Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 471
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Federația Comunității din România - împotriva deciziei civile nr. 339 din 6.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al doilea termen de judecată, recursul este motivat, declarat în termen, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Interpelat, reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Consilier juridic arată că decizia recurată este o hotărâre din care rezultă că instanța și-a depășit rolul activ, apelul nu a fost motivat și nu a fost timbrat.În cauză s-a încheiat un pact comisoriu de gradul IV. Interpelat, arată că a existat pe rol un dosar privind rezilierea contractului, intimații ocupă abuziv spațiul din litigiu și aduc diferite animale în cimitir. Mai arată că recurenta era îndreptățită să solicite evacuarea fără să fi solicitat rezilierea contractului.
Solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 979 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Hârlăus -a hotărât admiterea acțiunii formulate de Federația Comunităților din România în contradictoriu cu pârâții, și copiii minori ai acestora: -, A-, - și --, prin reprezentanți legali.
S-a dispus evacuarea pârâților și a copiilor minori ai acestora, enumerați anterior, din spațiul ocupat în incinta Cimitirului din,-, jud.
Pârâții au fost obligați la plata sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
In calitatea sa de proprietara a cimitirului evreiesc, reclamanta a încheiat cu pârâtul o convenție civilă la data de 8.05.2006, prin care punea la dispoziția pârâtului casa de locuit din cimitir,fără plata chiriei,pe perioada valabilității convenției,în schimbul asigurării de către pârât a pazei cimitirului,a întreținerii stării de curățenie a acestuia precum și în vederea îndeplinirii altor obligații,inserate expres în art. 2 și 3 din convenție-fila 27 dosar.
Părțile au convenit că,în situația neîndeplinirii de către pârât a obligațiilor asumate,convenția să fie reziliată,urmând ca în termen de 30 zile pârâtul și familia lui să părăsească incinta cimitirului - art. 5 și 7 din convenție.
La scurt timp după încheierea convenției,reclamanta a constatat că pârâtul nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile asumate prin convenție,în sensul că în incinta cimitirului se creșteau animale (porci și cai) iar pârâtul folosise pietre funerare pentru confecționarea scării de acces în locuință,ceea ce constituie o blasfemie,motiv pentru care i-a adresat mai multe notificări în sensul de a părăsi teritoriul cimitirului-filele 28-31 dosar.
Pârâții s-au apărat susținând în răspunsurile la interogatoriu că au respectat intru totul obligațiile contractuale,astfel încât era normal să se prelungească convenția,precizând că au făcut lucrări de investiții la casă,care se autodemola și în care locuiesc efectiv de 23 ani.
Pârâții au arătat că nu au crescut animale în incinta cimitirului,cu excepția a doi câini.
Martorii audiați la cererea pârâților au precizat că aceștia aveau un,care era ținut într-un adăpost mai departe de casă - iar martorul G precizează că pârâtul locuiește în aceasta casă de când era copil,împreună cu bunicul lui.
Martorul audiat la cererea reclamantei a arătat că este secretarul comunității evreiești din I și în această calitate a fost sesizat de obștea din că paznicul nu-și îndeplinește obligațiile sale,motiv pentru care s-a deplasat personal în incinta cimitirului,unde a constatat ca lângă casă existau cotețe cu porci și găini și un grajd pentru,ceea ce înseamnă o întinare a memoriei celor înhumați în acest loc și de asemenea,că pârâtul și-a construit un fel de prispă care era pavată cu pietre funerare,unele dintre ele având și inscripții.
A mai declarat martorul că s-a mai deplasat o dată în cimitirul din Hârlau unde a constatat ca pârâtul nu ridicase cotețele,însă acestea erau goale.
Instanța reține că este precizata expres in cuprinsul convenției - art. 3 lit. b - obligația pentru pârât de a nu introduce în cimitir animale cu excepția celor necesare pentru executarea anumitor lucrări autorizate,obligație pe care pârâtul a încălcat-o,rezultând fără echivoc din depozițiile martorilor că pârâtul avea,porci și păsări în incinta cimitirului, animale pentru care ridicase și cotețe,deși și acest lucru îi era interzis prin art. 3 lit. a din convenție.
Mai retine instanța că pârâtul avea obligația,conform art. 2 lit. c din convenție să ridice pietrele căzute și cele înclinate și să le repare,însă acesta nu numai că nu s-a conformat ci a folosit pietre funerare pentru a pava o prispă,ceea ce constituie o blasfemie în orice religie,nu numai în cultul mozaic.
Instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată și dovedită iar pârâtul nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile pe care și le-a asumat prin convenția civilă încheiată la data de 8.05.2006 cu reclamanta,ceea ce atrage,conform art. 7 din convenție, evacuarea pârâtului și a familiei sale în termen de 30 zile de la expirarea convenției.
Reclamanta și-a exprimat fără echivoc dorința de a nu reînnoi convenția cu pârâtul având în vedere că nu și-a îndeplinit în mod corect obligațiile asumate, astfel că instanța nu poate obliga reclamanta să îl găzduiască în continuare pe pârât și familia sa,în condițiile în care convenția a expirat la data de 8.05.2007.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea reclamantei și va dispune evacuarea pârâților și a membrilor lor de familie,conform cererii completatoare formulată de reclamantă.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în sumă de 10,3 lei, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Prin decizia civilă nr. 339 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus emiterea apelului declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 979 din 11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Hârlău, schimbarea ei în tot și respingerea acțiunii civile formulate de reclamanta Federația Comunităților din România în contradictoriu cu pârâții:, și copiii minori ai acestora:, A-, - și -- prin reprezentanți legali.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductiva reclamanta a solicitat instanței ca in contradictoriu cu pârâții-apelanți sa să dispună evacuarea acestora din spațiul ocupat în incinta cimitirului evreiesc din,-.
Între părți a fost încheiată o convenție civilă potrivit căreia pârâții aveau ca obligație principal aceea de a întreține și supraveghea cimitirul. În schimb acesta a primit casa de locuit fără plata chiriei în care locuiește numai cu familia. Potrivit art. 5 din Convenția încheiată între părți neîndeplinirea de către supraveghetorul a obligațiilor atrage după sine, rezilierea acestei convenții, încetând orice drept prevăzut de aceasta, iar potrivit art. 7 la expirarea convenției sau rezilierea ei, conf. art. 5 supraveghetorul și cei care locuiesc cu el vor evacua în termen de 30 zile incinta cimitirului, terenul pe care îl cultivă, locuința precum ți orice alte bunuri ca aparțin cimitirului fără altă somație sau punere în întârziere. Prin urmare interpretând clauzele contractual expuse mai sus,reclamanta trebuia mai întâi să solicite rezilierea contractului, care nu intervine de drept și apoi să solicite evacuarea pârâților mai ales că acesta a fost prelungit de drept după expirarea termenului de 1 an prevăzut la art. 9. Pe de altă parte examinând materialul probator administrat în cauză,reclamanta-intimată nu a dovedit că pârâții-apelanți nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Nici declarația martorului propus de reclamantă respective nu este concludentă și nici nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori. Astfel acesta a văzut doar cotețele goale fără animale.
În consecință, față de cele expuse mai sus soluția corectă ar fi fost de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată și nedovedită.
In considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul in conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civila a admis apelul si a schimbat în tot sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Instanța de apel s-a substituit apelanților-pârâți, reținând printre altele că recurenta ar fi depus întâmpinare, lucru neadevărat din moment ce apelul nu a fost motivat în vreun fel pentru a permite elaborarea unei întâmpinări. De altfel, nici nu a fost suficient timbrat, lipsind timbru judiciar, situație în raport cu care invocă excepția privind insuficienta timbrare a apelului.
Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății reținând că poliția ar fi trebuit să solicite rezilierea convenției.
În realitate clauza din convenție la pct. 5 prevede un pact comisoriu de gr. IV situație în care recurenta a solicitat desființarea convenției de care instanța ar fi trebuit să țină cont.
Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și menținerea hotărârii instanței de fond. Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4,5,8,9 Cod procedură civilă.
Depune la dosarul cauzei copia convenției civile încheiate de părți la 08 mai 2006; copia adresei nr. 463 din 02.11.2007; copia adresei nr. 1243 din 08.02.2007; copia somației nr. 566 din 11.12.2006; copia notificării din 31.08.
Examinând recursul declarat de reclamantă instanța reține următoarele.
Identificarea modalităților juridice prin care partea își apără un drept ori un interes legitim, aparține părții însăși fără ca instanța să se poată substitui în drepturile și obligațiile părții, așa cum greșit a reținut instanța de apel.
