Reziliere contract. Speta. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 473
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de de -- și împotriva deciziei civile nr 292 din 23.03.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - asistată de avocat ce îl reprezintă și pe intimatul și avocat pentru intimată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimată.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind nulitatea recursului.
Avocat arată că a solicitat prin motivele de recurs admiterea recursului, în conformitate cu disp. art. 304 pc.9 Cod procedură civilă, instanța a reținut greșit că perfectarea antecontractului s-a făcut în formă autentică și consideră că instanța nu a procedat corect în momentul în care a motivat hotărârea.
Arată că temeiul juridic al recursului îl constituie disp. art. 304 pc.9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, a se observa că în mod greșit instanța de apel nu a dat relevanță probelor administrate, a admis apelul, considerând că perfectarea antecontractului nu s-a făcut datorită culpei reclamantei.Cea vinovată este intimata care și-a luat obligația ca la data de 11.09.2009 să se prezinte la Biroul Notarului Public pentru a încheia forma autentică.
S-a dovedit că intimata a fost de rea credință, părțile au întocmit antecontractul în virtutea de a obține o sumă de bani, acest lucru fiind cunoscut de intimata Dinter.
În plus, arată că intimata s-a folosit de două acte de identitate diferite, o legitimație cu domiciliul în Italia și o legitimație din România. De fapt, intimata este din P, fiind dovedit acest lucru. Singura vinovată este intimata care, cu rea credință nu s-a prezentat cu banii și nu a luat legătura cu părțile. Este nereal faptul că reclamanta ar fi fost prezentă. Este și o adversă emisă de BNP din care rezultă că intimata nu s-a prezentat la notariat.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat arată că s-a pus în discuția părților excepția privind nulitatea recursului, s-a consemnat că recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pc. 9 Cod procedură civilă dar public nu s-a indicat un temei legal care să fi fost aplicat de instanța de apel. Nemulțumirile constau în faptul că instanța de apel nu a dat eficiență probelor.Excepția primează, dezvoltarea orală și scrisă a recursului se încadrează în pc.11 al art. 304 Cod procedură civilă.
În situația în care instanța va trece peste acest aspect, solicită a se observa că pricina vizează un antecontract de vânzare-cumpărare, incidente fiind disp. art. 1020,1021 cod civil din care rezultă că partea care este în culpă este îndreptățită să ceară rezilierea contractului.
Instanța a analizat probatoriul cu privire la lămurire, a constatat că nici un motiv legal nu s-a găsit îndeplinit, intimata a primit oferta de vânzare cu privire la apartament, a plătit 18000 Euro, bani ce se află în posesia recurenților. Recurenții au consimțit cu privire la finalizarea vânzării în fața Biroului Notarial. S-au întâlnit în fața biroului dar recurenții nu au înțeles să finalizeze vânzarea deși s-a consemnat că intimata este în posesia diferenței de preț, recurenții au arătat că doresc un preț mai mare.
În mod firesc instanța a constatat că intimata nu se află în situația unei culpe.Pentru ca o persoană să solicite rezilierea contractului pentru reaua credință, trebuie să existe o somație prin care creditorul să oblige debitorul dar la dosar nu este o astfel de dovadă.
Solicită anularea recursului ca nemotivat sau respingerea acestuia ca nefundat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată deja administrate.
Avocat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentinta civilă nr. 2774/14.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta .
S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 635/25.05.2006 la..
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 215,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 635/25.05.2006 reclamanții au convenit cu pârâta să-i vândă apartamentul situat în I, Bd. - nr. 61, - 1,. B,. 2, privind suma de 18.000 euro, urmând ca actul de vindere-cumpărare să fie întocmit până la data de 11.09.2006 când pârâta trebuia să achite diferența de 10.000 Euro.
Părțile au convenit ca antecontractul să constituie titlul executoriu împotriva părții care nu-și îndeplinește obligațiile asumate.
Pe data de 20.09.2006, părțile s-au prezentat la același notar ( ) însă actul autentic de vânzare - cumpărare nu s-a mai întocmit întrucât părțile nu s-au înțeles asupra prețului, deși pârâta avea asupra sa diferența de 10.000 Euro.
Potrivit încheierii de certificare nr. 3343/20.09.2006 (14) vânzătorii au refuzat încheierea contractului motivând că prețul convenit este mai mare decât cel trecut în antecontractul de vânzare-cumpărare.
Prin intermediul, reclamanții au notificat pe pârâtă la data de 03.10.2006 pentru a ridica suma de 18.000 Euro, însă până la data de 26.10.2006, în decursul celor 15 zile stabilite aceasta nu s-a prezentat.
