dosarul cauzei, pentru mai multe informații despre cauză.
În ceea ce privește fondul pricinii, este evident faptul că locuința în litigiu este o locuință de intervenție, iar aceste locuințe au un regim special, contractele de închiriere fiind accesorii la contractul de muncă al titularului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Referitor la judecata în apel, este de observat faptul că la termenul din 16 septembrie 2008 fost admisă cererea formulată de reprezentantul apelantei, cauza fiind amânată pentru data de 28 octombrie 2008.
La termenul din 28 octombrie 2008, instanța a dezbătut cauza în fond, și întrucât nici una din părți nu s-a prezentat în instanță (intimata solicitând însă judecarea în lipsă), a amânat pronunțarea pentru 4 noiembrie 2008, pentru a da posibilitatea acestora să depună concluzii scrise.
Este adevărat că în condica ședințelor de judecată s-a trecut termenul de 18 noiembrie 2008, în loc de 28 octombrie 2008, însă este vorba de o simplă eroare, procedura de citare fiind îndeplinită în mod legal pentru termenul din 28 octombrie 2008, astfel că nu se poate susține că i s-a cauzat apelantei vreun prejudiciu, cu atât mai mult cu cât - așa cum s-a arătat mai sus - instanța a amânat și pronunțarea hotărârii tocmai pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Și pe fond recursul pârâtei recurente este neîntemeiat.
Locuința în litigiu are caracter de locuință de intervenție, contractul de închiriere inițial fiind încheiat cu soțul pârâtei - în prezent decedat - în considerarea funcției pe care acesta a deținut-o (șef district) și care implica prezența permanentă în district.
Ulterior s-a încheiat un contract cu pârâta pe o perioadă determinată de 3 ani, durată care a expirat, astfel că în prezent aceasta nu mai justifică un titlu locativ.
De altfel, recurenta însăși recunoaște că a și părăsit locuința, ceea ce nu înseamnă însă că acțiunea introductivă a rămas fără obiect, hotărârea judecătorească fiind necesară față de poziția de opunere a acesteia și pentru ca noul titular al contractului de închiriere să poată intra în drepturi, și totodată pentru recuperarea sumelor reprezentând chirie restantă la care a fost obligată recurenta, aceasta nefăcând dovada achitării, contrar celor susținute în cererea de recurs.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 526 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 25.03.2009
jud.fond.;jud.apel. -
dact.; 2 ex./25.03.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