Astfel, în mod greșit instanța de apel a stabilit că partea trebuia să ceară mai întâi rezilierea convenției și subsecvent evacuarea pârâților. Se circumscrie aceluiași cadru juridic greșit și reținerea împrejurării privitoare la prelungirea de drept a convenției părților.
În realitate, singura posibilitate legală pe care o are instanța în raport cu cererea părții, este de aoc alifica juridic, în sensul de a încadra în drept pretențiile care nu au fost indicate de parte ori au fost indicate greșit de aceasta, operațiune ulterioară statuării corecte asupra situației de fapt dedusă judecății.
În speță, reclamanta a solicitat evacuarea pârâților din spațiul ocupat în incinta cimitirului evreiesc situat în,-, deoarece, contractul de închiriere încheiat de aceasta a expirat, iar pârâtul a încălcat clauzele de care depindea prelungirea lui.
Într-o atare situație, este absurd a i se cere unei părți să solicite rezilierea unei convenții care nu mai produce efecte juridice datorită încetării ei ca efect al expirării termenului pentru care a fost încheiat, precum este greșit a se reține că ar rezulta ca o consecință a interpretării voinței părților, prelungirea de drept a convenției, atâta vreme cât clauza de prelungire automată (pct. 9 din contract), este legată de neaplicarea art. 5 din convenție, care privește neexecutarea obligațiilor din contract cu consecința încetării de drept a acestuia.
De aici rezultă că prelungirea automată a contractului depindea de executarea obligațiilor din contract. Cum clauza cu acest obiect este condițională, probatoriile administrate la fond au vizat doar stabilirea dacă convenția a fost prelungită sau nu, la încetarea termenului și nu fondul convenției ale cărei efecte încetase deja dar care puteau fi reactivate ca efect al dovedirii neîncălcării obligațiilor din contract. În raport cu această reținere instanța trebuia să dea semnificație juridică cererii de evacuare formulată de reclamantă, în sensul admiterii ei, în condițiile în care se proba că prelungirea convenției nu poate avea loc ca urmare a nerespectării obligațiilor din contract, ori a respingerii acțiunii în condițiile în care probatoriile relevau faptul că neîncălcându-și obligațiile izvorâte din contract, convenția s-a prelungit de drept.
Or, în condițiile în care instanța reține că partea trebuia să ceară rezilierea convenției și ulterior evacuarea pârâților, instanța s-a situat într-un alt cadru juridic decât cel inițiat de parte, pe care l-a și soluționat de altfel în primă instanță direct în apel, deoarece a reținut ca pură și simplă clauza de prelungire a convenției, în timp ce aceasta este în mod expres o clauză condițională, și a examinat probator cererea părții în noul cadru juridic pe care l-a stabilit, reținând că nu sunt concludente probatoriile în rezilierea convenției.
În consecință, dat fiind faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de evacuare formulată de reclamant și întemeiată pe încetarea de drept a convenției consecință a neexecutării obligațiilor din contract care ar fi putut antrena prelungirea ei, ci asupra cererii recalificate juridic în reziliere pe care deși o indică drept cadru juridic procesual corect pe care ar fi trebuit să îl folosească partea, o și examinează pe fond, în primă instanță, soluționând pretenția părții într-un alt cadru decât cel configurat corect de parte, instanța reține că în cauză sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă, care atrag casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 312 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Federația Comunității din România - împotriva deciziei civile nr. 339 din 06.04.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, cu opinie separată
- --- - - în sensul respingerii recursului,
JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
Opinie separată
Prin sentința civilă nr. 979 din 11.11.2008 a Judecătoriei Hârlăua dmite acțiunea formulată de reclamanta Federația Comunităților din România, prin reprezentant legal, președinte în contradictoriu cu pârâții, și copiii minori ai acestora: -, A-, - și --, prin reprezentanți legali.
Dispune evacuarea pârâților și a copiilor minori ai acestora, enumerați anterior, din spațiul ocupat în incinta Cimitirului din,-, jud.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 10.3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut de instanța de fond că reclamanta a încheiat cu pârâtul o convenție civilă la data de 08.05.2006 prin care punea la dispoziția pârâtului casa de locuit din cimitir, fără plata chiriei, pe perioada valabilității convenției, în schimbul asigurării de către pârât a pazei cimitirului, a întreținerii stării de curățenie a acestuia precum și în vederea îndeplinirii altor obligații, inserate expres în art. 2 și art. 3 din convenție.