Pârâta nu a făcut dovada că fi prezentat la notar până pe data de 11.09.2006, dar nici reclamanții, rezultând că data de 20.09.2006 a fost stabilită prin acordul ambelor părți în baza unor discuții prealabile, însă pârâta nu a făcut dovada că ar fi consemnat la. pe numele reclamanților suma convenită prin antecontract sau la un birou de executor judecătoresc, astfel că antecontractul constituie titlul executoriu cu privire la data limită pentru întocmirea contractului și a dovezii achitării sau consemnării diferenței de preț așa cum s-a stabilit în conținutul antecontractului.
Reclamanții au depus în timp util la. avansul primit, astfel că nu li se poate imputa că s-au folosit de acești bani prin prejudicierea pârâtei, prima instanța reținând ca acțiunea formulată este întemeiată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 292 din 23 martie 2009, a admis apelul declarat de pârâta Dinter () și a schimbat în tot sentința judecătoriei în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanții - și în contradictoriu cu pârâta Dinter ().
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, în cazul în care una din părțile contractului sinalagmatic refuză executarea contractului, partea care și-a îndeplinit obligația asumată are la dispoziție opțiunea de a cere rezoluțiunea contractului, potrivit dispozitiilor art. 1020. civ.
pentru neexecutare, însă, nu poate fi dispusă în absența culpei celui care nu și-a îndeplinit obligația la termenul stabilit.
În speță, din analiza întregului material probator, instanța de apel a reținut că neexecutarea obligației de predare a diferenței de preț la termenul stabilit - 11.09.2006 nu se datorează atitudinii culpabile promitentei cumpărătoare Dinter, ci acordului intervenit între părțile contractante privind amânarea încheierii contractului pentru data de 20.09.2006, dată la care promitenții vânzători și-au modificat pretențiile cu privire la preț, solicitând o sumă mai mare decât cea convenită inițial, ceea ce a condus la neperfectarea, în final, a actului autentic.
Astfel, în vederea îndeplinirii obligației de plată a diferenței de preț de 10.000 euro la 10.08.2006, parata a revenit din Italia si, la data de 2.09.2006, a încheiat un contract de împrumut cu numitul., consemnat într-un înscris sub semnătură privată, intitulat "chitanța", a cărei copie se află la fila 39 dosar - - Tribunal
convorbirilor telefonice de la numărul abonatului Dinter, care o găzduia pe pârâtă în perioada șederii sale în România, relevă două convorbiri către numărul de telefon aparținând reclamanților, atestând existența unei relații de comunicare între părțile cauzei în zilele anterioare termenului stabilit pentru perfectarea contractului - 11.09.2006.
În ziua de 11.09.2006 pârâta Dinter s-a prezentat la BNP unde se hotărâse încheierea contractului (aspect dovedit de faptul că la aceeași dată pârâta a solicitat și obținut la acest birou notarial legalizarea a 2 acte ale căror copii se află depuse la dosar), fără ca promitenții vânzători să facă același lucru.
Prezența pârâtei la notariat la data de 11.09.2006 și deținerea asupra ei a diferenței de preț a fost confirmată și de martorul., care a însoțit-o la biroul notarial.
Același martor a mai arătat că actul nu s-a perfectat, deoarece înscrisurile necesare nu erau pregătite, astfel încât, după discuția între agentul imobiliar și notar, s-a convenit ca încheierea contractului să fie amânată pentru 20.09.2006.
Convenția ca termenul pentru încheierea contractului să fie amânat pentru 20.09.2006 a rezultat mai ales din faptul că, la data nou convenită ambele părți, s-au prezentat la notar cu scopul declarat de a perfecta contractul, aspect reieșit cu claritate din cuprinsul încheierii de certificare nr. 3343/20.09.2006, în care notarul consemnează: "neînțelegându-se în privința prețului vânzării stabilit în antecontractul sus-menționat, promitenții - vânzători au refuzat să încheie actul de vizare-cumpărare în formă autentică""iar vânzătorii au refuzat încheierea contractului motivând că prețul convenit este mai mare decât cel trecut în antecontractul de vânzare-cumpărare". De altfel, prezența la notar a promitenților vânzători nu s-ar mai justifica după data de 11.09.2006, dată la care pretind că antecontractul și-a încetat efectele.
Astfel, apare dovedită cauza care a împiedicat încheierea contractului - solicitarea de către promitenții-vânzători a unui preț mai mare decât cel convenit prin antecontract și nu neprezentarea promitentei cumpărătoare, la data de 11.09.2006, la notar.
Martorul a declarat că, la 11.09.2006, s-a prezentat la notar doar el și promitentul vânzător, lipsind promitenta-comparatoare, fapt infirmat de depoziția celuilalt martor, care, însă, se coroborează cu cele două încheieri de legalizare întocmite de notar în aceeași zi, la solicitarea apelantei, încheieri ce atestă prezența acesteia la sediul biroului.