Părțile au convenit că în situația neîndeplinirii de către pârât a obligațiilor asumate, convenția să fie reziliată, urmând ca în termen de 30 de zile pârâtul și familia să părăsească incinta cimitirului, art. 5 și 7 din convenție.
La scurt timp după încheierea convenției, reclamanta a constatat că pârâtul nu-și îndeplinește în mod corespunzător obligațiile asumate prin convenție. Pârâții s-au apărat susținând că au respectat toate obligațiile contractuale, precizând că au făcut lucrări de investiții la casă, care se autodemola și în care locuiesc efectiv de 23 de ani.
Cum reclamanta și-a exprimat fără echivoc dorința de a nu reînnoi convenția cu pârâtul care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și cum convenția a expirat la 08 mai 2007, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului și a membrilor săi de familie.
Împotriva sentinței civile nr. 979/11.11.2008 a Judecătoriei Hârlău au formulat apel și.
Prin decizia civilă nr. 339/06 aprilie 2009 Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 979 din 11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Hârlău, sentință pe care o schimbă în tot în sensul că:
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Federația Comunităților din România în contradictoriu cu pârâții:, și copiii minori ai acestora:, A-, și -- prin reprezentanți legali.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pentru a se solicita evacuarea pârâților, reclamanta trebuia mai întâi să solicite rezilierea contractului, mai ales că acesta a fost prelungit de drept după expirarea termenului de 1 an prevăzut la art. 9.
Împotriva deciziei civile nr. 339/06 aprilie 2009 Tribunalului Iașia formulat recurs Federația Comunităților din România -.
Se critică decizia recurată, susținându-se că apelul nu a fost motivat, nu a fost timbrat.
Pe fond, se arată că au fost interpretate greșit prevederile convenției civile din 06 mai 2006, este vorba în speță de un pact comisoriu, întrucât contractul trebuia să se desființeze de drept fără necesitatea îndeplinirii altei formalități, instanța nu mai putea reveni pentru constatarea rezoluțiunii.
că recursul formulat este neîntemeiat și ca atare trebuie respins și menținută decizia tribunalului pentru următoarele motive:
Acțiunea în evacuare reglementată de art. 1410 și urm. cod civil este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte numită locator s-a obligat să procure celeilalte părți numită locatar folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat în schimbul de regulă a unei sume de bani, numită chirie, sau în schimbul unor servicii.
În cauza de față, este cert că între reclamanta Federația Comunităților din România și pârâtul s-a încheiat o convenție civilă (un contract derivat din locațiune prin care reclamanta a pus la dispoziția pârâtului un spațiu de locuit în schimbul îndeplinirii de pârât a unor obligații inserate în contract.
În cuprinsul convenției, s-a precizat de părțila punctul 5că neîndeplinirea de feștilă a obligațiilor din convenție, atragedupă sine rezilierea Convenției.
S-a mai precizat la punctul 9 din Convenție că aceasta este valabilă un an de zile de ladata încheierii ei, 09 mai 2006 și în cazul neaplicării art. 5, Convenția se prelungește în mod automat.
Reclamanta a investit instanța de judecatănumai cu o acțiune în evacuareiar cât timp pârâtul are o convenție care nu a fost desființată (nu a fost reziliată așa cum au convenit părțile), aceasta produce efecte juridice, printre care șidreptul de folosință asupra spațiului de locuit, care nefiind stins poate fi opus locatorului care l-a creat.
Instanța nu putea din oficiu să examineze clauzele contractuale ale convenției, nefiind investită cu o acțiune în acest sens.
Mai mult, art. 5 din Convenția părților nu constituie pact comisoriu în accepțiunea greșită a recurentei, cât timp instanța era cea care trebuia să constate conduita culpabilă sau nu a pârâtului, să constate sau nu rezilierea contractului în conformitate cu art. 5 din Convenție.
Convenția încheiată între părți nu a stabilit rezilierea de drept a Convenției, fără îndeplinirea vreunei formalități.
Prin urmare, cum pârâtul deține spațiul în litigiu în baza unui contract (a unei convenții) de locațiune nedesființat, acțiunea în evacuare este neîntemeiată.
În raport de aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul formulat.
Judecător -
Red.
Tehnored.
24.11.2009
2 ex.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Viorica