În condițiile în care probatoriul a relevat că promitenta cumpărătoare s-a prezentat la notar la data de 11.09.2006 cu diferența de preț, dar între părți a intervenit amânarea convențională a termenului de încheiere a contractului pentru 20.09.2006, nu se poate reține că împrumutul încheiat de promitenții vânzători pentru a plăti serviciile prestate de o societate de construcții a fost cauzat de neplata de către pârâtă la 11.09.2006 a diferenței de preț.
și au declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivul înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, ei susțin că tribunalul a reținut greșit că neîncheierea actului autentic le este imputabilă ca urmare neluării în considerare a întreg probatoriul administrat în cauză.
Recurenții susțin că, în desfășurarea și neexecutarea corespunzătoare antecontractului de vânzare-cumpărare, culpa aparține, în exclusivitate, promitentei Dinter () care, nu s- prezentat la termenul stabilit în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Arată recurenții că, la data de 25.05.2006, intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare prin care s-a convenit vânzarea apartamentului - bun comun al soților către Dinter, scop în care ei au primit un avans de 18.000 Euro, urmând ca diferența de 10.000 - până la prețul final de 38.000 Euro - să le fie achitată până la data de 11.09.2006, dată la care urma să se perfecteze și contractul de vânzare-cumpărare.
Mai susțin recurenții că, de la data încheierii antecontractului, nu au mai avut nici un fel de legătură cu Dinter, până la data de 20.09.2006, când aceasta a venit să le achite diferența de preț.
Datorită depășirii termenului de achitare a diferenței de preț și având în vedere că această sumă de bani le era extrem de importantă pentru construcția unui alt imobil, recurenții arată că nu au mai dorit să-i vândă intimatei apartamentul.
Învederează recurenții că, ulterior, au făcut intimatei o ofertă reală de plată, aceasta fiind convocată la Biroul Executorului Judecătoresc, la data de 26.10.2006, pentru a-și ridica avansul achitat, însă ea nu s- prezentat.
Recurenții solicită înlăturarea declarației martorului - care a mințit în legătură cu relația dintre părți și care nu a făcut vorbire despre vreun împrumut pe care el să-l fi acordat intimatei Dinter.
Apreciază recurenții că instanța de apel a reținut greșit și faptul că intimata s-ar fi prezentat, la data de 11.09.2006, la biroul notarului public în vederea legalizării a două acte, după cum a reținut greșit și împrejurarea că între părți ar fi intervenit o convenție cu privire la amânarea termenului de încheiere contractului în formă autentică.
Recurenții mai pretind că ei au contestat încheierea de certificare a notarei din data de 20.09.2006, motivul neîncheierii contractului fiind acela că intimata nu a achitat diferența de preț.
recurenții că reaua credință a intimatei rezultă și din faptul că, în permanență, aceasta și-a declarat adresa din P, strada - -, nefăcând niciodată vorbire de faptul că ar locui în Italia sau la o altă adresă.
În dovedirea motivului de recurs, și au depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 7282 din 14.06.2007 a Judecătoriei Iași, încheierea nr. 31721/21.05.2007 a II, extrasul de carte funciară pentru informare, înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță" încheiat la 12.09.2006, procesul - verbal nr. 146/2006 încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc și plângerea formulată la Camera Notarilor Publici
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 30.10.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepție nulității recursului.
Examinând cu prioritate excepția invocată, conform art. 173 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În prezenta cauză, recurenții au invocat motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, dar criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în textul invocat.
Curtea reține că motivul înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, privește fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea atacată nu este juridică deoarece, din modul de redactare, nu se poate determina dacă legea s- aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit
În speță, criticile formulate de recurenți nu se referă la niciuna dintre cele două ipoteze, ci vizează netemeinicia hotărârii tribunalului.
Astfel, recurenții au prezentat istoricul litigiului dintre părți și au solicitat reevaluarea materialului probator administrat în cauză, precum și înlăturarea depoziției martorului - care ar fi denaturat, în mod voit, aspectele referitoare la relațiile dintre părți.
Totodată, recurenții au criticat reținerea de către instanța de apel a unor împrejurări în lipsa unui suport probatoriu.
Criticile formulate de recurenți au semnificația erorii în care s-a aflat instanța de apel atunci când a stabilit situația de fapt - cu consecința reținerii culpei recurenților în neperfectarea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică - printr- apreciere greșită a probelor.
Însă punctul 11 al art. 304 Cod procedură civilă, referitor la întemeierea hotărârii judecătorești pe o greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor a fost abrogat prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000, astfel că recurenții nu-și pot întemeia recursul pe un text de lege inexistent.
Față de cele ce preced, Curtea constată că motivele invocate de recurenți nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9, iar, în cauză, nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu, de către instanță.
În consecință, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de - - și de și se va menține decizia tribunalului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, se va respinge cererea intimatei de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, aceasta neproducând probe din care să rezulte cuantumul cheltuielilor efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de -- și împotriva deciziei civile nr. 292 din 23.03.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.11.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Viorica
